31 matches
-
lipsit de contradicție” devine straniu, căci chestiunea lipsei de contradicție a unui sistem formal nu poate fi decisă decât ieșind din acel sistem. „Teorema de incompletitudine” a lui Gödel a lovit direct în „inima” formalismului, năruind marea speranță a matematicii: axiomatizarea completă, universală, definitivă. Consecințele au fost enorme. Cea mai gravă a fost punerea în discuție a raporturilor dintre „adevărat” și „demonstrabil” în matematică. Au fost scoase la iveală câteva „imposibilități” ale matematicii: „imposibilitatea unei demonstrații de necontradicție absolută”; „incompletitudinea oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din perspectiva ipotezei sale, paradoxurilor teoriei mulțimilor. Deoarece întreaga matematică se poate exprima prin teoria mulțimilor, paradoxurile care au apărut în cadrul ei dobândesc, în opinia gânditorului român, o semnificație deosebită, deschizând spre ontologic, spre un nivel mai profund, pe care axiomatizarea teoriei mulțimilor nu poate să-l evite 607. În argumentația lui Drăgănescu, ideea de mulțime "nu este o creație pe care noi o impunem lumii, ci o realitate obiectivă, cu rădăcini ontologice", care se obține "printr-o intuiție ontologic-obiectivă", iar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intersecția și combinarea universalului cu particularul (contextualul), după cum în aproape orice rezultat provenit dintr-o abordare idiografică se pot identifica anumite constante și regularități. 4. Există și teorii (modele explicative) cu pretenție de universal, începând de la unele „slabe” sub aspectul axiomatizării și formalizării, cum ar fi interacționismul simbolic, marxismul, și până la altele „tari”, ce utilizează din plin formule și modele matematice, cum ar fi cea a costurilor și beneficiilor, în varianta ei mai „severă” a alegerii raționale. Aceasta din urmă spune
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
prestigioasă, ca "The American Mathematical Monthly". Solomon Marcus ION BARBU este pseudonimul literar al lui Dan Barbilian (1895-1961), matematician român și profesor la Universitatea din București, autor al unor importante contribuții în geometrie, algebră și teoria numerelor; a dezvoltat o axiomatizare a geometriei inelelor proiective. Foarte cunoscută în România, opera sa poetică este considerată dificilă și nu a beneficiat încă de o traducere larg răspândită în limba engleză. Titlul poeziei traduse aici este în limba latină, în engleză semnificând "As algebra
O poezie de Ion Barbu într-o revistă americană de matematică by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9971_a_11296]
-
darul să intereseze pe regretatul Țițeica. După ce-mi trec licența, prin februairie 1921, comunic lui G. Țițeica o altă încercare, de mai mare întindere, asupra naturii căreia el a putut să se înșele. Această lucrare înseamnă prima întreprindere de axiomatizare a geometriei algebrice, problemă care astăzi stă în centrul preocupărilor științifice (dar care atunci mai mult nedumerea) și care primea chiar din acel moment o soluție completă, în ceea ce privește teorema fundamentală a lui Abel. Mijlocul de demonstrare îl constituie anumite congruențe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
declarată nedemonstrabilă de acesta, câtă vreme va lipsi o notație a numărului prim - Gauss observă că Waring nu avea în definitiv nevoie de nici o notație: noțiunea sta lângă el, sub mână. Disquisitiones arithmeticae sunt deci la origina acelei mișcări de axiomatizare a algebrei și teoriei numerelor desăvârșită de Emmy Noether. 1 Puține dar mature (lat.). 2 O matematică noțională, nu calculatorie (germ.). A doua contribuție a lui Gauss la "teoria numerelor", memoriile din 1825 și 1831, despre "teoria resturilor bipătratice", cuprind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]