190 matches
-
determinând stabilizarea membranelor neuronale hiperexcitabile . Mai mult , lacosamid se leagă de proteina- 2 mediator al răspunsului colapsinei ( CRMP- 2 ) , o fosfoproteină care este exprimată în principal la nivelul sistemului nervos și este implicată în diferențierea neuronală și în controlul creșterii axonale . Efecte farmacodinamice În studiile efectuate la modele animale , lacosamid protejează împotriva apariției crizelor convulsive parțiale și a crizelor convulsive generalizate primare și întârzie dezvoltarea crizei prin stimulare electrică . În studiile non- clinice , lacosamid administrat în asociere cu levetiracetam , carbamazepină , fenitoină
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
determinând stabilizarea membranelor neuronale hiperexcitabile . Mai mult , lacosamid se leagă de proteina- 2 mediator al răspunsului colapsinei ( CRMP- 2 ) , o fosfoproteină care este exprimată în principal la nivelul sistemului nervos și este implicată în diferențierea neuronală și în controlul creșterii axonale . Efecte farmacodinamice În studiile efectuate la modele animale , lacosamid protejează împotriva apariției crizelor convulsive parțiale și a crizelor convulsive generalizate primare și întârzie dezvoltarea crizei prin stimulare electrică . În studiile non- clinice , lacosamid administrat în asociere cu levetiracetam , carbamazepină , fenitoină
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
determinând stabilizarea membranelor neuronale hiperexcitabile . Mai mult lacosamid se leagă de proteina- 2 mediator al răspunsului colapsinei ( CRMP- 2 ) , o fosfoproteină care este exprimată în principal la nivelul sistemului nervos și este implicată în diferențierea neuronală și în controlul creșterii axonale . Efecte farmacodinamice În studiile efectuate la modelele animale , lacosamid protejează împotriva apariției crizelor convulsive parțiale și crizelor convulsive generalizate primare și întârzie dezvoltarea crizei prin stimulare electrică . 51 În studiile non- clinice , lacosamid administrat în asociere cu levetiracetam , carbamazepină , fenitoină
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
membranelor neuronale hiperexcitabile . Mai mult decât atât , lacosamid se leagă de proteina- 2 mediator al răspunsului colapsinei ( CRMP- 2 ) , o fosfoproteină care este exprimată în principal la nivelul sistemului nervos și este implicată în diferențierea neuronală și în controlul creșterii axonale . Efecte farmacodinamice În studiile efectuate la modelele animale , lacosamid protejează împotriva apariției crizelor convulsive parțiale și a crizelor convulsive generalizate primare și întârzie dezvoltarea crizei prin stimulare electrică . 60 În studiile non- clinice , lacosamid administrat în asociere cu levetiracetam , carbamazepină
Ro_1142 () [Corola-website/Science/291901_a_293230]
-
în corpul vitros (ruperea vaselor nou formate). Neuropatia diabetică se manifestă, cel mai frecvent, ca o neuropatie periferică ce alterează inervația senzitivă și motorie a extremităților. Se caracterizează prin: afectarea celulelor Schwann (acumulare de sorbitol); degenerarea mielinei (prin glicare); afectare axonală (microangiopatie vasa-nervorum). Neuropatia periferică se asociază cu tulburări ale inervației organelor pelvine, fenomen care conduce la: impotență sexuală, alterări a dinamicii vezicale, diaree sau constipație. Infecțiile reprezintă o altă complicație întâlnită frecvent la diabetici, datorită scăderii capacității de apărare specifică
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
În timp ce căile somatice motorii folosesc un singur neuron eferent de legătură între centrii coordonatori și organele efectoare musculare, căile eferente organo-vegetative sunt formate din doi neuroni articulați sinaptic într-unul din ganglionii vegetativi paravertebrali, prevertebrali sau viscerali. În general, fibrele axonale ale primului neuron sunt lungi în cazul căii parasimpatice și scurte în cazul celui de al doilea neuron. O situație inversă are loc în cazul căii eferente simpatice în care primul neuron este scurt, iar cel de al doilea este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lapte prin mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor. Deplasarea sa spre hipofiză se realizează sub formă de granule coloidale de-a lungul elementelor axonale ale tractusului hipotalamohipofizar cu viteză relativ redusă. La șobolani, de exemplu, stresul determină depleție în 10 minute. Animalele hibernante prezintă, dimpotrivă, acumularea materialului neurosecretor în timpul iernii. Folosind diferite variante experimentale, Benetato și colab. (1964) au constatat că vasopresina îndepărtează somnul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a stomacului și primei porțiuni a intestinului gros. Ele scad până la dispariție în cazurile de megacolon congenital. După Dogiel (1899), plexurile Auerbach și Meissner ar conține două tipuri de celule nervoase. Celulele de primul tip, cu dendrite scurte și fibră axonală fin ramificată la musculatura netedă, ar face parte din categoria neuronilor motori. Acestea se găsesc mai ales în segmentul proximal și caudal al tractusului digestiv. Având distribuție intramurală similară până la un punct cu a terminațiilor parasimpaticului cranio-sacrat, Lawrentiev (1939) le
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și patologice de reglare, integrare și coordonare somatovegetativă. Întreruperea lor la diferite niveluri prin mijloace farmacologice aduce de altfel mari servicii terapeutice. La nivel medular, prelungirea axonală a protoneuronului senzitiv visceral face sinapsă atât cu celulele eferente ale coloanei intermedio-laterale simpatice, pentru a constitui arcul reflex organovegetativ, cât și cu celulele radiculare ale cornului anterior, pentru a forma arcul reflex viscerosomatic, implicat în reflexele de apărare din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflex viscerosomatic, implicat în reflexele de apărare din cursul durerilor abdominale. Fibrele aferente vegetative ale nervilor cranieni, inclusiv nervii sinocarotidieni și endocardoaortici sunt, de asemenea, formate din terminații dendritice ale celulelor senzitive situate în ganglionii de pe traiectul acestora și prelungiri axonale spre nucleii de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul dorsal al vagului. Teoria pluralistă, susținută de Dogiel, pretinde însă că în afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, formate din terminații dendritice ale celulelor senzitive situate în ganglionii de pe traiectul acestora și prelungiri axonale spre nucleii de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în nucleul dorsal al vagului. Teoria pluralistă, susținută de Dogiel, pretinde însă că în afara neuronului senzitiv spinal, calea aferentă viscerală ar folosi un al doilea neuron în ganglionii simpatici laterovertebrali. Aferentele vegetative ar ajunge într-un prim moment
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
deoarece CEG nu izolează complet corpurile neuronale lăsând, în special la periferia ganglionilor, extinse zone membranare nude în raport direct cu LEC. Același fenomen se constată in neuropilul ganglionar unde procesele celulelor gliale nu izolează fiecare axon, ci doar mănunchiuri axonale în interiorul cărora au loc contacte intermembranare directe. Mai mult, această dispoziție structurală are caracter de specie, la om fiecare axon având teacă enteroglială proprie. Raportul cantitativ enteroglie-enteroneuron crește proporțional cu talia speciei (1:1 la șoarece, 4,5:1 la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pozitivă de 130 mV. Conform teoriei ionice actuale, fenomenele electrice neuronale generatoare de potențiale de acțiune se desfășoară în următoarea ordine secvențială: Perioada de latență cu durată foarte scurtă (0,1 msec), în care începe intrarea Na+ la nivelul conului axonal de emergență prevăzut cu cel mai mic prag de excitație, în vederea începerii procesului de depolarizare; Depolarizarea totală a membranei realizată de influxul în avalanșă a ionilor de Na+, continuată cu trecerea în zona valorilor pozitive denumită „overshoot” (suprastimulare) cu amplitudine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transmise nedecremențial. Propagarea nedecremențială a potențialului de acțiune este diferită de cea decremențială a potențialului gradat, care se stinge la mică distanță datorită incapacității de regenerare. În cazul potențialului de acțiune, atingerea pragului de excitație la nivelul conului de emergență axonală este suficientă pentru că impulsul nervos transmis sub forma undei de excitație să fie automat condusă nedecremențial fără participarea unei noi stimulări. Pentru ca potențialul de acțiune să se propage de la aria activată la cea inactivă din imediata vecinătate se produce o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Na+ total deschise în timpul depolarizării, perioada refractară relativă are loc în timpul repolarizării și restabilirii excitabilității odată cu ieșirea ionilor de K+. Perioada refractară asigură propagarea unidirecțională a potențialului de acțiune și limitează frecvența acestora. La rândul său, mielinizarea, impermeabilizând discontinuu membrana axonală crește viteza de conducere a potențialului de acțiune și conservă energia necesară procesului de conducere saltatorie a undei de excitație de la o ștrangulație (nodul) Ranvier la următoarele. Potențialul de acțiune declanșat de stimulii supraliminari oferă informații asupra duratei, intensității și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de 5-10 ori mai mare decât al nervilor periferici. În hipoxia prelungită atât excitabilitatea cât și conducerea nervoasă diminuă progresiv datorită acumulării de acid lactic și reducerii capacității de resinteză a ATP și creatinfosfat prin glicoliză. Ajunsă la nivelul terminațiilor axonale sau dendritice, excitația se propagă la neuronii sau organele efectoare cu care acestea sunt articulate sinaptic prin contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR SINAPTICE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mari următoarele: -Sinteza neurotransmițătorului la nivelul terminațiilor presinaptice; -Depunerea mediatorului în vezicule secretorii presinaptice; -Eliberarea reglată a mediatorului în spațiul sinaptic; -Prezența receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorului specific în spațiul postsinaptic; -Inactivarea mediatorului chimic eliberat. I.4.1 FORMAREA SINAPSELOR Realizarea contactelor între terminațiile axonale ale neuronilor și celulele-țintă nervoase, musculare și glandulare, constituie o treaptă esențială, indispensabilă supraviețuirii neuronale și stabilirii conexiunilor sinaptice. Lipsa contactului axonal cu celula-țintă duce adeseori la atrofierea și moartea neuronului. Dependența neuronilor de țintele respective are la bază eliberarea de factori trofici de la nivelul acestora. În timp ce factorii trofici sunt importanți pentru supraviețuirea neuronilor, factorii de creștere nervoasă asigură diviziunea, dezvoltarea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acest punct de vedere sunt fenomenele morfochimice de la nivelul joncțiunii neuromusculare. Când un axon motor în dezvoltare se apropie de fibra musculară scheletală, nici axonul și nici celula musculară nu sunt suficient echipate pentru a participa la transmiterea sinaptică. Conul axonal de creștere nu se aseamănă cu o terminație presinaptică matură, iar masa musculară postsinaptică nu s-a clivat încă în fibre musculare distincte. O formă primitivă de transmisie există din momentul în care axonul ajunge la ținta musculară. Potențialele miniaturale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imediat după ce contactul dintre nerv și mușchi a fost realizat, demonstrează că axonul presinaptic este capabil să elibereze acetilcolină și că membrana postsinaptică prezintă receptori specifici sensibili la efectele depolarizante ale acesteia. De precizat că, de la nivelul conurilor de creștere axonală începe eliberarea acetilcolinei înainte de contactarea fibrelor musculare. Curând după contactul inițial dintre neuronul motor și fibra musculară, amplitudinea potențialelor de placă motorie crește dramatic, ca urmare a schimbărilor morfo-chimice survenite la nivelul componentelor pre- și postsinaptice. Acestea privesc numărul contactelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cooperare și competiție neuronală, dependentă de experiența senzorială și interacțiunile ambientale, ce diferă de la o regiune la alta, conferind dominanța și stabilitatea căilor nervoase respective. I.4.2. HISTOCHIMIA SINAPTOGENEZEI Sinapsele sunt rezultatul unei serii de evenimente prin care conul axonal de creștere stabilește legături specifice, stabile, cu prelungirile altor neuroni. Odată stabilită o legătură viabilă a conului de creștere, axonul terminal se transformă în buton presinaptic, iar regiunea de contact a neuronului vecin devine regiune postsinaptică. Se admite că morfogeneza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de creștere; b)interacțiunea cu diverse elemente de micromediu. Dacă expresia unor gene în cursul dezvoltării nu este încă suficient cunoscută, s-au acumulat numeroase date privind concentrarea unor proteine în micromediul în care progresează conul de creștere dendritic și axonal, cunoscute inițial ca neurite. La acest nivel există două componente: o membrană (lamellipodium), care delimitează extremitatea distală a conului și prelungiri fine (filopodii), care se extind radiar. Clasic se descriu patru faze de desfășurare a sinaptogenezei: I.stabilirea de contacte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acest nivel există două componente: o membrană (lamellipodium), care delimitează extremitatea distală a conului și prelungiri fine (filopodii), care se extind radiar. Clasic se descriu patru faze de desfășurare a sinaptogenezei: I.stabilirea de contacte între filopodele conului de creștere axonal și prelungirile sau componentele neuronului postsinaptic; II.recunoașterea interneuronală, care se bazează pe specificitatea chimică a unor glicoproteine ale matricei extracelulare; III.începerea îngroșării postsinaptice, inițiată de elementele complexului Golgi și de veziculele acoperite (coated vesicles), care apar în această
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de astrocite și de celulele Schwann, care intervine în orientarea axonilor, acționând ca un substrat adeziv în culturile de celule. Aceasta se asociază frecvent cu proteoglicani de tipul condroitinsulfat. Dacă în culturi de celule nervoase se adaugă anticorpi antilaminină, creșterea axonală este blocată. Laminina acționează asupra conului de creștere, fixându-se pe unele proteine membranare (integrine), care servesc drept receptori. S-a mai observat că la nivelul conului de creștere se eliberează proteaze, care au un rol inhibitor, rupând legătura laminină-integrină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]