190 matches
-
III), facial (VII), glosofaringian (IX) și vag (X), fie pe cel al nervilor sacrați S2 - S4. La nivel cefalic ele se articulează sinaptic cu fibrele postganglionare în ganglionii ciliar, pterigopalatin, submandibular și otic. Spre deosebire de neuronii postganglionari simpatici, ale căror fibre axonale sunt lungi, fibrele postganglionare parasimpatice sunt scurte, distribuindu-se unor zone limitate ale organelor efectoare. Din punct de vedere structural, ganglionii vegetativi reprezintă aglomerări de neuroni situați pe traiectul căilor simpatico-parasimpatice, sau la nivelul plexurilor prevertebrale și previscerale. Capsula internă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aglomerări granulare și vezicule mici, dispersate în pericarion și dendrite. Majoritatea articulațiilor sinaptice dintre fibrele preganglionare și neuronii postsinaptici sunt de tip axo-dendritic. Fiecare fibră preganglionară formează sinapse cu mai multe dendrite, asigurând diseminarea semnalelor în teritoriul postsinaptic. În afara fibrelor axonale presinaptice și a prelungirilor dendritice postsinaptice, ganglionii simpatici conțin celule interneuronale mici SIF (small intensely fluorescent), cu fluorescentă redusă (Williams și Palay, 1969). Acestea eliberează dopamină producătoare de efecte hiperpolarizante asupra neuronilor ganglionari, utilizând AMP ciclic, ca mesager secund. După
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinaptice rotunde, aspectul morfologic al joncțiunii fiind identic cu al celor două tipuri de sinapse descrise mai sus. Nu s-au observat sinapse asimetrice la nivelul corpului celular al celulelor piramidale, al celulelor stelate cu spini dendritici și în segmentele axonale inițiale. I.4.5.6. Sinapsele simetrice Cele mai frecvente sinapse simetrice fiind cele axo-somatice apar la nivelul corpului celular. Axonii terminali sunt mai mari, conțin un număr mai mare de mitocondrii și vezicule sinaptice pleiomorfe, ceva mai mici decât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe axonii laterali septați ai racului. În fiecare caz inducerea creșterii rezistenței de cuplare a fost asociată cu separarea membranelor joncționale în zona de strânsă apoziție și cu insinuarea proceselor citoplasmatice ale celulelor Schwann între membranele sinaptice separate. Când fragmentele axonale au fost reintroduse în soluții fiziologice normale, rezistența de cuplare a revenit la valori mici, fenomen care s-a asociat cu reapariția strânsei apoziții dintre membrane. După lezarea mecanică a sinapsei rezultă, de asemenea, o creștere a rezistenței, substanța fluorescentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
densitate slabă sunt locul de depozitare a acetilcolinei. Veziculele mici, dens granulate, cu diametrul de 200-300 Å conțin noradrenalină. Bazele electrochimice ale conducerii nervoase au fost stabilite de cercetările de pionierat ale lui Hodgkin și Huxley (1952). Studiind conducerea nervoasă axonală, autorii citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hodgkin și Huxley (1952). Studiind conducerea nervoasă axonală, autorii citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
citați au constatat că potențialul membranar de repaus cu valoare de aproximativ -70 mV, este consecința distribuției inegale a ionilor de sodiu, potasiu și clor pe cele două fețe ale membranei axonale. Predominanța sarcinilor pozitive pe fața externă a membranei axonale în condiții de repaus are la bază permeabilitatea membranară mai redusă pentru Na+ extracelular decât pentru K+ intracelular, întregită de participarea unui mecanism activ de pompare a acestora, reprezentat de ATP-aza membranară, activată de Na+ și K+ (Skou, 1958). Transformarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimici, cât și îndepărtarea excesului de calciu realizat în timpul depolarizării membranei butonului sinaptic, vor fi prezentate ulterior, după expunerea succintă a datelor referitoare la originea neurotransmițătorilor. I.5.1.2. Biosinteza substanțelor mediatoare Biosinteza are loc fie la nivelul terminațiilor axonale, fie în soma neuronală din precursori specifici, cu ajutorul unor enzime proprii mediatorului respectiv. În cazul sintezei la nivelul corpului celular neuronal, migrarea substanței mediatoare rezultate se efectuează sub formă liberă sau veziculară, prin transport axonal anterograd până la nivelul butonului terminal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
loc fie la nivelul terminațiilor axonale, fie în soma neuronală din precursori specifici, cu ajutorul unor enzime proprii mediatorului respectiv. În cazul sintezei la nivelul corpului celular neuronal, migrarea substanței mediatoare rezultate se efectuează sub formă liberă sau veziculară, prin transport axonal anterograd până la nivelul butonului terminal (fig. 35). Etapele biosintezei diverșilor neurotransmițători nu se produc în mod necesar la același nivel. În cazul acetilcolinei, de exemplu, cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și recaptare (re-uptake) a mediatorului din mediul extracelular. Recaptarea este interpretată ca fenomen de economisire a sintezei și, totodată, de îndepărtare și curățare a fantei sinaptice. Ea nu asigură decât o mică fracție din conținutul în substanță mediatoare a terminației axonale. În plus, recaptarea nu este specific neuronală și nici comună tuturor neurotransmițătorilor. Astrocitele și alte elemente neurogliale împart cu terminațiile neuronale această proprietate. În cazul neuropeptidelor nu există recaptare. Mecanismul de producere al recaptării mediatorilor chimici din spațiul extracelular are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și predominanța sarcinilor pozitive pe suprafața externă a membranelor neuronale, caracteristică stării de repaus. Sub influența neurotransmițătorului se produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana axonală, care conține numai canale ionice voltaj-dependente pentru ionii de sodiu și potasiu, corpii celulari, dendritele și terminațiile axonale prezintă o mare varietate de canale ionice activate de receptori membranari ionotropi sau metabotropi. Aceștia pot interacționa la nivelul unuia sau mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produce deschiderea sau mai rar, închiderea unuia sau mai multor canale ionice, însoțită de modificarea permeabilității și încărcării electrice membranare. Spre deosebire de membrana axonală, care conține numai canale ionice voltaj-dependente pentru ionii de sodiu și potasiu, corpii celulari, dendritele și terminațiile axonale prezintă o mare varietate de canale ionice activate de receptori membranari ionotropi sau metabotropi. Aceștia pot interacționa la nivelul unuia sau mai multor canale ionice, determinând apariția potențialelor postsinaptice receptor-dependente. Interacțiunea dintre receptori și canalele ionice la nivel sinaptic este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două forme electrondense. Unele sunt mari cu diametrul de 80-120 nm și conținut bogat (aproximativ 60%) în catecolamine neuronale și dopamin-beta-hidroxilază. Cea de a doua categorie de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamus, locus coeruleus etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul veziculelor de la nivelul pericarionului neuronal la terminațiile axonale ale nervilor adrenergici se realizează cu participarea activă a unei ATP-aze Mg2+-dependente și a ATP vezicular. În afară de catecolamine, veziculele cromafine conțin neuropeptidul Y, ATP, ioni de calciu și o proteină acidă denumită cromogranină (Blaschko și colab., 1971). De precizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcțiilor vegetative îl ocupă reflexele de axon. Fiind cele mai simple acte reflexe, acestea se realizează cu participarea filetelor senzitive ale unui singur neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe traiectul filetelor din jur până la capilarele de vecinătate. Printr-un mecanism umoral insuficient cunoscut, stimularea antidromică a terminațiilor senzitive provoacă vasodilatație locală, producătoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionare ale unor nervi cranieni (ganglionii: jugular, nodos, geniculat etc.). În primul caz, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici latero-vertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare, și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui prim neuron senzitiv intră prin rădăcina posterioară în măduvă, pentru a se articula fie cu neuronul următor, al căii spinotalamice ce se îndreaptă spre scoarța premotorie (ariile 6 și 8), fie cu rețeaua periependimară, care conduce aferentele viscerale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locuri de plecare ale unor căi SP-ergice: conexiuni cortico- și reticulo-spinale ce sfârșesc în cornul ventral, fibre de legătură între habenulă și neuronii dopaminergici din nucleul interpeduncular și fibre striato-nigrice. SP este sintetizată la nivelul aparatului ribozomal neuronal și transportată axonal. Eliberarea (calciu-dependentă) poate fi blocată presinaptic la nivelul terminațiilor SP-ergice de către opioide endogene și GABA în structurile nervoase și activată atât de unele substanțe chimice exogene (în mod deosebit capsaicina), cât și de stimularea fibrelor nervoase ale trigemenului, nervilor cutanați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Neuropatia pan-autonomă acută) Reprezintă instalarea acută a unei insuficiențe simpatice sau parasimpatice, în absența disfuncției nervoase somatice. Studiile neuropatologice au demonstrat inflamație-mononucleară a epinervului (Suarez și colab., 1994), reducerea numărului de axoni (Low et al, 1983), ca și regenerare axonală, sugerată de un număr crescut de axoni mici (Appenzeller & Narufeld, 1973). Disautonomia cu aspecte neurologice Sindroame dureroase cronice (CRPS I - Distrofia Simpatică Reflexă) Există o serie de afectări neurologice de cauză variabilă, definite ca „sindroame dureroase cronice”. Acestea au întotdeauna
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proteinei MFN2 mutante produce agregarea mitocondriilor în grupuri mari, ce nu pot migra către extremitățile distale ale axonilor, ceea ce produce atrofia acestora. Există mai multe clase ale acestei boli, grupate în neuropatii predominant demielinizante (CMT1, CMT3 și CMT4), și predominant axonale (CMT2). HSAN 2 (Neuropatia Senzorială Congenitală) cunoscută istoric și sub denumirea de Boala Morvan, prezintă instalarea simptomatologiei în copilăria mică, moștenită sub formă autozomal-recesivă. Se caracterizează prin inflamarea degetelor de la mâini și picioare, mai ales periunghial. După suprapunerea infecției, apar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
supraviețuiesc peste 25 de ani. Nu există tratament. HSAN 5 reprezintă insensibilitatea congenitală la durere cu anhidroză parțială. Se diferențiază de CIPA prin absența selectivă a fibrelor mielinice mici. Neuropatii senzori-motorii ereditare (HSMN) Există varietăți hipertrofice (tip I) și neuronale (axonale) (tip II), ce asociază astenie musculară și atrofie cu tulburări autonome, de tip vasomotor, sudomotor și pupilomotor. Disfuncția vegetativă se datorează mielinopatiei, demielinizării ciclice și remielinizării hipertrofice cu aspect de „bulb de ceapă” a ramurilor albe preganglionare simpatice și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
evoluția normală a SGB. Se prezintă cu triada oftalmoplegie, ataxie și areflexie. Titrul anticorpilor Anti-GQ1b este crescut. Aceștia sunt anticorpi inițial produși împotriva bacteriei Campylobacter jejuni sau a Mycoplasma pneumoniae, dar pot ataca și gangliozidele de pe suprafața celulelor Schwann. -Neuropatia axonală motorie acută (AMAN) sau Sindromul Paralitic Chinezesc, atacă strangulațiile Ranvier de pe axonii neuronilor motori, și este frecventă în China și Mexic. Anticorpii specifici de tip AntiGD 1 și AntiGD 3 cu tropism către axolemă și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frecventă în China și Mexic. Anticorpii specifici de tip AntiGD 1 și AntiGD 3 cu tropism către axolemă și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru manifestările motorii ale afecțiunii. Anticorpii AntiGD 1 sunt mai frecvent asociați cu manifestările de demență. -Neuropatia axonală motorie și senzorială acută (AMSAN), este similară cu cea precedentă, dar afectează terminațiile nervoase senzoriale, cu leziuni axonale severe. Patogenia este similară cu AMAN, dar recuperarea este lentă și deseori incompletă. -Neuropatia panautonomă acută este cea mai rară variantă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și strangulațiile Ranvier, probabil responsabilă pentru manifestările motorii ale afecțiunii. Anticorpii AntiGD 1 sunt mai frecvent asociați cu manifestările de demență. -Neuropatia axonală motorie și senzorială acută (AMSAN), este similară cu cea precedentă, dar afectează terminațiile nervoase senzoriale, cu leziuni axonale severe. Patogenia este similară cu AMAN, dar recuperarea este lentă și deseori incompletă. -Neuropatia panautonomă acută este cea mai rară variantă a SCB, uneori asociată cu encefalopatie. Este asociat cu o rată mare a mortalității, datorită implicării cardiovasculare și aritmiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]