236 matches
-
Dragoș Bucurenci Pentru decembrie, Mărie Clăire a pregătit o campanie percutanta împotriva violenței domestice: Iulia Vântur, Andreea Liptak și Irina Marinescu arată pe propria piele efectele bâțâii conjugale. Din fericire, în cazul lor “vinovați” au fost găsiți doar fotograful Alex Gâlmeanu și make-up artist-ul Alexandru Abagiu. Din păcate trebuie să spun că nu așa arată femeile victime ale violenței conjugale. Nu, nu arată a fete frumoase
Cum arată violenţa domestică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82794_a_84119]
-
abia atunci când liderul de la KREMLIN află de isprava celor doi neastâmpărați. Dădu imediat ordin ca toate forțele să se Întoarcă din excursie, iar organizatorii să se prezinte la el. După două zile GRIȘENKA și IVAN, cam verzi la față Își bâțâiau genunchii În fața tătucului. Acesta era negru de furie și le răcni În față: Băi, netrebnicilor, pe unde v-ați apucat, mă, s-o haiduciți!? În ROMÂNIA băi, cretinilor!? Păi, băiii, dovlecilor, voi nu știți că acolo noi avem tot petrolul
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
cu onoruri, posturi importante, academie, cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața sălbatică. Apoi oftă ca pentru el murmurând: Va să zică afaceri... scriitorii dvs. dau lovituri financiare... Bravo lor Ce șansă pe ei Balzac,... săracul... săracul Balzac în fine răzbunat.
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii la un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ar fi făcut furori la orice academie de teatru. Dar o întrebare tot nu-mi dă pace: cine și care e adevăratul Geoană Mircea? Finuțul, civilizatul, manieratul, într-un cuvânt, diplomatul livrat la pachet de pesedei? Sau individul ce se bâțâia înspăimântător, aruncând foc și puciosă prin gura schimonosită de ură? Unde-o fi învățat el atât de bine arta deghizamentului? De unde ușurința de-a mima, după împrejurări, subtilitatea de salon și grobianismul fără perdea? Nu aplec urechea la insinuările răutăcioase
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
ultime pentru a obține efect. Dacă mai ambalezi produsul în țipla zâmbetelor tip păpușa Barbie, dacă mai pui la cârma emisiunii un ins agitat, gata să se destrame în simplistele piese componente, dacă știi să le ceri operatorilor să se bâțâie lasciv cu camere cu tot, efectul e garantat: mesajul se va opri undeva în zona între-picioarelor, adrenalina stimulată din greu va face restul, iar banii vor curge lin, lin de tot în teșchereaua marilor manipulatori. S-a mers atât de
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
pun culori deschise, cobor scara; cu motanul înaintea mea. Mic dejun clasic, ca ieri, ca mâine; slujnica aduce tava și porcelanurile, Marica toarnă în căni. Mă uit la mâinile ei - la vârsta asta ar trebui să-i tremure, să-i bâțâie cât de puțin. Nu, mâinile îi sunt ferme, rigide. Ca și vocea. Mai mult de o jumătate de ceas îmi ia îmbrăcatul pentru oraș. Mereu întârzii în alegere; alți pantofi, alte mănuși, alte pietre. Nu poți fi văzut cu aceleași
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
văzut bărbatul, s-a liniștit. Că nu adusese bani nu era mare lucru, nu era pentru prima oară cînd cînta mărimilor pe gratis, bine că se întorsese sănătos. Somnul nu i-a fost somn, ci o zbatere continuă. S-a bîțîit prin somn, a vorbit, așa cum nu o făcuse niciodată, în cei cinsprezece ani de cînd erau împreună. Femeia l-a trezit și i-a făcut de deochi. Aici bărbatul i-a povestit despre prinsoarea pe care o făcuse, că va
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
sale de jazz-fusion, “Nigel Kennedy Quintet” (Piotr Wylezol, Adam Kowalewski, Krzysztof Dziedzic și Tomasz Grzegorski). Mare păcat, zic, ca aseară Sală Palatului a fost plină doar pe sfert, pentru că noi, cei care am fost acolo, ne-am distrat de minune bâțâind din picioare și dând din cap pe veselă “Tastes like honey” sau oftând discret pe tristă melodie irlandeză care a închis un concert de aproape două ore. Kennedy e un one-man show care nu se cramponează de condiția lui, care
Cum a fost la concertul Nigel Kennedy [Corola-blog/BlogPost/99543_a_100835]
-
greu. Apoi spală înceeeeeeeet și cealaltă jumătate. Nervii mei încep să se clatine de pe-un picior pe altul. Ridică și celălalt ștergătooooor, curăță și suuuub eeeel și îl pune la loooooc. Nervii mei se bagă sub masă, și se bâțâie cu degetu’-n gură. După aia, vine la geam și începe să bată. Îi fac semn să mă lase. Spală înceeet și geaaaamul, după care începe iar să ciocăne. Nervii mei încep să se tăvălească pe jos, cu spume la
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
alege să fii doar un abur desculț printre fiice și fii, rătăcind în cetăți cu prăpastii căprui, să te vezi în orice, să nu spui nimănui câtă liniște e, cât a fost, ce-a rămas din țărâna de ieri a bâțâii de ceas, Să te zgârii de munți, să te- mpiedici de brazi, nici putere să zbori și nici unde să cazi. Cum orașul, și el, e doar frunză sub pas, ... Citește mai mult Ca si cum te-ai trezi într-un ochi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și cum, peste ani,ai alege să fiidoar un abur desculțprintre fiice și fii,rătăcind în cetăți cu prăpastii căprui,să te vezi în orice,să nu spui nimănuicâtă liniște e,cât a fost,ce-a rămasdin țărâna de ieria bâțâii de ceas,Să te zgârii de munți,să te- mpiedici de brazi,nici putere să zboriși nici unde să cazi.Cum orașul, și el, e doar frunzăsub pas,... XXXIII. , de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1546 din 26 martie
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât?“ întreb, scrâșnind și trântind sugestiv ușițele interioare ale liftului. „La șase, vă rog.“ Liftul pleacă lent, atât de lent. Mă sprijin în pumnul drept, bâțâind din picior și îl văd cu coada ochiului pe moșneag. Plescăie relaxat și mă măsoară curios din cap până-n picioare. Vreau doar să ajung sus. Să pun mâna pe telefon. S-o sun. Să urlu. Să mă răcoresc. Respir agitat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în burta și mațele blocului. în stomacul și ficatul clădirii. Acolo, pe o masă cam cum sunt alea de biliard, am întins-o pe spate și... mă ierți dacă sunt așa direct... i-am pus-o. A început să se bâțâie pe spate, adică să se dea așa, în leagăn, pe cocoașă, cu picioarele, pe care le avea lungi, proptite pe umerii mei. Aruncase și brațele peste cap, le ținea la ceafă, oleacă teatral, ca într-o poză de calendar, mișca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când, în lumina tremurătoare, văzu arătarea pe care o visase de atâtea ori în mirosul closetelor. Moroiul descompus îl privea din găvanele goale, mestecând fâșii de carne cu dinții neaco periți de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zăpada la soare la cel mai simplu acord al chitarei lui Elvis începând să depene Jailhouse Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de fier, și s-a topit
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
inșilor duri, înapoiați, neînvățați, - învățați numai cu bezna. La momentul oportun, "dialecticianul" din Oltenița le-a făcut semn să vie, să-l ajute, să-i rezolve problemele, și ei veniră, acușica... Adresându-le și felicitări, dupe aceia de către cel ce bâțâia dîn cap și da din mâini... "nu mai da din mâini... nu mai da din mâini..." striga lumea, vorbele mulțimii de epocă ce rămaseră în istorie, aceia se retraseră cu înfumurarea lor proptită în bâte. Dar mai veniră ei o dată
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți unde mă aflam, sorbindu-mă lung, cu niște ochi imenși. Se bâțâia pe lângă mine mereu, legănându-se pe piciorușele ei nefiresc de subțiri, ca și cum ar fi mers pe sârmă. Băieții Încercau să o Îndepărteze din preajma mea răstindu-se la ea, Împingând-o cu piciorul ori trimițând-o să se joace cu fetițele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai fost la fel. Capitolul doi O oră mai târziu, când am intrat În camera de proiecție de la Apollo, Else
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în ritm de rock. Pe urmă, dintr-o dată, a zis: Ah, mai dă-o dracului de gălăgie - și a închis radioul. M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]