39 matches
-
Socialistă din Brazilia, iar rezultatele s-au văzut: de-acum, năstăsioții s-au alăturat colegilor de pe întregul mapamond specializați în „redistribuirea echitabilă” a profitului realizat de nesocialiștii care muncesc după regulile capitalismului, și nu după fandacsiile unor profitori hrăniți cu bâiguielile lui Karl și cu delirurile teoretice ale lui Friedrich. În aceeași logică, la masa tratativelor cu studenții a fost trimisă ex-ministra educației, femeie de-o enormă rezistență pe scaun și briliantă meseriașă la împleticirea minților tinere. Experiența dobândită pe vremea
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
îngrozești, cînd din nou mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar tăcerea perversă știe că va cîștiga,iată, asasinii tuturor elocvențelor, membrii acțiunilor pure, asemanticii, reinventează. Acum, doar o gură ruptă mai poate sta în calea lor, în bîiguieli, lamentîndu-se, ca o tristețe ce nu renunță *** Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul vorbind despre salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
și pentru a‑l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pânza la Sankt‑Petersburg. Curând Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într‑o spunere pământească bâiguielile confuze ale nătângului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de fapt ignorîndu-l insolent, un text, ce ar fi avut-o drept autoare pe Oltea Șerban-Pârâu, ne asigura că se va „relansa” curînd Revista; pe care conducerea Radio n-o analizase vreodată și n-avusese prilejul să-i formuleze obiecții. Bîiguiala explicativă se încurcă și mai rău cînd pune acest pretins revival literar la remorca Festivalului Enescu. Și, la urma urmelor, de ce ar fi nevoie de vreo analiză rațională? Vor fi mobilizate talente importante, e gata „noua echipă de realizatori”, se
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
Covrig Roxana Consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu a înțeles din discursul premierului Victor Ponta, pe care a numit-o "bâiguială", trei lucruri. Primul lucru înțeles de către Sebastian Lăzăroiu este că premierul s-a dus în Spania "tot pentru turism". Al doilea: Cred că vrea să ne spună printre rânduri ca privatizarea CFR Marfă nu se mai face. Deși tot de la
Lăzăroiu: Ponta vrea să spună că privatizarea CFR Marfă nu se mai face by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36252_a_37577]
-
diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la Sankt-Petersburg. Curînd Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într-o spunere pămîntească bîiguielile confuze ale nătîngului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întreprinderi de un tip special, lumea începe să vorbească despre comunitate internațională îca să nu vorbim deocamdată despre guvernul mondial) și despre protecția naturii îca să nu vorbim deocamdată despre bunurile comune). Cam pe aici se situează la ora actuală bâiguielile de început ale unei democrații mondiale, pe care o numesc hiperdemocrație. Vor apărea noi întreprinderi relaționale, mai ales în ceea ce privește gestionarea orașelor, educația și sănătatea, lupta împotriva sărăciei, gestionarea mediului înconjurător, protecția femeii, comerțul echitabil, alimentația echilibrată, valorizarea servicilor gratuite, reintegrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cufundă în tăcere. XII Trebuie să mă întorc acum la dimineața aceea din 1917 când am lăsat pe malul înghețat trupul lui Belle de jour și pe judecătorul Mierck cu suita lui rebegită. Amintirea aceasta este destul de încețoșată, ca o bâiguială neclară, dar e, în fond, după chipul și asemănarea vieții mele, care n-a fost niciodată compusă decât din bucățele disparate, imposibil de lipit la loc. Pentru a-ncerca să-i înțelegi pe oameni, trebuie să sapi până la rădăcină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > FRÂNTURI DE VIAȚĂ -CAPITOLUL II - EPISODUL 4 Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Bâiguielile nedeslușite ale femeii, albă ca varul, atrag atenția ofițerului care tocmai terminase de citit ultimul articol. - Dar..., oameni buni! Ce se întâmplă? Acestei femei îi este rău. Dați-i un pahar cu apă, ceva! De ce nu mi-ați spus mai
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
a rămas împietrit imediat ce a rostit, la adresa Ericăi, vorbe ce nu le-ar fi putut rosti niciodată : „vierme ce ești! ”. Se aflau în apartamentul Aureliei, aliata lor și doar se îndepărtase puțin pentru a o privi contemplativ. Doar împietrirea și bâiguielile, de după împietrire au convins-o că ceea ce rostise fusese străin de orice gând al lui. * Potrivnic s-a simțit a fi și el atunci, doar atunci, când i-a mărturisit Ericăi de legătura lui cu Tamara chiar dacă o astfel de
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
se mai stingă. Poeta a ales versul clasic și, în cadrul acestuia, specia sonetistică, atât de riguroasă structural, dar cu atât mai inefabilă, un act curajos, într-o vreme când tinerii se lasă învinși de noile structuri apoetice, un fel de bâiguieli confuze, licențioase și dezlânate, în care ritmul, măsura, rima, semnele de punctuație sunt neglijate în favoarea limbajului vulgar, scăpat din frâie (dar atât de gustat!), de tineri din ce în ce mai năimiți și tulburați de ispitele clipei. Conștientă de darul său creator, Alexandra Mihalache
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cum s-ar putea îndrepta lumea, puțini își pun osul la treabă. • Trăim într-o lume plină de mizerii în care căutăm poezia. Și, culmea, adesea o găsim. • Cât de poliglot trebuie să fie Cel de Sus ca să priceapă toate bâiguielile pământenilor? • Plăcerile costă totdeauna mai mult decât fac. Dar cine se uită la preț? Doar un... nătăfleț. • Evenimentul pe care-l aștepți cu nerăbdare are cea mai lungă cale. • Lumea nu e așa cum o prezintă scepticii. E mult mai dezolantă
GÂNDURI REBELE (16) – LUMEA ÎN CARE TRĂIM de HARRY ROSS în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369615_a_370944]
-
poate fi respinsă, i se pot aduce obiecții. O istorisire, nu: ea nu este "falsificabilă". Un mit este întîi de toate o poveste; și povestea creștină este un mit de bună credință, viu și ușor de difuzat. Nu e o bîiguială filosofică sau o alegorie poetică: e o istorie adevărată și trăită, al cărei erou, un om real, se povestește pe sine, ca și cum își semnează povestea pe măsură ce o construiește. Mult mai bine ca Orfeu, Sisif sau Prometeu, aceste mituri fără autor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea noastră” - tot atâtea expresii aparținând autoanalizei consecutive faimosului accident de călărie... Aceste manifestări
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să intre, în timp ce eu mă retrăgeam cu tine la catul de sus. Aveau chipuri livide și zâmbete silite, la fel ca tata, care i-a așezat pe niște perne vechi într-un colț umbrit din patio, schimbând cu ei doar bâiguieli imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-a chemat Mohamed ca să pregătesc niște sirop rece. Astaghfirullah era însoțit de Hamed, ale cărui legături cu stăpânul locului le cunoștea. Bătrânul dezrobitor prinsese drag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
parc, am văzut deslușit, ca într-un film documentar, derulat cu încetinitorul, cum muream. Nu că murisem, nici că voi muri. Aveam senzația clară, certitudinea vie că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alții păreau a fi de partea lui, bombănind că de ce să-l bruftuluiască boierul și nici nu-i dă voie să vorbească, Trifon mai rău se umfla și se înfuria. În sfârșit, bătrânul Iuga nu mai avu putere să asculte bâiguielile cu porunca regelui și, tăindu-le vorba cu mâna, întoarse fața spre mulțimea ce începuse a prinde glas: ― Apoi după basme d-astea vă luați voi, măi băieți, și dați buzna aci de-mi călcați și-mi stricați grădina? Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
senină, echilibrată, însetată de claritate. Trei prejudecăți! Trei fraude! Trei frumoase minciuni care s-au impus. Și unde? Chiar acolo unde Apolo și-a fixat reședința pentru a adopta un ton oracular. La Delfi. Unde preoții săi tălmăceau în hexametri bâiguielile Pythiei. Să ne lămurim întîi în privința clarității. Ce e clar la Delfi? Preoții lui Apolo, zeul luminii și, ca atare, și al clarității au contribuit, poate, cel mai mult la desăvârșirea artei ambiguității prin felul cum au căutat să potrivească
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
petrecut, atâtea și atâtea, dar n-o fac, din decență; în plus, legat de disponibilitatea mai sus amintită și nevăzând nici o deosebire între stări și fapte, eu scriu aici (pentru că s-ar părea că scriu) despre dragoste și-mi place bâiguiala care îmi dizolvă inteligența și cultura ca să-mi deschidă alte porți, îmi plac firul de iarbă, pisica și bețișorul care știu exact cum stau lucrurile, îmi place ideea că, încă o dată, veți trece cu ușurință peste toate acestea, socotindu-le
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am reușit să opresc povestea să nu ajungă la presă. Am vorbit la Carter Spink și m-au încredințat că nu vor merge mai departe. Ar trebui să fii recunoscătoare pentru asta. — Cred... că da. — Unde ești ? îmi întrerupe scurt bâiguielile. Unde ești în clipa asta ? Mă aflu într-o cămară, înconjurată de cutii de cereale. — Sunt... în casa cuiva. Departe de Londra. — Și ce-ai de gând să faci ? — Nu știu. Mă frec pe față. Trebuie să... mă liniștesc. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poemului său, cu care, cu puțin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în cubul de chihlimbar. O dăduse adică iarăși pe invocație: "...Moartea îmi șoptește cuvintele și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate..." Bălmăjea el, bâiguiala lui de acum părând însă departe de-a mai produce firișor din efectele scontate: "...De la etajul întîi al blocului unde mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Hercule construiește enunțuri demne de cei mai aprigi cerberi: Spune pe dată în care tărâm ți-a fost dat a te naște,/ Altfel, de trunchiul acesta strivit, vei mușca din țărână;/ Uite, această măciucă adesea regi falnici răpuse./ Ce-i bâiguiala aceasta cu tulbure glas turuită?/ Clătinătorul tău cap l-a ivit ce popor și ce țară?/ Spune deschis!". Aspectul parodic al operei se completează fericit cu aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primei mele iubiri nu poate fi nici datat cu precizie, nici nu a dus la acțiuni a căror desfășurare, până la momentul atingerii corporale ori chiar al penetrantei luări în posesie, să fie relatabilă, nu-mi rămân decât cuvinte a căror bâiguială contribuie la o exprimare pătimașă sau pompoasă și care, încă de la Werther-ul lui Goethe, a intrat în uz în scrisori ori în șoaptele rostite sub cearșaf. Sau am să fiu scurt. Pe fata asupra căreia era asmuțită pofta mea, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ghimpată, unde viața nu are însemnătate. Începu să lălăie singurul marș pe care îl prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]