758 matches
-
era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
uitat articolele xenofobe, anti-semite și antioccidentale din revista "Europa". Dar, putem fi siguri, computerele N.A.T.O. păstrează până și ultima virgulă din acele producte de care la sediul P.S.D. nu-și aduce aminte nimeni, nici măcar în timpul coșmarurilor. Dacă acum, când bâjbâim în procesul integrării, mai-marii României se comportă cu atâta lipsă de responsabilitate, ne putem imagina cum s-ar comporta un partid influent ca P.S.D.-ul odată văzându-se cu sacii în căruță! Răstălmăcind sugestiile Occidentului în maniera lui Trăznea, înlocuind
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
noastră foarte diferită: eu sînt un "picnic" mai curînd acomodant, el este un "leptozom" radical și hipersensibil, ca să invoc tipologia lui Kretschmer. Prin urmare nu ne leagă afinități de ordin structural somatic, antropologic, să spunem. Ne leagă faptul de a bîjbîi printre aceleași întrebări. Ceea ce am descoperit la Horia Patapievici este o extraordinară autenticitate. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri - incomod de sinceri - în expresia de sine, puțini care să avanseze atît de consecvent și curajos în susținerea punctului lor
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și unulea iar din punct de vedere ale nivelului de trai bâjbâie în- tr-un Ev Mediu întârziat? E drept, un Ev Mediu cu televizor în colibă - colibă unde se află adesea și capra râioasă, și porcul costeliv, și găina cotcodăcind a jale. PSD-ul știe că, pe termen scurt - adică până la alegerile
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
cleptoman va deveni, peste noapte, o echipă de măicuțe mizericordioase, lăcrimând de mila unei populații care, din punctul de vedere al alianțelor militare, se află în secolul al douăzeci și unulea iar din punct de vedere ale nivelului de trai bâjbâie în- tr-un Ev Mediu întârziat? E drept, un Ev Mediu cu televizor în colibă - colibă unde se află adesea și capra râioasă, și porcul costeliv, și găina cotcodăcind a jale. PSD-ul știe că, pe termen scurt - adică până la alegerile
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
ca printr-un mediu perceptibil, autorul proiectează asupra teribilului gol natura sa neliniștit-materialistă, incredul-telurică: "nici dacă aș fi dumnezeul orb n-aș putea vedea atît/ de puțin în plină zi/ nu e lumină aici nici cît să-mi acopăr fața/ bîjbîi în interiorul unui animal sedus de poezie mi-e greu/ să înaintez înainte nu e deocamdată nimic din urmă/ groaza îmi aspiră unghiile. mă rog și cobor tot mai mult" ( caut un sunet de ciocan pur). În buna tradiție a poeților
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
ne raportam la ignoranță. Ea o accepta, eu, nu. Nu eram În stare să spun că nu știu ceva. Trebuia tot timpul să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
dizolvați de senzația dezamăgitoare că "nu ni se întîmplă nimic" ? În timp ce scenaristul netalentat scrie un scenariu cu psihopați-arme-sex-crime-urmăriri etc., scenaristul-artist, pornind de la o carte scrisă de o ziaristă new-yorkeză despre un cultivator exotic de orhidee, vrea să scrie ( și, evident, bîjbîie, nu știe cum și ce) un scenariu din care oamenii să înțeleagă "cît de uimitoare sînt florile" ( "Chiar sînt?", întreabă, serios, producătorul hollywoodian ), un scenariu "despre flori", despre orhidee, flori, iată, speciale, flori care seamănă mai degrabă cu niște insecte
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
Ceea ce știu cu certitudine este altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim în absurd. Or, pentru Don Quijote nu există nici deșertăciune, nici absurd! El are un scop precis, de la care nu se abate, oricât ar râde ceilalți de el. De fapt, acest bătrân caraghios ne învață, dacă nu ne repezim să ne
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se trage cămașa la sorți? Ce duhuri duhnind a mormânt, Cu plumbul și ura în pleoape, Mai bâjbâie-n lume strigând Că ele te dau și te vând, Cu munți, cu câmpii și cu ape?! Te vor sub copite de cai? Doar calul lui Gelu-l ții minte, Coroana lui Doja, și, vai, Câmpia pe care Mihai Plăti îndrăznelile
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
cu nitroglicerină. - Am fost abandonați, și nici luna nu o să se mai arate pentru multă vreme. Poem lui Gabriel Daliș se va vedea cu timpul - nasul, bărbia, pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că peretele nu se dă la o parte că nu îți cere și el ceva că nu te izbește în față rânjind până să rămână doar tremurul te vor soma: alege! se va vedea
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine sportive - de sezon - să înșfaci din mers de pe colțul mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama Ilenei, în mână cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i s-a stins când și-a dat seama că
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc interbelic pe care îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care răspîndesc duhoare... Și-un singur suflet, rupt, în noi doi moare...
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
să fiu spânzuratul de vânt, de floare sau de o culoare, De-ar fi să fiu visătorul care sunt, Tot nu v-aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu tot n-am să vă las, fariseilor, Să-mi furați umbra - îndoiala mea, Pentru că nu aveți ce să faceți cu ea. 5. De-aș
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
un cuvînt la altul, prin propoziții și fraze, într-un maraton epuizant care ar fi chiar viața sa: „îți porți maratonul prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor negru,/ printr-o noapte fără capăt. o cîrtiță ești, care bîjbîie sub pămînt,/ își sapă galeria cu îndîrjire./ ai sub unghii și între dinți acel negru umed, tăcut, etern. ești/ un amnar? ești pe dracu! poate doar el stăpînul satan să mai fie în stare/ să descurce ițele să facă lumină
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
anii, chiar fiind culese, până la topirea zațului, ca în cazul Dicționarului Scriitorilor Români. Într-o măsură, jurnalul de care vorbim este și unul de creație în linia lui Rebreanu. Autorul își notează frământările, când începe documentarea la romanul întemeierea: "Deocamdată bâjbâi căutând capătul unui fir". }ine un fel de "jurnal de bord", informându-ne când a terminat o carte, Casa fericiților, despre câte pagini a scris pe zi, despre momentele sterile, însă și despre altele spornice, norocoase. Dar lumea strâmbă și
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
mediocru și " ca să vorbim limpede " prost. ș"ț Noi nu avem prejudecata analfabetismului. Nu stimăm prea tare diplomele, și nu credem că un analfabet e scos din umanitate. Preferăm chiar un om care se orientează prin intuiții, unui deștept care bîjbîie prin dialectică. Dar, fără să ne însușim superstiția intelectualului, refuzăm cu multă tărie cultul falsului intelectual. E ceea ce d. Istrati încearcă să fie astăzi. Dialectica lui e săracă, lemnoasă și moartă. Ideile îi sînt sub-idei. Ceva încăpățînat și întristător apasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
între extreme, tratîndu-le ca pe niște păpuși prea pitorești: "Zile multe și frumoase îi doresc, la început de An Nou, domnului Pompiliu Macovei, diplomat prin excelență. Ba chiar îi doresc să-mi supraviețuiască, rămînînd ca la data sorocului, cînd va bîjbîii cărările dintre iad și rai, unde i s-ar cuveni să locuiască deopotrivă, să-l întîmpin voios, conducîndu-l la umbra unei cîrciumi vesele, curată și fără manele, dar - Dumnezeu să mă ierte - nici cu muzică popească, lălăită, care, prin exces
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei îi erau
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Mergem la Mântulescu să bem un țap de bere, reprezentat prin 6 halbe? Și mai avea un sistem nostim de a ne asculta. Ne scotea la tablă-În general câte unul-și ne punea o Întrebare, la care victima o cam bâjbâia. Și Crețu prompt: Treci la loc mârlane. Nu știi lecția. Nota trii. Ba știu domne profesor. Păi atunci zâi. Dar ce să zici dacă nu aveai de unde?. Odată mi-a venit și mie rândul (vă aduceți aminte ce bătaie zdravănă
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Emil Brumaru Cum într-un fluture în gîtul unei sticle Pline cu apă pîn'la jumătate În dupa-amiaza-n care orișice se poate Și cum furnică bîjbîie pe ziduri De casă veche fără s-o dărîme Încolăcita străveziu de rîme Și cum se frînge-n rugăciuni o rază Alături de aripă unui înger Scurgîndu-se-n șiroaie dulci de plîngeri
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9604_a_10929]