198 matches
-
timp. Și răutatea e dăunătoare. nu știu ce așteptai voi de la un politician . eu unul vreau să facă ceva pentru mine nu să mă mintă “GRAMATICAL”. atâta timp cât contribuie la bunăstarea mea și a societății în ansamblu, poate să vorbească și agramat și bâlbâit în același timp. și gramatică e o problemă. a vorbi prost implică pierderi în negocieri. mării politicieni au avut mai mult stil decît caracter. pe vremuri asta se cam învăța. între timp scrierea cu farmec și idei a dispărut. garda
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
dragă că-mi cumpăr altul, e păcat de copilul ăsta drăguț să plângă. Eu mai mult de rușine cred că mi-au dat lacrimile și propriu zis Înmărmurisem cu cornul În mână, neștiind ce sa cred. Am zis un mulțumesc bâlbâit și am roșit tot ca racul, cred că-mi ardeau obrajii, pe de o parte de rușine că s-a făcut acea greșeală iar pe altă parte de bucurie că chiar Îmi era foame. Oricum, eu țineam la cei 10
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Prin '73-'74, am jucat amîndoi, țin minte, în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești, scena deslușirii dintre Iancu Pampon și Crăcănel - Mache Răzăchescu, evident, în descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat - pe bună dreptate, că și eu m-aș invidia dacă m-aș privi dinafară - pentru
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
noastră, căreia pînă atunci nimeni nu-i spusese că ar fi suferindă cu inima, începe brusc să se simtă rău. Forța de sugestionare a verdictului medical pus de clarvăzător este atît de puternică că doamna începe să îngaime cîteva cuvinte bîlbîite, pentru ca pînă la urmă să confirme nu numai că suferă de mult cu inima, dar că pe deasupra extrasistolele și tahicardia au apucat-o chiar acum, în timpul emisiunii. "Dar cu coloana de cînd aveți necazuri?" De astă dată telespectatoarei începe să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
o vizită într-o gospodărie agricolă. La Universitate se învață, oamenii n-au timp de întâlniri, așijderea la licee. N., care n-a scos nici o vorbă în toată jumătatea de oră ce ni s-a acordat, cere, nu știu de ce bâlbâit, să i se organizeze o șezătoare la o școală primară, și să i se comunice câteva adrese unde ar putea găsi... bere. Cofino face o mutră lungă, apoi zâmbește vesel, scrie ceva pe un petic de hârtie și i-l
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori păream că stiu... Reușeam să mă concentrez. Și dacă aș șterge totul și aș lua-o de la capăt?... scrisul e ca un monolog tăcut și ezitant ba chiar ușor bâlbâit te adresezi unui public te adresezi cuiva sau ție însuți La posibilitatea asta nu mă gândisem: Marianne primește scrisoarea, pune mâna pe telefon și mă sună. - Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la sufletul meu? Dacă ai nevoie de
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
lui Titus Popovici, "scriitură superficială, grăbită, nu lipsită de inadvertențe și locuri comune, personaje simpliste, schematice... denaturări ale adevărului istoric." îl umple dezgustul de cenaclurile "gen ŤCântarea Românieiť, care adună toată fauna semidocților și veleitarilor", în plus, indignarea de agramatismele bâlbâite ale lui Ceaușescu, de aranjamentele în acordarea premiilor literare. Cenzura ocupă și ea un loc "privilegiat". în acei ani, toate cărțile trebuiau să ajungă la faimosul Dulea, care a masacrat nu o dată capitole și pagini întregi. Se interzicea numele lui
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
a neimplicării indică un psihic colectiv spăimos. Cum naiba om fi ieșit așa fricoși, când genele noastre pleznesc de decebali și traiani? Când ne-am moleșit în halul ăsta, de ne calcă în picioare cine și cum vrea? Orice piticanie bâlbâită, orice prostănac cu ifose, orice escroc bun de gură ajunge să facă în România carieră, fără să-i spună cineva câteva vorbe de la obraz. Aici prosperă mai ales nesimțiții, deșuchiații, ticăloșii, bestiile și căzăturile morale. Există o incredibilă fascinație a
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
după deget, cu visceral refuz , cele bune trec neobservate încât o împrospătare a memoriei colective se pretinde efectuată. Asta numai și doar în cinstea dreptății și întru salvarea sufletelor noastre... Moderatorii, crainicii posturilor de televiziune - conducerile acestora au drag de bâlbâiți - se arată pătrunși, fostul mare demnitar revine în șartul său, este din nou emir, dă sfaturi, o mândră lumină i se aprinde în ochi, buzele i se umezesc. E din nou luptătorul trecut prin mii de pericole, învingătorul, precum eroul
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
iubirea, singura care poate transforma un "poet fără cuvine" într-un poet genial. Cum? "E o taină", sună una din replicile cheie. Cum pot, o sama de cuvinte, să capteze "adevărată natură a iubirii"? E o taină. Cum poate, un bîlbîit, să intre în scenă și să-și uite handicapul, ca să recite armonios? E o taină. Cum poate, o mare de oameni, să urmărească, înmărmurita, o poveste? E o taină. Cum poate, o poveste, să se dovedească mai puternică decît însăși
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
o mai pot suporta!" Băiatul din film nu are nici un defect fizic, nu e prin nimic respingător celorlați, dar revelația lui este aceeași cu a eroului lui Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
limpede, pe atât de aberant, ce are de făcut. Diverșii substituți de Ceaușescu (Vadim Tudor, de pildă, sau Funar) se bucură de popularitatea exagerată de azi exact în măsura în care corespund tiparului adânc implantat în subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le preferă tâlharii la drumul mare, pentru că măcar se află pe aceeași lungime de undă cu ei! Obișnuiți să-și completeze veniturile din furtișaguri, ciordind
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
efort... Confesiune necruțătoare, dusă până la ultimele consecințe La cei 25 de ani ai săi, Alexandru Matei, care a studiat literele la Cluj și la București și își pregătește în prezent doctoratul, își face un portret în aqua-forte: "Semnalmente: înalt, slab, bâlbâit (astfel încât să pot comunica), cu ochelari (în ciuda fotografiei), neîndemânatic, neatent, egoist, uneori rău." Această renunțare la ambiția de a poza reprezintă premiza aventurii lui poetice. Eliberat de obligația de a-și promova propria imagine, tânărul sensibilizat și interiorizat căruia i
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai opreau, era puțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am făcut pasul înapoi pentru a ne păstra fețele uscate. Era o cunoștință veche a părinților, locuia departe, dar în trecere fiind prin Cluj se hotărî să-și viziteze prietenii, imediat
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
să fie posibil să fie de acord cu ea. Aaaaaa! Păi, de ce n-ai zis așa de la-nceput, mă, Elena? Ne dai marijuana? Gata, te votăm! Nu numai noi, tinerii, pe care ai încercat să ne accesezi cu această declarație bâlbâită, ci și părinții și bunicii noștri! O să-i convingem noi, o să vezi! Ești ca și aleasă, poți să-ți pregătești deja rochiile și fustele pentru Briusel. Singura chestie pe care trebuie s-o mai faci e să legalizezi iarba înainte de
Elena, poporul drogat te va vota! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19646_a_20971]
-
în cale. Stilul este legat întotdeauna de subiect...” Iată ce spunea Horațiu Mălăele despre Horațiu Mălăele și talentul său: „Eu m-am născut sașiu, cu rahitism în stare stabilă, reumatism poliarticular, rubeolă, rujeolă, otită, pecingine, puțin afon, puțin dislexic, puțin bâlbâit, adică posedând toate argumentele unui eșec plenar.” Legat de vise, privindu-mă un pic cam câș în ochi, maestrul Mălăele mi-a mărturisit: „Am fost cu copiii în Parcul Ioanid, să înălțăm un vis. Era împachetat îngrijit, într-o cutie
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
că în tinerețile mele am făcut parte dintr-o trupă de teatru. Fiecare festival dedicat tinerilor talentați și pasionați de teatru îmi amintește de zecile de scene naționale și internaționale pe care am urcat sau pe care m-am împiedicat, bâlbâit, fâsticit. Pe scurt, jucat, în stilul amator și pitoresc al tinerilor care descoperă lumea teatrului. Încerc pe această cale să vă spun că merită să luați parte la un festival care are loc la Cluj, aflat la a treia ediție
Festivalul Bunei Dispoziţii [Corola-blog/BlogPost/98456_a_99748]
-
să-i spună prietenei ei că nu poate respira. Și ea râdea cu poftă, ținându-se cu mâinile de burtă. Poate că ar fi reacționat și ea la fel. Nu se supăra din atâta lucru. Căzuse pe spate. Cine știe ce mișcări bâlbâite a avut în acea cădere de la înălțimea unui etaj de bloc? Un episod pe care l-a dat uitării până când i s-a spus la o radiografie că are coloana tasată pe porțiunea afectată de impactul cu solul de atunci
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
unui limbaj specific, dar și de cel comportamental (de exemplu o simplă rotire cu subînțeles a ochilor, care parcă spune, fără nici o putere de tagadă, ,,lasă că știm noi tot’’ - Florin Dumitru - consilierul Karpov), dar și interpretarea magistrală, parcă ,,aiurită, bâlbâită, bâjbâită printr-un întuneric voit indus și cu aceeași mimică a unor ochi gata, gata să-i iasă din orbite de uimire, stupoare și surpriză a lui Petrișor Stan (Robert Pigeon), este și scena întâlnirii dintre ei doi. Din acest
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
să nu ne împiedice, însă, de a relata și alte amintiri radiofonice, cum, de pildă, compararea între comunicarea făcută la Radio Berlin și în alte centre europene, mult mai comode decât cerințele instituției germane. Pentru a se evita exhibițiile unor bâlbâiți sau peltici, așa cum odinioară ne-a fost dat să ascultăm și la noi, la Berlin se impune solicitatorilor vorbitori un prealabil examen. Eu am fost invitat în ianuarie 1926 în urma conferinței ce ținusem la Universitatea din Berlin. Un reprezentant al
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
de la Virgil! O să te-nvățăm noi minte să nu-ți mai calce piciorul pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea?... Bîlbîitule! Lui Nuțu puteai să-i spui orice, dar să nu-l faci bîlbîit. De cum Tomiță pronunță acest cuvînt, mai cumplit ca o bombă atomică, se înfioră din cap pînă-n picioare, de parcă ar fi căzut într-un cazan cu apă clocotită și se repezi la Tomiță ca un hultan. Dar nu reuși decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu arătătorul ridicat deasupra capului), Ilinca tot n-o să se uite la nimeni! Bă Tomiță, spuse în final Virgil, bazîndu-se probabil pe o taină numai de el știută, Nuțu nu va reuși să fie prieten cu Ilinca, nu pentru că-i bîlbîit, ci pentru că pe Ilinca n-o interesează nici un alt băiat din lume... Pe cuvînt!... Ea are un singur prieten la care ține foarte mult și lucrul ăsta ar trebui știut de toți dobitocii! Tomiță nu mai insistă și-i păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să constate prima, când a schimbat apa la flori. A devenit martorul oprit și chestionat atât de des, încât la un moment nu a mai rezistat și a cerut un concediu, din cauză deă surmenaj. Că, uitam să spun, era bâlbâită! S-au găsit, desigur, și prieteni care să-i atragă atenția lui Beșleagă, mai de-a dreptul, mai pe ocolite: „Nu vreau să mă amestec, n-am nimic cu colegii, dar...”; „Unii muncim, ne ținem de treabă, iar alții se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]