4 matches
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului Acest capitol face parte din romanul ANA, FIICA MUNTILOR, aflat in lucru. 3. Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează. Henri Nouwen Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
III Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează.” Henri Nouwen 3. Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia[1] rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389606962.html [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
se scurgă pe podea. Teama de a fi sorbită o făcu să-și acopere fața lichidă cu mâinile lichide, peste ochii apoși, deja închiși. Tremura ființa ei din apă dreaptă, simțea inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o minge de ping-pong ce sălta în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare la cabinete, rețete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]