20 matches
-
ce-a văzut. Nu a știut ce să-mi facă, doctor era numai în Nisporeni un sat mai mare la câțiva kilometri de Vărzărești. M-a luat în brațe și a fugit la madam Rașela, soția lui Leiba ce aveau băcălie și crâșma. Co-ana Rașela fiind mai „cu carte” căci bietele modovence erau mai înapoiate, și în satul nostru nu era nici o babă doftoroaie căci s-ar fi dus la ea. Mama era tânără și fără experiență. Coana Rașela i-a
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
BOTOȘANI Știam odată că în vechiul târg al Botoșanilor se face pastramă bună și în genere se dau cărnii acele modificații care-o fac să se împrotivească timpului și să figureze sub numirea generală de mezelic în deosebite formate prin băcălii și piețe. Dar că în Botoșani s-ar fi făcând și - literatură, și-ncă literatură știi cole! cu șic, asta n-o știam, pîn' a nu ne veni Calendarul "Lectorului romîn" pe anul 1877 (anul al IV). Va să zică de patru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu toată prețuirea pe care Asachi și colaboratorii săi apropiați o arătau literaturii dramatice românești, se opresc mai ales asupra menirii educative, discuțiile neglijând latura criticii sociale și pe aceea estetică. Reproșurile pe care D. Gusti le va face piesei Băcălia ambițioasă a lui Al. Russo au la bază tocmai aceste puncte de vedere. Este caracteristic pentru felul în care Asachi înțelegea rostul presei periodice faptul că răspunsul lui Russo apare tot în coloanele A.r., deși articolul respectiv, Critica criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
românești ca pe o slăbiciune națională are o istorie care datează de la Începuturile epocii moderne. La mijlocul secolului al XIX-lea, liberalul domn al Moldovei Grigore Alexandru Ghica a ridicat interdicția („În ființă de mai de mult”) ca „jâdovii să ție băcălii [= băcănii] În Iași”, pentru a nu face guvernul său „suspect de intoleranță religioasă În fața străinătății”. „Marea lui bunătate de inimă” a fost considerată de Radu Rosetti ca fiind o „slăbiciune” care Îl „Împiedica să arăte rigoarea cuvenită” față de „jâdovi” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să-l pună În băuturi alcoolice era alaunul (sulfat de potasiu și aluminiu), denumit În popor „piatră acră” (sau „sare acră”). Este o substanță care se procura ușor, de la orice „băcălie” sau „spițerie jidovească”. „Jupân Strul, din Târgul-Neamțului, negustor de băcan”, dar și „spițer” - personaj Într-o nuvelă a lui Ion Creangă -, vinde astfel de substanțe, ierburi tămăduitoare „și alte otrăvuri” <endnote id="(457, p. 232)"/>. În prima jumătate a secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu acela al bărbaților tineri de condiție medie. Cele de condiție medie - un indice apropiat de al bărbaților tineri de condiție înaltă. Consecință: bovarismul femeilor tinere, tendința lor de „declasare ascendentă“ (după formula lui Ibrăileanu), riscul căderii în mrejele impostorilor: Băcălia ambițioasă, Îngâmfata plăpămăreasă etc. Propozițiile de mai sus își găsesc o amplă confirmare în operele literare ale vremii. Este vorba, să nu uităm, mai ales de comedii sau de proze satirice, adică de scrieri orientate funciar spre tipic. Este vorba
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
anii următori, frecventează moșia Mânjina a familiei Negri - loc de întâlnire a tinerilor scriitori animați de idealurile național-democratice ale timpului - unde îl cunoaște pe N. Bălcescu. La începutul anului 1846, Alecu Russo își face debutul ca autor dramatic cu piesa Băcălia ambițioasă, prezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Alecu Russo a înțeles importanța teatrului în viața unei națiuni, ca tribună de răspândire a ideilor înaintate și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
litigiu de mai bine de o sută de ani, Cântarea României a fost atribuită, pe rând, lui R., lui N. Bălcescu, precum și amândurora. Autor dramatic lipsit de șansă, R. a compus două piese într-un act, care s-au pierdut: Băcălia ambițioasă (jucată în ianuarie 1846) și Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
meșteșugărești era redus: 3 cojocării, din care 2 - starea a II-a și 1 - starea a III-a; 2 ciobotării, ambele din starea a III-a; 3 bogaserii (2 - starea a II-a și 1 - starea a III-a); 15 băcălii (8 - starea a II-a și 7 starea a III-a); 2 precupeții (1 - starea a II-a și 1 - starea a III-a); 1 mumgerie (din starea a III-a); 2 cafenele (1 - starea a II-a și 1
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
piesă sau alta, dezavuând totodată îndepărtarea de la dreapta măsură. S-a ocupat și de scenografie, contribuind prin observații și sugestii la dezvoltarea ei. Lipsit de nerv polemic, pierde disputa pe care o are cu Alecu Russo în jurul piesei acestuia (nepăstrată), Băcălia ambițioasă. Atribuit multă vreme lui M. Eminescu, poemul Închinare lui Ștefan Vodă (Poemul Putnei, cum i s-a mai spus) reprezintă vârful creației lui G. Dacă nu va fi intervenit în text Eminescu însuși, care l-a citit cu prilejul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
biserici ortodoxe de presupus una sau două un pic mai arătoase, 80 de sudiți (supuși străini), aceștia existenți (în număr de 8) și în Humulești, niște dughene pentru meseriile timpului (alt recensământ, de la 1830, le detaliază: ciubotării, tălpălării, boiangerii, cojocării, băcălii, precupii, brașovenii, bărbierării, croitorii etc.), 30 de crâșme (identificate tot de recensământul de la 1830) etc. Fălticeniul, cu ulița Rădășenilor, unde a locuit și Sadoveanu câțiva ani mai târziu la începutul vieții sale conjugale, cu horbotă de praf vara la trecerea
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
aici un scriitor aparte, precursor al criticii "formelor fără fond", care îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D. Gusti, care s-a arătat nemulțumit de reprezentația piesei Băcălia ambițioasă, considerând că faptul critic "nu ar prinde loc în epoha de astăzi" din cauză că nu avem încă o literară națională. Replica este cea cunoscută din programul Daciei literare cu nuanța personală: "Tălmăciri, imitații, cercări, deși vrednice de laudă, nu alcătuiește
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
și căsătorindu-să aicea în țară și așăzîndu-să ca unul din pămînteni...l-am miluit cu o bucată de loc...ci iaste în șăsul Bahluiului, la capătul Podului Spînzurătorilor de sus, sub iazul domnesc, unde și-au făcut Petre casă și băcălie...și dugheana dinaintea casei”... De ce te-ai oprit, fiule? Pentru că nu știu cum să-ți spun, părinte, dar din nou avem de a face cu o față bisericească, care cu păcat se pune de-a curmezișul hotărârii lui vodă. Despre ce față
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
producția ei se reduce în așa măsură, încât la 1861 ea nu depășea 500 „baluri” sugativă, iar în 1863 valoarea de 5.900 lei anual hârtie mucava. În anii 1864-1865, fabrica lucra numai cu două căzi, producând doar „hârtie de băcălie”. Hârtia era vândută organelor de stat centrale și locale prin mijlocirea depozitelor de colectat cârpe. În anii de prosperitate a întreprinderii, ca de pildă în anul 1847, Asachi a exportat chiar hârtie prin Galați. Din informațiile expuse mai sus reiese
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Poggio Bracciolini în Liber facetiarum), Kir Ianulea, o versiune largă după Belfagor al lui Machiavel, Abu-Hasan, un basm din Halimà. Toată savoarea din Pastramă trufanda, povestea lui Iusuf care a mâncat pastramă de ovrei, stă în dulcea duhoare de băcălie pe care o emană anecdota. Creația în Kir Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
277, 118. 2 "Steaua Dunării", II, p. 5. 3 "Dacia literară", 1840, p. 205. 4 A. Russo ("Albina romînească", 1846, anul XVIII, nr. 13), într-un foileton intitulat Critica criticii, în care își apără împotriva lui D. Gusti piesa sa Băcălia ambițioasă, șase ani mai târziu decât Kogălniceanu, dar nouă ani mai înainte de "Romînia literară", crede că "critica ăliterarăî nu ar prinde loc în epoca de astăzi, căci, fără a vătăma vreo iubire de sine, însă nu avem, nici putem avea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Propășirea, Romî-nia literară, Steaua Dunării și Convorbiri literare cât au apărut în Iași (adică cât a fost o cultură "moldovenească" deosebită; sau în vremea formării culturii românești, care coincide cu formarea statului român, cu alte cuvinte, până piesa sa proprie - Băcălia ambițioasă -, ambiția mahalalei de a se ridica mai sus, de a-și da aere de civilizare, punând în legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc. societății din vremea sa prin această ambiție înnăscută, plus amestecul de civilizații; analizează tipurile, de pildă pe Matasaru (Băcălia ambițioasă), arătând legătura dintre ideile și morala lor, pe de o parte, și meseria, educația și clasa lor, pe de alta, ca unul ce știa că împrejurările sociale condiționează pe om. Aiurea (Holera, Calendar pe 1853, Buciumul romîn) analizează, ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Zinca din Tătărași să-și înnobileze odaia de culcare (unde și mănîncă) cu un pat de bronz, pe care-l vezi din stradă, mai jos de nivelul trotuarului - e aceeași dorință de declasare ascendentă, care formează tema comediei române de la Băcălia ambițioasă a lui A. Russo până la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale -, e fudulia Ziței Țircădău de a vorbi "franțuzește". Dar Zița e numai comică, deloc primejdioasă. Din contra: fiica Ziței va vorbi chiar franțuzește și nepoata ei va citi pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
anii următori, frecventează moșia Mânjina a familiei Negri - loc de întâlnire a tinerilor scriitori animați de idealurile național-democratice ale timpului - unde îl cunoaște pe N. Bălcescu. La începutul anului 1846, Alecu Russo își face debutul ca autor dramatic cu piesa Băcălia ambițioasă, prezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Alecu Russo a înțeles importanța teatrului în viața unei națiuni, ca tribună de răspândire a ideilor înaintate și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]