231 matches
-
din Varșovia interbelică, retrăiește parțial biografia autorului însuși. Povestea ne spune că, la aproape douăzeci de ani de la evadarea lui din Krochmalna, celebrul cartier al sărăcimii evreiești din capitala Poloniei, Aaron Greidinger (pe care prietenii îl alintă cu apelativul „Țuțik”, băiețandrul) se întoarce acolo, dar numai cu intenția unei descinderi turistice. Însoțește o actriță a teatrului idiș, Betty Slonim, sosită din America și dornică să se scalde, pe parcursul unei promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
cinstit la urmă, că am de unde: sunt nepotul lui Florea morarul. La auzul numelui - om știut, nu geanabete -, șoferul s-a îndurat. La fel și rubedenia ce l-a luat sub aripă, fără să-i treacă prin minte că vreodată băiețandrul va ajunge mai bogat decât el. Văzându-l în picioarele goale, l-a potcovit cu o pereche de bocanci, să simtă că-i la oraș. Mai aveam până deunăzi o fotografie de-atunci: tata în ițari, mândru de încălțări și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
a lungul anilor și-a dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa. Povestea, de altfel, spre sfârșitul vieții, că înainte chiar de vârsta cuvenită, Lisa dăduse deja iama, blenoragie în cadou, printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
prețuiți de tandrii calamari ca antri- cot sau pulpă roz. Toți amanții tandri, pastorali sau country, Céladoni, Clitandri, cu, pe ochi, văl roz, dorm, sub policandrii nopții,-ntre leandrii, blînzi cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
-i prezinte pe scurt, atît cît se putea pe vremea aceea la telefon, „cazul”. Întîlnirea a fost fixată pentru a doua zi dimineața. M-a primit un bărbat fără îndoială foarte tînăr, dar care arăta de-a dreptul ca un băiețandru. În plus, era frumos: numai forma frunții mă mira puțin. Mi-aduc aminte că la picioarele lui stătea tolănit un ciobănesc german, nisipiu, o frumusețe, ce-l însoțise în timpul domiciliului forțat și pe care stăpînul îl mîngîia în răstimpuri. Cum
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un băiețandru brunet, surîzător, cu ochi vii, acum un bătrîn și distins om de afaceri britanic - rostind, cu o tristețe blîndă, de amurg : "Nu-mi pot explica de ce am fost eu cel salvat. Toată viața m-am întrebat: de ce eu?"... După atîta
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
cu adevărat. Cei pentru care lucrează n-o prea aud; o cred o uitucă și nu-i iau cuvintele în seamă. Copiii i-s morți sau pe moarte, n-are cum să le vorbească, nici cum să-și exerseze duioșia. Băiețandrii întîlniți pe cale, care-i dau totuși „bună ziua”..., trec „mai departe”, fără s-o considere mai mult decît o componentă a peisajului. Mai lasă uneori, ea, să-i încolțească vreun zîmbet firav pe față, un gînd să prindă aripi, dar răspunsul
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane de oameni revărsându-se până pe câmp, dincolo de șanțurile pline de noroi. Bătrâni în papuci, cu barba și părul ciufulite, băiețandri slăbănogi și fetițe în picioarele goale, împiedicându-se în pietrele drumului, ducând pe spatele încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
făcut Heshie! Fiindcă în toți anii copilăriei rămân cu convingerea fermă că, dacă și-ar fi pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea sulițaș din tot statul New Jersey (o cinste, aș zice eu, bogată în semnificații simbolice pentru băiețandrul în creștere care eram eu, cel bântuit de obsesia suspensorului), ar fi putut să-l răstoarne cu ușurință pe unchiu’ cel de cincizeci de ani și să-l țintuiască de ușa beciului. Așa că atunci (deduc eu) trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să trimită exploratori mai atenți, altă dată, dacă vrea să-și aducă bibliografia la zi... Mă privesc cu răceala adormită a călăului prins pe picior greșit. Această sectă dedicată cultului și căutării de cărți secrete a ajuns pe mâna unor băiețandri, care au doar o idee aproximativă despre misiunea lor. - Dar tu cine ești? - mă întreabă. Cum îmi aud numele, înțepenesc. Nou-veniți în organizație, nu putuseră să mă fi cunoscut personal, dar mă știau prin denigrările puse în circulație după expulzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine sau nu, ai pășit pe drum ori pe lîngă el? Amintirea copilăriei avea o ceață albăstruie în jur și cel mai nelămurit lucru era acela că se vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe de-a întregul întrebarea tăcută a domnului Schmeltzer. A doua oară nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își dădea seama că veniseră până aici ca să-și îndeplinească misiunea, deci nu avea dreptul să se plângă acum pentru rolul care i-a revenit în această misiune. Desigur că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă în locul unui băiețandru ar fi dat peste un războinic musculos, însă nu era mai puțin adevărat că, în acest caz, ar fi putut fi el cel mort. Și nici nu avu prea mult timp să se gândească la aceste lucruri, căci a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vino ți În fire! Imediat! N-a fost ceva grav, și-a spus. Doar ce lași prudența deoparte și-ai și dat de bucluc Într-un oraș ca Jakarta. Margaret Bates, știi asta foarte bine! O nimica toată! Erau niște băiețandri, doar niște băiețandri. A mai Înaintat câțiva zeci de metri până la o peluză neîngrijită, ca un covor pus la Întâmplare În fața unei frumoase clădiri impozante. Albul zugrăvelii devenise un cenușiu murdar, coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fire! Imediat! N-a fost ceva grav, și-a spus. Doar ce lași prudența deoparte și-ai și dat de bucluc Într-un oraș ca Jakarta. Margaret Bates, știi asta foarte bine! O nimica toată! Erau niște băiețandri, doar niște băiețandri. A mai Înaintat câțiva zeci de metri până la o peluză neîngrijită, ca un covor pus la Întâmplare În fața unei frumoase clădiri impozante. Albul zugrăvelii devenise un cenușiu murdar, coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite de graffiti, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsească pe tata. Trebuie doar să o Întâlnim. Am eu sentimentul că el nu-i prea departe. Mai e o speranță, sunt sigur. Margaret Îl privea, avea o Înfățișare mai matură decât cu câteva zile În urmă, deși rămânea un băiețandru. Chestia asta ridicolă, zisă speranță, Îi făcea chipul să rămână astfel, și a spus, dar avea să se schimbe sub ochii ei, speranța avea să se scurgă din el. Curând avea să fie bărbat și, dintr-odată, inevitabil, bătrân. E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în pielea lui de băiețandru, nicidecum bărbat. Pot intra într-un vis, pus bine sub lacăt. Se pregătea să-mi dezvăluie ceva ascuns în inima inimii. Rîsul de netolerat l-a interzis. Voia s-o sărute pe fata unică pentru el, Ana lui, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rudele lui, altfel de ce s-ar fi zbătut atâta, și că..." "Bine, am înțeles! o fi așa cum spui tu continuă spinul. Da'..." "Stai, că n-am terminat ! suspină cicoarea. M-am oglindit odată în ochii minunat de albaștri ai unui băiețandru. Mă uitam fix în ochii lui, cu toate petalele mele, fiindcă nu știam dacă sunt numai albaștri, numai verzi sau și albaștri, și verzi, când, deodată, mi s-a părut că au luciri violet... Se uita la cer și surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla, când, după ce-și scosese nesigura lui spadă din teacă, nenorocitul se trezise cu o palmă de oțel În piept. Celălalt fusese un frumușel de la Curte, un băiețandru ageamiu plin de panglicuțe, a cărui existență Îl sâcâia pe contele de Guadalmedina pe motiv de procese, de testamente și de moșteniri. Așa că numitul Guadalmedina Îl Însărcinase pe Diego Alatriste să simplifice procedurile legale. Totul s-a rezolvat În timpul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întâmplătoare și destul de frecventă În patul ei. E adevărat că fostul soldat s-a dovedit Întotdeauna discret În prezența mea; Însă când locuiești cu cineva, chestiile astea nu pot trece neobservate. Cât despre mine, oi fi fost eu doar un băiețandru, și Încă din Oñate, dar numai tont nu eram. Vasăzică, așa cum vă spuneam, În ziua aceea am Însoțit-o pe Caridad Lebrijana pe străzile Mayor, Montera și Alcalá, până la reședința ambasadorului englez, iar acolo am adăstat și noi În mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de agape sau de jocuri ori, poate, de femei. Mai ales de femei, ținându-se probabil seamă de fapul că soția mea, cu mult mai în vârstă decât mine, a murit de aproape șase ani. Cineva, când eram foarte tânăr - băiețandru, aproape -, propusese chiar eunucizarea mea, pentru a mi se oferi o siguranță deplină, dar tatăl meu s-a opus categoric, aducând drept argument hotărâtor faptul că la rându-mi s-ar putea să am un fiu care să-mi semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Drumul lui Lucian Bute începe în micuța localitate Pechea. Ca orice băiețandru a învățat să joace fotbal, că doar așa se cerea, ești băiat și trebuie să ști să lovești mingea ca să te poți integra. Cu boxul nu prea le avea, pentru că era un băiat slăbuț. Ambiția și dorința de a reuși
A început "Campion pentru România". Vezi aici live gala în care luptă Bute () [Corola-journal/Journalistic/76808_a_78133]
-
în acest caz metoda nu este extrasă dintr- un kierkegaardian jurnal al seducătorului care-și face din plăcere scopul vieții, ci reprezintă un derivat instinctual. După ce face dragoste cu Veli, bucuria iese la suprafață spontan, craiul de mahala redevine un băiețandru ca oricare altul care-și trăiește plenar momentul de bărbăție. Cuvintele de dragoste sunt stereotipale și este singurul moment în care Luca devine ridicol, când este cu adevărat autentic. „Tu ești prințesa mea”, îi spune Luca cu un accent de
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]