58 matches
-
că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Și nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: Or
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam așa s-ar traduce precizarea lor) autorii indignatei puneri la punct susțin c-aș fi scris că în același Raport pe anul 2002 sunt stigmatizați d-nii Tudoran și Liiceanu. N-am scris niciodată așa ceva
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
n-am fost singurul) tehnica adoptată în PSD: orice ieșire la rampă a unui oficial trebuia să aibă binecuvântarea liderului suprem. Se cita din el mai abitir ca din Biblie, că te și mirai de priceperea multilateral dezvoltată a acestui băiețică din Tărtărești. Personal, cred mai puțin în omnisciența lui Năstase, și mai mult în duplicitarismul subordonaților săi: nedorind să-și asume previzibilul eșec, ei își luau precauția de-a se revendica direct gândirii năstăsiote. Le-a mers cu astfel de
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
articole, să acopere cu informații precise realitatea, să atragă colaboratori de calitate. Mulți dintre cei care conduc marile ziare nu sunt (mai ales în lumea anglo-saxonă) neapărat oameni care scriu. Ci oameni care asigură condițiile pentru scris. La noi, orice băiețică iute de condei nu se dă bătut până nu-și vede numele pe pagina întâi, imediat sub titlul publicației. Nu-i mai ajung învechitele funcții "redactor-șef", "director", "director general". Acum, orice Bulă e "senior editor", "executive editor", "PDG" ("président-directeur-général
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
într-o duminică tomnatică, pe alee, dădusem nas în nas cu directorul școlii, profesorul Bălăcescu. Îmbrăcat în negru, cu pălăria turtită pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat: "Ce cauți tu, aici, băiețică?" Reproduc întocmai cuvintele. De emoție, mi se întipăriseră în minte pentru totdeauna. Ce să fi răspuns la o asemenea întrebare?... Vinovat, fără să știu de ce, lăsai ochii în jos. A doua zi, luni, povestind întâmplarea în cancelaria profesorilor, aveam să
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea bolilor cu fierea ursului, dar nu și cu fierea omului - asta e încă o plăsmuire plină de mare curaj și nesăbuință a lui băiețică ăla de Mo Yan. Cele descrise în povestirile sale sunt în mare măsură ticluiri de-ale lui, în adevărul cărora nu trebuie în niciun caz să ne încredem. Pe drumul de la podeț până la poarta noastră, mi-a răsărit în creier
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
rea și iscoditoare. Treaba mea, ce te privește? dădu din umeri nepăsător, sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi, băiețică, ia vină tu-ncoace, se trezi înghiontit din spate. Se-ntoarse jignit, subjugat de sila și furia aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul și toată viața jefuit de tot, fir-ar să fie! avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vizionat de mai mulți spectatori decât show-ul lui Huntley și Brinkley! Ce-ar fi să faci și-o reverență acum, cât încă ești campioană! Și totuși, chiar în timp ce-mi formulez acuzarea, în sinea mea îmi zic „Uf, băiețică, dă-i papucii, ce mai stai - dacă vrei o doamnă în locul unei pizde, ia-ți frate o doamnă. Cine te oprește? Pentru că, după cum știm, acest mare oraș colcăie de fătuțe total diferite de dom’șoara Mary Jane Reed, de tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură veșnic ca un robinet stricat, Cornel și Diana, cum vă țineți de mânuțe și d-aia nu mai pot eu, Rox... - băiețică, povestea! - asta a fost o tovarășă care nu mă cunoaște (de parcă poți să cunoști un pișpirică de trei ani) și da, ăăă, a fost odată un fel de întuneric mare ca o pădure și în el erau un băiețel un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
averse pentru care Perdo e bine-cunoscută. Abia ajunseseră la capătul potecii care duce la drumul mare, când au dat peste câțiva băieți de la școala lor. Stăteau pe vine În așteptare, lângă asfaltul crăpat, la umbra unui mic migdal marin. — Salutare, băiețică, i-a zis unul dintre ei ridicându-se. Își scosese cămașa și-i legase mânecile În jurul frunții. Cămașa Îi cădea pe spate ca la șeicii pe care Adam Îi văzuse În cărți. Era mai Înalt decât ceilalți, iar când vorbea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la un moment dat, cititorul nu mai sesizează cine spune povestea: Ximen Nao întrupat pe rând în cele cinci animale, Lan Qiansui, pruncul numit și Cap- Mare, ultima dintre reîncarnări, Lan Jiefang, fiul lui Lan Lian, unul dintre naratori sau „băiețică” Mo Yan, un alter-ego al autorului. Oricum, unul dintre naratori, Purcelul al șaișplea, îi transmite lui Mo Yan autorul, nu personajul, secretul romanelor: „...când ajunge la un episod important și-i lipsesc atât siguranța în privința personajelor descrise cât și mijloacele
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca plan de măsuri, domnule deputat? am îndrăznit eu să întreb după ce am observat atitudinea pacifistă a „gorilei” ce strângea cu putere mapa diplomat. - Aderare?! Europa?! Integrare?! a strigat domnul deputat Grigore din adâncul rărunchilor. Păi, cum și când, măi băiețică, că au fost atâtea ședințe pentru obținerea privilegiilor si fixarea pensiilor că nu am avut timp disponibil și pentru legile integrării...Bați câmpii cu prostiile astea, zău așa! Da’ce, mă? Vrei să pierdem sporurile alea care ne țin în
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
valoroase creații literare semnate de scriitoare adevărate ce pun într-o lumină binemeritată literatura românească actuală. Criticul literar Mioara Bahna nu-și propune să adune scriitoare pe teme și stiluri specifice creației literare. Astfel Ioana Baietica Morpurgo adică tot Ioana Băiețică a noastră se poate simți onorată că se află în apropierea doamnelor Simona Grazia Dima, Herta Müller, Doina Ruști, Ștefania Oproescu, Ileana Vulpescu, Iuliana Paloda-Popescu, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Lina Codreanu, Valeria Manta-Tăicuțu, Victoria Milescu și mai cu seamă Gabriela
PREZENŢE FEMININE ÎN SCRISUL ROMÂNESC”, SEMNAT DE MIOARA BAHNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362732_a_364061]
-
care au luminat mințile cititorilor cu valoroase creații literare semnate de scriitoare adevărate ce pun într-o lumină binemeritată literatura românească actuală. Eseista Mioara Bahna nu-și propune să adune scriitoare pe teme și stiluri specifice creației literare. Astfel Mioara Băiețică se simte onorată în apropierea doamnei Simona Grazia Dima, Herta Müller, Doina Ruști, Ștefania Oproescu, Ileana Vulpescu, Iuliana Paloda-Popescu, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Lina Codreanu, Valeria Manta-Tăicuțu, Victoria Milescu și chiar Gabriela Adameșteanu. Cu suflet larg și dragoste față de valorile
PLECĂCIUNE DOAMNELOR de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353357_a_354686]
-
copilei fusese motiv de imixtiune a socrilor, contrariați că n-a fost băiat, că nu au putut impune prenumele și nașul etc. ... Pe Renée, tată-său n-o strigase pe nume decât când o certa, în rest, nescoțând-o din băiețică în sus, băiețică în jos. Nici apariția fetiței nu schimbase nota... Mira părea să nădăjduiască, făcând eforturi permanent. Dar n-a fost să fie... Și, pentru o clipă, retrăi sentimentul avut când se hotărâseră pentru divorț... O! Simțise cum barca
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
de imixtiune a socrilor, contrariați că n-a fost băiat, că nu au putut impune prenumele și nașul etc. ... Pe Renée, tată-său n-o strigase pe nume decât când o certa, în rest, nescoțând-o din băiețică în sus, băiețică în jos. Nici apariția fetiței nu schimbase nota... Mira părea să nădăjduiască, făcând eforturi permanent. Dar n-a fost să fie... Și, pentru o clipă, retrăi sentimentul avut când se hotărâseră pentru divorț... O! Simțise cum barca ei se scufundă
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
Transilvania, întânlindu-i, se opreau și îi opreau în cale, îi priveau curioși și ziceau în felul lor: no, că mândru ți-i ficiorul, dragă domnule. Să ți-l trăiască dumnezeu și să ți-l tunie, că parca-ar fi o băiețică”. Ajunși la Brașov, și-au găsit o locuință în mahalaua Șcheilor și anton Pann s-a angajat la biserica Sf. Neculae, unde mai cântase și altădată, după „ zavera din 1821” Acum anton Pann era un om vesel, fericit: „Astăzi râd
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
în ulei de gătit. Am fost și la pescuit - pe care, sincer, l-am considerat o pierdere de timp, eu fiind un personaj veșnic ocupat cu treburi în mișcare nu cu așteptatul la „dacă mușcă, sau nu mușcă” (peștele, desigur!)... Băiețică al meu, mai răbdător, a prins trei pești mari, asemănători cu păstrăvul de mare, grei de peste două kilograme fiecare. Am pus și eu mâna să-l ajut să-i scoată! Era tare fericit! Prinsese Kahawai! Bun de mâncat! La al
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
și să urmăresc damele pe bulivar. Dar, chiar vreau, trebuie, să-mi văcsuiesc pantofii. Intru la Complexul meșteșugăresc din buricul bulevardului și solicit cu respect serviciul. Mă așez, fără să fiu invitat. Maistrul, plin de sictir îi face semn lui băiețică să-mi... Și, rumegîndu-și probabil ofuri vechi și picîndu-i numai bine ochelarii mei (de intelectual, nu?) începe să turuie: că eu am vrut să-nvăț, dar taică-miu mi-a dat peste plisc, da, că am vrut să fiu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Moartea lui Culianu a fost ultimul joc al minții, în care chiar și asasinii se pare că au pierdut din vedere distincția dintre realitate și ficțiune". În marginea unei tragedii nu se face stil. Memento: cît de departe era drăguțul băiețică Nene pe care îl întîlneam, prin anii șaptezeci, pe Copou, schimbînd cu el vorbe oarecari de nenorocirea ce-l aștepta perfid-răbdătoare! 18 ianuarie Imnul fotbaliștilor noștri, la ultimul campionat mondial, suna: Noi sîntem români! (Să nu fi crezut ăia că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eugen Ionescu: intră în librăria La Hume, pe Saint-Germain-des-Près, și întreabă: Spuneți-mi, cărțile lui Ionesco se vînd bine? Coincidență, cum ar veni. Iertați-mi neobrăzarea. La Peleș, în fostul grajd al curții, acum garaj, o expoziție de pictură. Un băiețică ras la tîmple, cu cerceluș în stînga. Kitsch ireproșabil. Dar tocmai prin asta, atît de reconfortant acum, în sejurul ăsta benevol și binevoitor. Traversez podețul pe care am cunoscut-o cîndva pe Ileana Mălăncioiu. Ținusem să mă cunoască mai... altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o secundă, la nota sarcastic glumeață singurii români care să-și mai dorească împlinirea într-un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de bun simț, prea civilizat prevenitor în cele cîteva cuvinte ce i-au însoțit gestul înmînării, ca să nu fie chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă. Pașii prin sală îmi întăreau optimismul că nici pe departe totul ar fi pierdut, că în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, în galeria etalon a orașului, speranțele continuității rămîn intacte. Dar... Surpriza autenticei satisfacții s-a frînt brusc în momentul cînd ochii mi-au căzut pe titlurile lucrărilor. Mai toate avîndu-le personaje pe... rege și regină. Deci asta era! Drăguțul băiețică de la ușa mea, nu altul probabil decît expozantul de aici, are ce are cu antipaticul cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]