49 matches
-
o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... și... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului SĂ ÎMPRUMUT CULOARE Vreau să împrumut culoare, Din ochii tăi albaștri de cicoare, Să lăsăm privirea ca să zboare, Prin munți ca sprintene căprioare, Prin zăpezi de culori bălăioare, Care alimentează limpezi izvoare. Îmi plimb privirea prin ceruri albastre, Pe unde umblă doar gândurile noastre, Visul nostru să nu se oprească în astre, Să ne retragem pe al iubirii suport, Să-ți descriu tabloul ce-n suflet îl port
SĂ ÎMPRUMUT CULOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380218_a_381547]
-
mai curând statornic și neobosit. Era mică de statură, însă robustă. I-au semănat fizic fiicele Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
avea un dar al povestirii, de multe ori vorbea ca un adevărat scriitor... * * * A doua împlinise nouăzeci de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul ei
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acasa > Impact > Istorisire > NAȘTEREA LUI DRAGOBETE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
brazii țes povestea iubirilor rebelecând nori tiviți cu aur visează la o stea.Leonid IACOB... XIII. NAȘTEREA LUI DRAGOBETE, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. nașterea lui Dragobete Într-o noaptea fermecată, Luna, fată bălăioară, își privea-n oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Iisus, de Maica Lui, Și de floarea gândului. Colindiță de-ascultat Iarna dalbă, pe-nserat Când candele iar zâmbind În suflete se aprind. Să ne spui povestea iară, Colindiță - surioară, Să ne umplem iar de har Pân'la ultimul hotar. Colindiță, bălăioară, Vin, așează-te-ntr-o doară, Pe genunchii-mbătrâniți, Pe sprâncenele cuminți. Pe mâinile ce ne dor, Peste masă, în pridvor, În palme, și-n visuri moi Peste șesuri, pe noroi. Vin' de te așează, blândă, Stai, de trebuie, la pândă. Vin de
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
el) Și-o să ai parte de ei. FLOAREA: (Of-ooof!...) Plictiseala nu mai trece, Pământul e ud și rece; Nu țambal, și nici vioară, GHEORGEHE: (Sare ca ars de la masă și începe să cânte. Floarea rămâne pe moment consternată) Nici măcar o bălăioară Să cânte seară de seară, Viața să-ndulceasă Și să mă iubească... Ah, tu cârciumioară, Nu mă lăsa surioară! FLORICA: (Cum nasul de femeie are miros fin, ea a înțeles că Gheorghe o iubește și vrea să se distreze alături de ea
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
el) Și-o să ai parte de ei. FLOAREA: (Of-ooof!...) Plictiseala nu mai trece, Pământul e ud și rece; Nu țambal, și nici vioară, GHEORGEHE: (Sare ca ars de la masă și începe să cânte. Floarea rămâne pe moment consternată) Nici măcar o bălăioară Să cânte seară de seară, Viața să-ndulceasă Și să mă iubească ... Ah, tu cârciumioară, Nu mă lăsa surioară! FLORICA: (Cum nasul de femeie are miros fin, ea a înțeles că Gheorghe o iubește și vrea să se distreze alături de ea
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
Dintr-o dată așa ștrengară, Cu pași săltați de căprioară, Te-ndrepți spre vechea oglinjoară; Prin amintiri gândul îți zboară La anii când erai fecioară; Cum trece timpul... te-nfioară! Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Nu mai ești, astăzi, bălăioară, Arginții-n păr sunt o comoară, La rând stau riduri să-ți apară Și cum erai, tu, domnișoară!... Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Îți faci un ceai, apoi gargară, C-ai prins un guturai aseară Tot așteptând
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
Toată viața l-a așteptat Saveta. Mărioara a fost singura lui dragoste. Și acum, după atâția ani, oftează când se gândește la ea. Frumoasă fată. Lipicioasă, 'năltuță, i-ajungea până la umeri. Avea niște sâni de ziceai că-i plesnește cămașa. Bălăioară, cu ochii negri, i-a fript inima lui Costache de când a văzut-o. Se potrivea cu ea la dansuri, ușoară și delicată, dar și aprigă la muncă.Țesea cele mai frumoase țolice și lăicere. La câmp avea spor de parcă avea
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
într-ogradă cu vreo cinci cocoși. Deși eram o amărâtă de porumbacă, cocoșeii m-au luat de prospătură. Vă închipuiți ce-am pățit...Când mă lăsa unul, mă fugărea altul. Noroc că a sărit gardul din ograda vecină o moțată bălăioară care a intrat în atenția cocoșeilor. Atunci am alergat printr-o spărtură de gard, direct în ulița pustie, unde m-am transformat din nou în om.Ce mă durea ceafa...spinarea...dar, mai ales acolo...jos. Mi-e și rușine
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
lasă din greșeală; Of, ce ochi are Marița... Pieptul ei mă bagă-n boală! - Ia de gustă vin ales! N-ai să-l uiți, că-i elixir... În rochiță l-am cules; Să-ți mai aduc un clondir? Picolița, dulce.., bălăioară - Cea mai mică - ne privește... Și-mi aleargă sprinteioară; Ah, ce ochi, cum mă vrăjește! - Păcat nu-i, că te-amețește!... Zice juna din guriță: Și o văd cum se roșește, Vrea s-ascundă sub rochiță Sânul - piersică de vară
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
crâșma veche, Merg atent, pășesc discret; Mi se pare că-n ureche... Nenea Chirea cântă-ncet: La fântâna de la Dealul, Unde-mi adăpam eu calul, Nu cu apă, ci-i dam vin... Ș-mi luam merele din sân De la mândra bălăioară - Care m-a iubit aseară... La Mița în cârciumioară; Lina nu a vrut să-mi ceară Nici cercei, nici mahmudele; Mi-a dat buze subțirele Pentr-un șirag de mărgele - S-o strâng în brațele mele!... I V Bun e
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Să o scape de căldură Pe distinsa domnișoară Cu-mbrăcămintea sumară. UN BUCHET În buchetul de mimoze Adunat pe-un câmp de vise Imortalizez în poze Imagini neinterzise La-nceput de primăvară Când aștept să aud cucul Pentr-o fată bălăioară Clădesc planuri ca năucul Când privesc sosind lăstunii În zboruri întortochiate, Îngân doina ca străbunii, Pierdut în imensitate Așteptând glasul tăcerii Ce-l ascult și zi, și noapte Deslușesc în pragul serii Șiruri lungi de-aprinse șoapte. Când zefi rul
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Morii La sfârșit de primăvară, A tot așteptat cocorii Să-i admire apa clară. Clipocesc unde la maluri, Arde-un pescăruș în soare, Din senin s-au născut valuri, E vreme de sărbătoare. Se plimbau pe o alee Doua muze bălăioare Una ca o azalee Alta - o stea călătoare. Eu mă mir cum de Divinul, Mult dorit la ritualuri, Avid construiește scrinul Să închidă idealuri. AMINTIRI HAZLII Mândrelor câte-or fi fost Nu le-am lăsat zi de post De-au
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
și ce să strângă mai întâi, îi ceru degrabă ajutorul măicuței sale, căci căsuța mamei ei, unde se afla la acea vreme, era modestă și prin urmare nici nu erau foarte multe de lustruit. Dar deodată, cum privea la micuțul bălăior ce gângurea liniștit începu să plângă cu lacrimi mari, angelice. Da. Să plângă. Că nu doar suferința din lume, nu doar necazurile și sărăcia meritau lacrimile lui de înger pur, ci, în mod cu totul special, bunătatea din oameni. Da
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Desigur că nimeni nu putea spune cine a numit-o Bălăioara! Prea puțini ar fi putut să spună ceva despre biografia acestei fete
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Desigur că nimeni nu putea spune cine a numit-o Bălăioara! Prea puțini ar fi putut să spună ceva despre biografia acestei fete. Totuși această fată continua să-și ducă existența prin lume simplă și foarte puțin cunoscută. Ceva avea
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului GRĂDINIȚA BĂLĂIOAREI Desigur că nimeni nu putea spune cine a numit-o Bălăioara! Prea puțini ar fi putut să spună ceva despre biografia acestei fete. Totuși această fată continua să-și ducă existența prin lume simplă și foarte puțin cunoscută. Ceva avea să o scoată din anonimat, o grădiniță pe unde din când
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]
-
căluțul murg obișnuia să pască în voie prinzând momente de satisfacție deplină. Într-o incursiune a fost atras de mirosul de trifoi și nu a făcut nici o deosebire între trifoiul obișnuit și cel cu patru cu foi cultivat de mama Bălăioarei. Trifoiul era tânăr și avea un miros care ar fi atras pe orișice căluț oricât de cuminte ar fi fost. Dar grădinița avea veșnice atracții și astfel căluțul murg odată învățat cu aceste incursiuni avea să continue investigațiile sale. Îl
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]
-
mai tot timpul, dar cel mai mult îi plăcea otava proaspătă provenită în urma deselor tăieri a ierbii trecute de prima tinerețe. Astfel că ori de câte ori avea prilejul să se strecoare în grădiniță o făcea, astfel încât putea să pășuneze spre satisfacția sa. Bălăioara îl observa de multe ori și îi făcea o deosebită plăcere să-l lase în voia sa pentru a hălădui prin grădiniță până în momentul când era suficient de sătul și satisfăcut. Stăpânul căluțului murg, era mulțumit la rândul său căci
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]