69 matches
-
ocupate temporar sau permanent de bălți, cresc rogozul (Carex), papura (Typha), stuful (Phragnithes), pipirigul (Scirpus), iarba de baltă (Potamogeton pectinatus), ciulinul de baltă (Trapa natans) ș.a. În locurile unde există sărături se dezvoltă o vegetație specifică - vegetația halofilă - alcătuită din bălănică (Atropis distans), steluță (Aster tripholium), peliniță de sărături (Arthemisia salina), lăptuca de sărături (Taraxacum bessarabicum), sica (Staticae gmelini) ș.a. Pe marginea drumurilor, pe lângă gardurile ce împrejmuiesc gospodăriile sătești cresc și specii ruderale ca: holera (Xantihium spinosum), lobodă porcească (Artiplex tatrica
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
artist plastic cunoscut și locuiau într-o casă mare, frumoasă. La ei, în această casă, mai locuiau doi ofițeri români. „Când am ajuns eu acolo, își amintește Anna, - amândoi erau acasă. Unul dintre ei, după grad locotenent major (sic) Teodor Bălănică, m-a întrebat în nemțește, ce limbi cunosc. I-am răspuns «Rusa». - «Și mai care?» - «Nemțească, însă cu dicționarul». M-a mai întrebat ce pregătire profesională am. I-am răspuns: «Juridică», n-avea sens să-i ascund adevărul, toată lumea din
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
discuție și a plecat imediat. Dar a recunoscut în mod sincer că fața lui vioaie de om inteligent a impresionat-o și câteva zile nu și-a scos-o din cap. După o săptămână a venit Nadia ca să spună că Bălănică vrea să facă limba rusă cu Anna și că va plăti lecțiile. „Mi-amintesc cum mi s-a urcat sângele la cap. Acasă i-am spus mamei că un ofițer român vrea să învețe limba cu mine pe bani. Mama
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
și saltea nemțească... «Rușinos! Dacă-ndrăznești o singură dată să te duci la Nadia, nu te mai primesc în casă». Eu n-o mai văzusem niciodată așa de mânioasă și i-am transmis Nadiei că nu mă voi ocupa de Bălănică.” După asta Anna și Nadia l-au întâlnit la teatru, mai precis la ieșire din teatru. În Berdiansk veniseră superiori nemți, iar localnicii primiseră îndrumarea să meargă la spectacol ca să înfățișeze „o viață pașnică, normală”. Când au ieșit din teatru
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
normală”. Când au ieșit din teatru, s-au legat de ele niște nemți beți, erau șase. Luau fetele la braț și încercau să le tragă din drumul iluminat. Anna și Nadia se opuneau cum puteau. Și dintr-o dată a apărut Bălănică, a urlat și soldații le-au lăsat în pace. Iar după câteva zile a venit Nadia să spună că domnul ofițer o roagă pe Anna să vină urgent la el, dar singură. Anna a întrebat: „Ce, e așa de nerăbdător
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
pe Anna să vină urgent la el, dar singură. Anna a întrebat: „Ce, e așa de nerăbdător să învețe limba rusă?” Nadia a mormăit: „Nu te juca. Du-te, când ți se spune, și mai repede”. Anna a sosit, iar Bălănică i-a spus că el știe sigur că zilele ce urmează va fi arestată, așa că mai bine ar fi să se ascundă. „Administrația știe că ați tipărit și ați lipit în cursul nopților afișe prosovietice”. Și a mai adăugat că
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
vă cunosc”. Anna însă nu putea să-și lase părinții singuri. Și în afară de asta n-avea unde să plece și nici n-avea pe cine să pună bază. „Numai pe Dumnezeu”, spunea ea, când își amintea nopțile de după întâlnirea cu Bălănică. După trei zile au pătruns în casă polițiștii ucraineni. Au prezentat ordinul de arestare, au trecut la percheziție, au luat fotografiile de când absolvise facultatea și cadoul de la Mihail Semionovici - tabachera aurită de malahit. I-au pus cătușele și au plimbat
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
anchetă”. În cabinet, un maior în veston de piele, cu epoleți, elegant, se arăta în poză teatrală. (...) Maiorul a deschis altă ușă, pe cea interioară, așa că Anna a zărit doi ofițeri, cei din casa Nadiei, unul din ei era Teodor Bălănică. „Și-au fixat privirile pe mine - îngrozitor - povestea Anna. - Cum arătam eu nu era pentru cei slabi de nervi. Cu capul ras și plin de bube și bandaj din cârpe, cu cearcăne vinete în jurul ochilor. Sinceră să fiu, în cursul
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
și plin de bube și bandaj din cârpe, cu cearcăne vinete în jurul ochilor. Sinceră să fiu, în cursul celor douăzeci de zile petrecute de mine în închisoare, nu mă părăsea gândul că denunțul provenea de la unul dintre cei doi. Când Bălănică ne-a smuls, pe mine și pe Nadia, din mâna nemților după teatru, mie mi s-a dezlegat limba și am trăncănit ceva, ce putea fi înțeles ca fiind propagandă antifascistă. M-am slobozit, bag de seamă. Iar acum, în
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
nemților după teatru, mie mi s-a dezlegat limba și am trăncănit ceva, ce putea fi înțeles ca fiind propagandă antifascistă. M-am slobozit, bag de seamă. Iar acum, în închisoare, mă chinuia gândul că, probabil, asta era treaba lui Bălănică. Și ca să se dezvinovățească, m-a prevenit personal de inevitabila arestare”. Maiorul a întrebat cu ajutorul translatorului: „Îi cunoașteți?” Eu am răspuns, că-i cunosc foarte superficial ... i-am văzut în casa prietenei mele, unde locuiesc. „Dar pentru ce sunt aici
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
să dea garanție pentru dumneavoastră,” a spus maiorul. „Ei, dacă-nțelegeți, nu vor să fiți împușcată, dar poliția ucraineană intenționează să vă execute”. Eu n-am găsit ceva mai potrivit să întreb: „Pentru ce?” - „Asta aflați de la ei”. Și deodată Bălănică a pronunțat tare în română. Eu n-am înțeles niciun cuvânt. Apoi a trecut la germană, iar maiorul a tradus: „Dumneavoastră le-ați făcut impresia unui om integru, instruit și necesar Rusiei. Intelectualitatea trebuie protejată și ei s-au hotărât
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
felicit!” Apoi a întâlnit pe Prohorenco, unchiul unei prietene a Annei, tot un turnător cunoscut: „Aniuta, scumpo, eu nu am dormit nopți întregi, tot la tine îmi era gândul”. - „Asta m-a și ajutat, mă gândesc” - a replicat politicos Anna. „Bălănică a mai venit de câteva ori, totdeauna noaptea, totdeauna de unul singur. De fiecare dată mă prevenea: Niciodată să nu-mi dați bună ziua pe stradă, niciodată să nu recunoașteți că mă știți. Ai voștri n-o să ierte... Iar ei vor
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
pe ultima pagină rubrica „Se caută unul pe altul.” A copiat adresa din revistă și în aceeași zi a și trimis la redacție o scrisoare scurtă, în care relata despre salvatorul familiei sale, în primăvara anului 1943. Datele ei despre Bălănică erau destul de sărace: înainte de război a studiat la Heidelberg, a absolvit Institutul Forestier din München. Era căsătorit, avea o fiică. Soția se numea Maria, fiica - Liliana. Răspunsul revistei a venit după o jumătate de an. „Căutările noastre s-au încheiat
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
încheiat fără succes.” Anna n-a mai scris nicăieri, dar după câteva luni a primit o vedere, în genul „căutam neîncetat.” Și astfel, întorcându-se de la lucru a găsit pe masa de la intrare o scrisoare: „stimată Anna Porețki, profesorul Teodor Bălănică căutat de dumneavoastră lucrează în București la Institutul de informare tehnică.” Mai departe se comunica adresa de serviciu și la sfârșitul scrisorii era adăugat de mână: „Redacția revistei a trimis scrisoarea dvs. Profesorului Bălănică, iar el a răspuns că numele
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
scrisoare: „stimată Anna Porețki, profesorul Teodor Bălănică căutat de dumneavoastră lucrează în București la Institutul de informare tehnică.” Mai departe se comunica adresa de serviciu și la sfârșitul scrisorii era adăugat de mână: „Redacția revistei a trimis scrisoarea dvs. Profesorului Bălănică, iar el a răspuns că numele de Porețkaia nu îi e cunoscut.” (...) Scrisoarea Annei la revista „România” zăcuse aproape un an în sertarele șefilor de partid din Institutul lui Bălănică. Din motive necunoscute au ascuns scrisorile de destinatar. Cel mai
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
adăugat de mână: „Redacția revistei a trimis scrisoarea dvs. Profesorului Bălănică, iar el a răspuns că numele de Porețkaia nu îi e cunoscut.” (...) Scrisoarea Annei la revista „România” zăcuse aproape un an în sertarele șefilor de partid din Institutul lui Bălănică. Din motive necunoscute au ascuns scrisorile de destinatar. Cel mai probabil, au verificat cât de veridice erau faptele conținute în scrisoare. Dacă în Uniunea Sovietică erau supuși discriminării cei ce s-au aflat sub ocupație, în România erau urmăriți cei
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
ce s-au aflat sub ocupație, în România erau urmăriți cei ce au făcut parte din trupele de ocupație. Numai după „verificarea faptelor” și permisiunea funcționarilor de partid, până la apropiații lui Ceaușescu, salvarea cetățenilor sovietici din Berdiansk de către ofițerul Teodor Bălănică a fost hotărâtă ca fiind faptă de onoare. Lui Bălănică i s-a permis cu bunăvoință să-și susțină teza de doctorat și l-au făcut profesor. După aproape douăzeci de ani de la război el a putut să-și ocupe
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
cei ce au făcut parte din trupele de ocupație. Numai după „verificarea faptelor” și permisiunea funcționarilor de partid, până la apropiații lui Ceaușescu, salvarea cetățenilor sovietici din Berdiansk de către ofițerul Teodor Bălănică a fost hotărâtă ca fiind faptă de onoare. Lui Bălănică i s-a permis cu bunăvoință să-și susțină teza de doctorat și l-au făcut profesor. După aproape douăzeci de ani de la război el a putut să-și ocupe locul cuvenit în olimpul specialiștilor români din silvicultură. Așa că și
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
doctorat și l-au făcut profesor. După aproape douăzeci de ani de la război el a putut să-și ocupe locul cuvenit în olimpul specialiștilor români din silvicultură. Așa că și Anna, fără să-și dea seama, l-a „salvat” pe Teodor Bălănică. A trecut un an din ziua când s-au regăsit, și între Moscova și București a început un roman epistolar. Anna îi scria lui Bălănică câteva scrisori pe săptămână povestindu-i cu amănunte din viața ei. Aproape zilnic soseau în
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
din silvicultură. Așa că și Anna, fără să-și dea seama, l-a „salvat” pe Teodor Bălănică. A trecut un an din ziua când s-au regăsit, și între Moscova și București a început un roman epistolar. Anna îi scria lui Bălănică câteva scrisori pe săptămână povestindu-i cu amănunte din viața ei. Aproape zilnic soseau în intr. Staropimen scrisori de la el, pline de dragoste și tandrețe, încât ea nu le putea citi fără lacrimi. „Minunate, filozofice, profunde scrisori -, își amintea Anna
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
s-a adunat în jurul salvării. Au început să se aproprie și dintre cei veniți să-și întâmpine rude și prieteni. Un bărbat înalt, ras în cap, cu aspect impresionant și cu un buchet de crini albi s-a prezentat: „Teodor Bălănică, aștept pe cetățeanca Anna Porețkaia.” A urmat o scenă mută: ghidul, fără să scoată o vorbă, a arătat cu degetul spre targa din salvarea deschisă. (...) Din spital Bălănică a dus-o pe Anna direct la munte, în Slănic-Moldova, unde, potrivit
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
impresionant și cu un buchet de crini albi s-a prezentat: „Teodor Bălănică, aștept pe cetățeanca Anna Porețkaia.” A urmat o scenă mută: ghidul, fără să scoată o vorbă, a arătat cu degetul spre targa din salvarea deschisă. (...) Din spital Bălănică a dus-o pe Anna direct la munte, în Slănic-Moldova, unde, potrivit mărturisirilor ei, au petrecut o săptămână magică. Această stațiune balneară din Carpați este vestită prin apele sale minerale și prin aerul pur ionizat. La sfârșitul săptămânii Anna era
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
-o pe Anna direct la munte, în Slănic-Moldova, unde, potrivit mărturisirilor ei, au petrecut o săptămână magică. Această stațiune balneară din Carpați este vestită prin apele sale minerale și prin aerul pur ionizat. La sfârșitul săptămânii Anna era perfect sănătoasă. Bălănică i-a cerut mâna, iar ea s-a simțit „infinit de fericită și infinit de nefericită.” După o noapte de nesomn, la sfârșitul acelei săptămâni, Anna i-a răspuns prin refuz. Spirit independent și profesional de succes, ea nu-și
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
nu-și închipuia să trăiască într-o țară străină ca soție casnică de profesor. Se înțelege că pentru ea practica juridică fără a ști limba română era inaccesibilă. Dar nu s-au despărțit. Ba Anna venea în România, ba ateriza Bălănică la Moscova. Relațiile lor nu reprezentau un secret nici pentru autoritățile sovietice, nici pentru cele românești, dar, cum e de bănuit, printr-o înțelegere convenită reciproc, i-au lăsat în pace. În 1980 Teodor Bălănică a venit pentru ultima oară
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
venea în România, ba ateriza Bălănică la Moscova. Relațiile lor nu reprezentau un secret nici pentru autoritățile sovietice, nici pentru cele românești, dar, cum e de bănuit, printr-o înțelegere convenită reciproc, i-au lăsat în pace. În 1980 Teodor Bălănică a venit pentru ultima oară la Moscova. A stat numai cinci zile. Avea cancer, și nici nu făcea o taină din asta, dar venise să-și ia rămas bun. Prezentare și traducere din limba rusă de Florea Neagu
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]