13 matches
-
Te cheamă pe tine Radu? Te cheamă Vlad? Te cheamă Tudor? Te cheamă Vasile? Te cheamă Dumitraș? Te cheamă Adrian? Te cheamă, pocitanie nădușită la subsuori, mai bine nu te-ar chema ! Îți lucesc ochii în cap ca două căcăreze, bălegate de o oaie bolnavă de gălbează. Bălegate cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube negre, ca fața mortului de muște. Ai răsuflarea grea ca o scăpăciune de dihor și ți-i glasul
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de Lețcani, poftim, dragilor, locurile de alături! prin retragerea în colț, previzibil, întîrzie să se așeze, au să stea tot cu sticla în mînă, îi pierdem și pe aceștia! relaxare picior peste picior, ce poate intra în discuție, cînd disciplina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de școalé. Așa de departe de toate. Au Început sé se audé porțile deschizîndu-se și de dupé ele, minate de cîte cineva, ieșeau În drum vacile. Șasa nu Înțelegea niciodaté de ce atunci cînd ies În drum, vacile Încep sé se balege. De ce nu se bélegau În grajd toaté noaptea, dar se bélegau taman atunci dimineață, drept În mijlocul drumului, de parcé s-ar fi pus la cale sé murdéreascé drumul? Șasa se uită la ele și le vedea aburul care le iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în pîntece". Amorul se topește în sexual, inefabilul trece spre kitsch și carnaval: "la femei vițel vrednic în turmă/ vorbe de prunc bălegam după pohtă/ cu cine-o fi mă spălam/ că ospătasem înlăuntrul ei", "te respectă lumea/ te-ndrăgostești la fabrică/ la intrare/ e criminala prietenei lu' iedera". Pe direcția ultimului Bacovia (fragmentele disparate ale lumii, discursul care nu se mai încheagă
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
trecea cîte-o Volga sau cîte-un tramvai huruitor. Milițienii, care încă nu trecuseră la ținuta de timp frumos, se agitau fără eficacitate, încotoșmănați în mantale și cu căciuli rusești pe cap, ciondănin-du-se cu vreun țigan cu căruța, al cărui cal se bălegase în miezul Capitalei. Unde erau troienele de zăpadă care se-nșiraseră de-a lungul trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ocupație. E duminică, mai ies și ei în oraș. MINISTRUL: În sfîrșit. Tot e bine. Data trecută le-au dus niște ofițeri de cavalerie. A fost penibil să merg în urma cailor. Ca după dric. Tîra-tîra! Și un cal s-a bălegat tocmai cînd se cînta marșul. JENI: Calul tot măgar. MINISTRUL: Sigur. Ah, lasă-mă. Apeși prea tare. JENI: Nu mai doriți masaj? MINISTRUL: Nu. Fă-mi o cafea. Coroanele astea mă irită. JENI: Cafeaua o să vă irite și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și în putința de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia“ și „fiziologia“ Iubitei Ideale... Păi, dacă o iubeam, nu însemna că-i ador și grotesc-fastuoasa defecație-n brusturi, și feerica micțiune irizată-n sufletul meu de micșunea bălegată de-o dragoste necondiționată, nestăvilită de prejudecăți și fleici pasagere? Pudibondocii mă oripilau, vampirizdele mă extaziau!!! Speram să irit doar pe cei ce meritau să fie scoși puțin din ghete! *** Visul meu secret a fost să-l combin cumva pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Chiștelnița. Au stricat portița, au dărâmat un gard, ne-au tăiat un cireș - unul care dădea cireșe uite-așa de mari... Niște sălbatici, Grecii! Acasă era numai tata, mama În deal, la vie - altfel... - Altfel? - Altfel... nu s-ar fi bălegat Grecii pe prispa noastră... - Vrei să spui: caii... - Dar pe cal cine-l suise pe prispă? Eu? Asta ne-o mâniet cel mai mult - dar lasă-că le-am arătat noi lor, peste două-trei nopți. - Voi, adică Împreună cu țânțarii tatei? - Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sat. E drept, acolo nu e jeg. Bălegarul de pe ulițe este natural. Îmi amintesc de un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a stins și motorul până ce vaca a isprăvit. Franțuzul m-a întrebat pe un ton nedumerit: - Mihaela, în ortodoxie vaca e un animal sacru? I-am îndrugat niște gogoși despre dimensiunea mai ecologistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ție nici n-avea cum să-ți intre în ochi... Pe muia ta de cocalar, procopsitule, că mai apuc, azi, să te conduc, pe undeva, cu tărăboanța asta?!... - ... - Sau ieșim direct la Guvern și le strigi: "Mușchiuloșilor! Eu, în loc să mă baleg fasole, c-am fost în străinătate, mă baleg dolari. Și-aș intenționa... să vă cumpăr de la voi taxiu ăsta cu tot taximetristul ăsta gigea cu tot"... Apropo de dolari: ți-am știrbit că o cunosc pe o târâtură, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ochi... Pe muia ta de cocalar, procopsitule, că mai apuc, azi, să te conduc, pe undeva, cu tărăboanța asta?!... - ... - Sau ieșim direct la Guvern și le strigi: "Mușchiuloșilor! Eu, în loc să mă baleg fasole, c-am fost în străinătate, mă baleg dolari. Și-aș intenționa... să vă cumpăr de la voi taxiu ăsta cu tot taximetristul ăsta gigea cu tot"... Apropo de dolari: ți-am știrbit că o cunosc pe o târâtură, care vinde țigări, sterilete și Răpiri din Serai, pe sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el nu vrea să mai muncească, nu vrea să mai construiască cu sudoare un roman. Vrea să scrie cum Îi vine, chiar dacă are talent. E ca și cum s-ar bălega vaca, atunci când o mulgi, chiar În căldarea cu propriu-i lapte.“ Rămân absolut uimit de comparație. „Ia, de exemplu, să-l luăm pe cutare romancier foarte cunoscut, Eugen Barbu. Ce părere ai despre el?“ „Este un romancier...“ (Încerc să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]