29 matches
-
ta, nu umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă demențial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ți sensibilitatea în trei sute șaizeci și cinci de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
s-au învățat, anglo-saxonii, să fie stăpânii lumii — și muscalii zic niet! Ei asta-i... Păi hai să ne batem! I-am asemănat odată pe ruși cu vacile care dau douăzeci și cinci de kile de lapte pe zi și apoi se baligă în șiștar. Rușii sunt la fel de imperialiști ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Rușii sunt mai perfizi. Când te ocupă și te declari de acord, spun că ești progresist, iar când le rupi fălcile, că ești fascist și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
trupul, printre supuși, pe jos, / Ucide din prostie și din plictis, cînd trece, / Cu o privire-opacă sub prea îngusta-i frunte. Dă-ți răutatea-n gesturi și-n vorbe aurii, / Fă-mi ora o grămadă de firmituri mărunte, / Gîndacilor din baligi stăpînă să le fii" (Sonet misogin, 1). Dacă e să încadrăm istoric atari texte, le-am găsi un loc în descendența acelor carnavaluri medievale numite charivari, în care dezmățul limbajului nu mai avea limite, batjocorind inclusiv lucrurile sfinte, blasfemiind bezmetic
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Alea-s instalații? Nici tu stabiliment ca lumea..., nici tu otel..., nici tu local de distracții..., că dacă vine târgovețul la țară îi trebuie să se distreze... nu numai cu gramofonul..., nici tu parc, nici tu orchestră... țărănie curată... se baligă vitele prin fața �stabilimentului", de mai mare rușinea. Ia să fi avut noi pucioasă, să fi văzut, finule, ce cazinou îi mai trăgeam în fața bisericii..., ce mai băi, numai marmură și faianță. Așa a dat Domnul norocul cui nu-l merită
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Și astfel vorbi (Căci boul vorbește Ca orice pește!): O,vaco,ce mugeri Ai tu și ce ugeri Prin roura deasă Ce ochi de mătasă Ce-ntr-înșii îndeasă Tristețea verzuie De vacă-duduie Și ce bîz la coadă De muscă neroadă Cînd baligi grămadă Trîntești drept dovadă Că ești delicată Și bei ceai de mentă Ci vaca deodată Răspunse dementă: Eu nu'ș' ce vrei spune Cu astfel de glume Cînd viața mi-e-n spume Și mațul mi-l arde Pasiuni miliarde Cu fluturi
Boul și vaca by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10469_a_11794]
-
se îngroașă cu puțină făină de grâu sau cu tărâ și se pune pe locul dureros. Medicamentele se preparau din timp, la anumite sărbători: de Ziua Crucii, la 14 septembrie, se punea la cheutoarea casei (locul de îmbinare a grinzilor) baligă de vacă (până a nu răsări soarele!) se amesteca cu busuioc, boance și se usca și, când era cazul, se lua o bucată, se aprindea și se afuma în timpul descântecului. Aici se recunoaște rolul fumigațiilor în tratarea bolii, iar balega
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie / Să rămână curat și luminat Ca de Maica Domnului lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Descântecul de orhalț (răcit la cap). Se descântă în făină, se pune puțin baligă de vacă, se face o turtă pe care o coci în focă și apoi, cât o poți suferi de fierbinte, o pui în dosul capului: „Orbalț cu săgetătură, orbalț cu pocitur Ieși din cârțele nasului, din vederile ochilor. Eu cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i liniștea bătându-i cu palma pe cei doi cai care aveau obiceiul să lovească pământul cu copita în timp ce se băligau. Destinat întâlnea lume care îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată vreun cuvânt cu nimeni. La amiază, intra la RĂbillon, unde era primit de Bourrache. Avea încă masa lui, servea întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin ca în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de cel mai înalt grad de confort dacă vreți, nu înseamnă fericire! și viața nu i s-a dat omului doar pentru atât. și vita când are ieslea plină cu fân și găleata cu apă la îndemână, mănâncă, bea, se baligă și doarme. parcă omul ar trebui să facă ceva mai mult decât atât, nu vi se pare? ce anume în plus? dacă tot am ajuns aici, bine este, consider eu, să ne punem întrebări, cât mai multe întrebări și să
GOANA DUPĂ CONFORT de ION UNTARU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362865_a_364194]
-
numai pentru bani, mâncare bună și rang social??? Dacă da, atunci în urma noastră nu mai rămâne nimic. Și animalele dacă au snopul de fân și găleata cu apă, nu fac decât să vegeteze și din timp în timp să se balige. Omul nu este dator să împlinească ceva mai mult? Înseamnă asta o viață trăită și împlinită în sensul bun al cuvântului? O viață trăită numai pentru pântecele veșnic nesătul? Dacă da, celelalte întrebări devin inutile. Dacă nu, unde am greșit
CE-MI DORESC EU OARE? de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365819_a_367148]
-
roua dimineții de străbunica ce se-ndrepta spre suta de ani căreia îi adunam dude bea ceai de dude de constipată ce era stătea în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin de
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
viitoare. - omul face parte din natură, dar și din societate și din univers. - dacă omul se multumeste numai să mănânce, să bea și să doarmă, cu ce se deosebește de un animal care la fel mănâncă, bea apă și... se baligă?! - conflictele ca dezechilibrare a balanței energetice și trezire a instinctelor primare la nivel individual, războaiele la nivel de națiuni, poartă în ele premizele unor descătușări violente care duc la metamorfoze sociale, politice din cele mai neașteptate. - stingerea unui conflict, poartă
COGITO 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355880_a_357209]
-
nu cumpărase. Toate îmi sunt slobode, dar nu toate zidesc. Toate îmi sunt slobode, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Un animal de povară dacă primește tainul și este pus la muncă, muncește. Altminteri mănâncă, doarme și ... se baligă. Lui nu i se cere mai mult. Cu cât mai mult se deosebește omul de un animal! Am asistat odată la o discuție despre credință, post, mântuire. Un om în jurul vârstei de cincizeci de ani spunea plin de amărăciune dar
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
viitoare. - omul face parte din natură, dar și din societate și din univers. - dacă omul se multumeste numai să mănânce, să bea și să doarmă cu ce se deosebește de un animal care la fel mănâncă, bea apă și... se baligă?! - conflictele ca dezechilibrare a balanței energetice și trezire a instinctelor primare la nivel individual, războaiele la nivel de națiuni, poartă în ele premizele unor descătușări violente care duc la metamorfoze sociale, politice din cele mai neașteptate. - stingerea unui conflict, poartă
COGITO 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355381_a_356710]
-
roadele capitalismului, ai? Vrei să te cațări și tu de Copacul abundenței, ai? Dacă nu încetezi odată cu capitalismul ăsta sălbatic al tău și fără de mănuși, te calc în picioare, stărpitură de cățea roșie ce ești! Faraoancă blestemată! Venetică! Spurcăciune bolșevică! Baligă aristocrată de intelectuală balcanică cu pălărie roșie și veninoasă! Gură-spartă și limbă de lemn! Dacă nu taci odată, îți scot toate măruntaiele din tine, ai înțeles? Ș-apoi te leg iar de copacul tău uscat și a-i să stai
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
speranțe. Un stil baladesc de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait Istrati, versuri de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe împrospătate din Ion Barbu. M. cultivă, mai ales în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Americanii nu mor în război. Sunt supraînarmați. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie de muniție răspunde în fața Senatului”, „I-am asemănat odată pe ruși cu vacile care dau douăzeci și cinci de kile de lapte pe zi și apoi se baligă în șiștar”. Sub raportul gândirii, metoda unică a lui Ț. o constituie „tăierea nodului gordian”; într-o confruntare aparent insolubilă între două principii sau valori, gânditorul tranșează de fiecare dată dilema prin proclamarea superiorității absolute a uneia din ele: „Dumnezeu
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
înghită cu bale uleiul. - De-acuma dați-i drumul și fugăriți-o. Tremurici mână vita roșie pe drumeagul dinspre bahnă, făcu un ocol către livada popii și de acolo o aduse înapoi. Umflată pepene, vaca venea în trap ușor. - Se baligă ! chiui de departe Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras la față și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mă dea afară. Și o să mă trimită la plimbare cu tinicheaua de coadă, pentru că am mințit cu nerușinare și nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată și am să ajung subiect În documentarul „Cele mai groaznice slujbe din Marea Britanie“, strângând baligă de vacă și spunând voioasă „Nu e chiar atât de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știi, putere dumnezeiască, acu era altfel la față... nu l-o cunoscut. - Unde te duci, bade? - S-astup borta vântului și să ucid moșneagul, la ce m-o viclenit. - Na-ți, bade, un măgar. Da să nu zici pîn-acasă: măgar baligă-te. - N-oi zice. Se-ntoarce el iar pe la omul cela. Da omul cela-l ospătează și-i dă vin să bee, și omul s-o chefăluit și-a adormit pe laiță. Da erau niște țigani cu șatra acolo ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă dea afară. Și o să mă trimită la plimbare cu tinicheaua de coadă, pentru că am mințit cu nerușinare și nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată și am să ajung subiect În documentarul „Cele mai groaznice slujbe din Marea Britanie“, strîngînd baligă de vacă și spunînd voioasă „Nu e chiar atît de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
La același garaj. Numărul 4. Din Crîngași. Leiți și cocliți la infracțiune aidoma, de, uneori, bete, nu-i deosebeau nici muierile lor. D-ăștia de te dezbrăcau și te lăsau îmbrăcat doar cu leucoplastul. Te furau, te încoțopeneau și se băligau în viața ta, ca într-o pungă. Iar dup-aia se mai și lăudau că, dacă nu faci ciocul mic, aveau să te bată până se schimbă banii. Ho diábolos îi azvârli o privire și înțelese, imediat, cum de nimerise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în veci. Cînd bei primul păhar, trebuie să verși puțin jos, ca să beie morții. Dacă a băut cineva atîta rachiu încît se aprinde acesta într-însul, se zice că se poate scoate de la moarte dacă i se scurge în gură baligă de cal. Să nu bea doi inși apă deodată, că cel dintîi bea apă și cel din urmă bea venin. Acela-i om băutor cui i-a băut dracul la cumătrie. Cînd îți ghiorăie gîtul e semn de băutură. Oamenii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că altfel Sf. Ilie îți dă ploi de-ți ia știubeiele* ori îți îneacă albinele. E bine a da mai întîi cuiva să guste din faguri și apoi să mănînce gospodarul, că făcînd așa va avea totdeauna faguri plini. Falcariță Baligă de lup, prăjită cu său, e bună de falcariță*. Farmec Dacă are o femeie pizmă pe alta și vrea să i facă vreun rău, apoi îi ia țărnă din urma dreaptă, cu care apoi unge gura cuptorului, zicînd: „Așa să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]