14 matches
-
capul meu drăguț, care i s-a părut dubioasă soțului. M-a întrebat “ Ce fel de medie e asta?”. “Ăăă, medie... medie cosmetică”, i-am răspuns. “Media cosmetică” e un fel de medie aritmetică, dar suficient de aproximativă și de bălmăjită ca să nu vă pot da formula după care se calculează, mai ales că nici nu există vreo formulă. Nu cred c-o pot folosi bărbații, dar femeilor le-o recomand cu căldură pentru cazurile în care vor să explice vreo
Am inventat “media cosmetică” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18601_a_19926]
-
care nici măcar nu a schițat un gest de reformă tip „perestroika” și „glasnosti”. Oricare ar fi răspunsul, e din nou clar, că era prea târziu. Vin regimurile pseudodemocratice postdecembriste, când problema teritoriilor aflate sub ocupație străină este pur și simplu bălmăjită. Este dezavuat celebrul pact Ribbentrop-Molotov de cele două mari puteri, dar autoritățile românești tac. Vă aduceți aminte tergiversările practicate de Ion Iliescu cu șmecheria „podurilor de flori”. Mai mult regimul Iliescu a fost dispus, în anul 1991, să semneze cu
TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1477300958.html [Corola-blog/BlogPost/368650_a_369979]
-
acolo, în vale, e satul lui Ilie Moromete. Și din ce înțelesese ea, citind pesemne tot pe internet și în fugă, în aceeași dimineață, un rezumat pe care-l mai accesase o dată, cândva, pentru bacalaureat, la aceeași adresă, ne povestea bălmăjit că într-o zi regele a ieșit la arat în fața Palatului și toți țăranii din Siliștea Gumești, săraci, bogați, au ieșit în Poiana lui Iocan să râdă de el. Acum vor veni din nou în aceeași poiană a lui Iocan
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
spune deschis, argumentat și convingător, lucrurilor pe nume, și, mai ales, rostește răspicat ceea ce, din varii motive conjuncturale, este ocolit, ocultat, cu vinovăție trecut sub tăcere. Ridică brutal preșul și apare gunoiul adunat în 19 ani de tranziție (literară) contradictorie, bălmăjită, adesea contrafăcută. Mulți gândesc asemenea ei, puțini o spun și mai puțini o scriu. Primul cal de bătaie: literatura obsedantului deceniu. Material faptic (sumedenie de amănunte noi) din belșug. Ai zice că se forțează uși deschise: de ce să mai dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deci singura prin care se mai putea acționa. Dar, ca un făcut, nici aceasta nu mai era de găsit prin fața blocului. Întrebată unde era sora ei, Pitița ridica din umeri, se uita la tine ciudat și întreba în felul ei bălmăjit : „Cale Aulola ?“. Puțin sex, puțin mister Mi s-a mai întîmplat o dată ca o fată să dispară așa, inexplicabil, din viața mea. Eu aveam vreo șaptespre zece ani, iar povestea a fost, desigur, una de dragoste. Spre deosebire de dispariția Aurorei însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
singur toate cuvintele astea și că mă mustram destul de des. Uneori mi‑l Închipuiam Înfășurat În giulgiu, zăcând lângă tatăl lui pe care‑l urâse. Ravelstein obișnuia să spună: - Istericul ăla care mă bătea la fundul gol și scotea țipete bălmăjite, - și mai târziu, oricâte succese aș fi avut, Îmi reproșa că nu intrasem la Phi Beta Kappa. - Va să zică publicaseși o carte bine primită, dar nu erai Phi Beta Kappa? Rosamund Îmi spunea uneori: - Dacă ai scrie o schiță numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dialogul epistolar cu Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade nu spune lucruri noi în privința rătăcirii sale politice din perioada interbelică față de cele expuse în Jurnal sau în Memorii. Întrebat în cîteva rînduri în legătură cu această foarte delicată chestiune, Mircea Eliade oferă răspunsuri bălmăjite, jenat încurcate. El ajunge chiar să minimalizeze influența ideilor de extremă dreapta în gîndirea și opera sa, așa cum o face în scrisoarea din 17 ianuarie 1978: "" simpatia față de Legiune a fost indirectă, prin Nae Ionescu, și n-a avut nici o
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
ceremonia și îl jelește pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier Deng Xiaoping, că pune la cale o trădare. Cu vorbe bălmăjite și pe jumătate înghițite, Mao ordonă înlăturarea lui Deng Xiaoping. Ordinul este imediat îndeplinit. Națiunea e nedumerită. Doamna Mao Jiang Ching nu pierde deloc timpul. Profită de situație și își face apariția în scenă țopăind. În numele lui Mao, ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe gheață, vă repet: nu-mi puneam nici o întrebare, totul era perfect. Abia mai târziu, cred că ne mutaserăm deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care se sfârșea cu de ce?, n-au mai trecut să mă vadă și s-au pitit probabil prin borcanele de muștar ale altor țări, continente sau lumi. Așa trebuia să fie, n-am ce să explic mai mult. Oriunde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de n-ar fi fost dulcele nume al Priskăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
foarte obișnuit, de vârstă mijlocie, dar vocea, atunci când vorbi, era vocea sonoră și autoritară a lui Jefferson Dayles. - N-ai reparat încă motoarele alea? întrebă el iritat. Pare ciudat, două mașini să se strice în același moment. Urmă o exclamație bălmăjită, de scuze, și o explicație despre o altă mașină care va veni în câteva minute din tabără. Craig zâmbi și îi șopti Anrellei: - Văd că pilotul navei tale spațiale tot revarsă asupra locului ăstuia razele lui perturbante. O.K. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decât bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, când Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n‑ar fi fost trandafirul din inima sa, de n‑ar fi fost dulcele nume al Priskăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sat, și pe ăia-i caută acuma toată poliția. O să vedeți că tot ăia-s și cu focul! - Vrei să zici că n-ați dat voi foc, nea Țârțâc? spun, după o pauză bună în care am decantat vorbele lui bălmăjite. - Domnu’ Tudor, să nu mai văd soarele cu ochii (ochi pe care-i holbează fioros spre mine). N-am dat nici eu, nici fetele ăstea! Da’ uite-acuma - și fetele-au fugit din sat, așa, cu ce-aveau pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sumare în administrație, pînă la depunerea jurămîntului de credință (și castitate) față de activistul de care, iată, țara nu reușește să se debaraseze (după ce, în '96, părea a fi primit lovitura de grație). Mde, drăguțul nostru electorat... Că, fără voturile lui bălmăjite, țara n-ar arăta așa cum arată. Dar cînd te gîndești că, uite, pînă și America are (din cînd în cînd) faliții ei în materie de alegeri, de ce nu i-om avea și noi (permanent) pe-ai noștri... Ia, zi-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]