7 matches
-
doua zi după pogrom, la 30 iunie 1941: „La orele 6 și 7 dimineața am plecat spre casă și am trecut pe strada Ștefan cel Mare pe unde Îmi era drumul și am văzut pe tot parcursul numai cadavre și băltoage de sânge”30. Spre deosebire de el, colonelul Palade XE "Palade, Ion (colonel)" (care a făcut parte dintre organizatorii pogromului), șeful Biroului Statistic (filială a Secției a II-a la Iași), a trecut pe aceleași străzi și „nu am văzut cadavre”31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
interzis șvânzareaț. Este adevărat că unii jandarmi au tras cu arma asupra unor evrei care au sărit din vagoane. Este adevărat că s’a tras cu arma de câte unul din jandarmi asupra unui evreu care se aruncase Într’o băltoagă cu apă aflată În apropierea vagonului. Este adevărat că oamenii aflați În vagoane, rugau pe oamenii din afară să le dea apă că mor de sete, dar noi nu puteam să-i ajutăm din cauză că ne era frică... Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în noroiul drumeagului; Chihaia se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas silnic, din gâtlej. Scurt, Gavril se lăsă prin pădure ca să iasă înaintea hoțului la vale, iar boierul își repezi calul de-a dreptul năprasnic; și omul, hoțul, îndemna încă în sumanu-i roșcat la jugul boilor nemișcați, până la genunchi în băltoagă - când boierul îl ajunse și-l luă în pieptul calului. Vii la furat, păgânule? Da’ ce, intri-n pădurea tătâni-tu? Omul întoarse un obraz pământiu, c-o barbă rară, cu doi ochi rotunzi și spăimântați. Strigă răgușit: —Cucoane Coste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau, parcă o spionau până în toate cutele îmbrăcămintei. Și toate vecinele încete, când ieșeau ca să-și culeagă de prin pulbere ori din marginea băltoagelor, odraslele târâtoare, aveau și-nspre dânsa o privire de înțeles, o privire ascuțită, care deștepta parcă o clipă obrazurile ofilite. Haia lui Sanis venea acu mai rar în odăița curată, în care ascultase povestirile triste de dragoste. Și când venea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcuse și zmeul și asta îl plăcea mult." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prăpădit." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (f) " Alei, cumătre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârî-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]