34 matches
-
dramatic, afirma despre chinezii din insule: "Sînt o pată galbenă pe steagul francez de care îmi este rușine". După ce participanții defilară prin fața tribunei ca să-l felicite pe orator, Paul și Pierre Levergos se duseră să bea ceva la unul din bărulețele din port, înainte de a se întoarce la Punaauia. Koke era foarte palid și părea extenuat. Fură nevoiți să meargă încet, Paul sprijinindu-se de bastonul al cărui mîner nu mai reprezenta un falus în erecție, ci o tahitiană dezbrăcată. Șchiopăta
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
nouă. în schimb, reluarea temelor ca într-o orchestrație amplă e de fapt o repetare a marilor experiențe pentru recompunerea întregului - lupta binelui cu răul, a lui Dumnezeu cu Diavolul, a Dumnezeului tău cu Dumnezeul meu: "Dumnezeul tău e în bărulețul trupului meu". excepțioanl. de cîte ori am vorbit noi despre asta, ba eu chiar susțineam că Dumnezeul meu e în barul trupului meu și că Diavolul e chiar sosia lui, dacă nu cumva e tot el. și tu te supărai
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
ceva care să le vină. Suntem cei mai mari fani și mergem la toate concertele lor!” spuneau anul trecut cei doi fani ai olandezilor. De data aceasta, se pare că fanii celor doi le pregătesc artstilor o invitație la un băruleț pe care l-au denumit chiar „BZN”! Cei de la BZN au o mulțime de fani nu doar în România, ci în toată lumea, care îi iubesc pentru simplitatea și modestia cu care își interpretează piesele, dar cel mai mult pentru amintirile
Ce surprize le pregatesc fanii celor de la BZN? [Corola-blog/BlogPost/98014_a_99306]
-
văzut de mult spuse el. Iar în gând, după ce trecură mai departe: Dă-o dracului de fraieră. Cunoștea o mulțime de oameni. Nici unul aproape, câtuși de puțin aproape de sufletul ei. Nici măcar prietenul ei, pe care urma să-l întâlnească în bărulețul acela mai decent sau, mai bine spus, mai puțin oribil, de după prăvălie. Nici măcar el nu sesizase cât de departe era ea. Pentru el ea era o fată bună. Pentru ea, să zicem că mergea. Își lăsă parpalacul pe scaun și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
GOPO 2011 pentru cel mai bun scurt-metraj. Pe vremea când era doar un scenariu, 10 a participat la concursul HBO/TIFF. Irina (Irina Teodorescu) hotărăște să se despartă de Vlad (Andrei Aradits). Ei se înțeleg să se întâlnească într-un băruleț ca să poată avea o ultimă discuție - dar Vlad are un plan numai de el știut. Scurtmetrajul a fost prezentat la TIFF, în 2010. Apele tac se întâmplă în România anului 1986. Gregor (Toma Cuzin) și Vali (Andi Vasluianu) vor să
1 mai, ziua filmului românesc - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70211_a_71536]
-
Continuând peripluul, imediat după hotelul Lido, dădeai de cafeneaua Katanga, loc nu prea popular pentru „poporul muncitor", mai ales că era împânzit de străini, studenți de culoare, bișnițari, „parașute" și trăgători cu urechea de pe la secu'. Popular și plăcut era însă bărulețul din gang de la „Unic”, numit și „La chinezu" deoarece unul dintre primii barmani de acolo, nea Ionel parcă-l chema, semăna leit cu un kitai. Acolo puteai bea ieftin o cafea naturală dacă erai de-al casei, sau un „nechezol
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
să-mi reiau locul cât mai repede pe sofele moi de intri pân'la genunchi și cu un pahar în față bolborosindu-și gheața cu cine știe ce amestec de Johny Wallker sau Jeff Daniel's de Tenneessee pe tejgheaua aurită a bărulețului dinăuntru, dincolo de culoarea neagră și discretă a geamurilor ... Bag samă că nici după “9 ani” de Americă bătătorită n-am prea scăpat de gândirea mea tributară vechilor sechele și lozinci egalitarist-comuniste, adică ce-aș fi vrut? - un loc la masa
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
tot Luvrul n-am stat în total decat o oră. Dar fetele mele m-au înțeles și, la rândul meu, m-am revanșat lăsându-le să colinde cât vor ele prin Galeriile La Fayette. În timpul ăsta am stat într-un băruleț, am băut bere și am mai cizelat niște catrene. În particular n-au cumpărat nimic, totul era prea scump. Nu luați copii în excursie ! Sfatul nr. 3 - Limitele de vârstă pe care vi le propun sunt: - până în 12 ani - exclus
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
de discernere calmă a marxismului falimentar, printre motivațiile resentimentare ale omului Marx: hemoroizii. Diagnosticul imediat îmi aparține și e pus cu o clipă înainte de-a adormi: noi, românii, suferim (încă) de hemoroizii lui Marx. Sorb un bitter (mic) în bărulețul de la Economat. Chelnerul, viezure cu ochelari candizi, revine aici pentru comenzile cu băutură. Ei? îl întreb iar. De cîte ori coboară din restaurant, trece pe lîngă mine mirat-amuzat: A mai cerut și-o ciorbă de burtă (e o bătrînică, sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cârnații condimentați ai Desdemonei de pe țevile de Încălzire. Curăță cu mătura pânzele de păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o bluză lungă și neagră. Jemima se lasă pe spate în cadă, baloanele de săpun ajung până la tavan, iar ea se pierde în obișnuitele ei vise cu ochii deschiși. De data asta se vede cu Ben în oraș, într-un băruleț din West Hampstead. Jemima are să fie într-o formă strălucitoare, destul de energică și ghidușă încât să-l facă pe Ben să-și șteargă lacrimile de râs de la ochi. ― N-am crezut niciodată că poți fi atât de amuzantă, va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Îndrăgească afacerea. — Dar mai Îmbătrîniți și voi, nu? — N-avem Încotro. Dacă te gîndești bine, nimeni nu poate lupta cu vîrsta. Ei, o să mă debarasez eu cîndva de clienții vechi. Zău că mi-ar plăcea să am și eu un băruleț al meu... sau o stație de benzină... — Ai știut de la Început ce fel de băieți sînt aceia și cu ce se ocupă ? — Da. Cum mă apropii eu, se schimbă la față și o Întind. Nici n-apuc să scot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu eram sigur că te pot avea. Scuză-mă, tu m-ai lovit. În ce sens nu erai sigur? — În toate sensurile. Câtuși de puțin lămurită. S-o lăsăm baltă. Cel puțin deocamdată. Două străzi mai încolo, am găsit un băruleț bizar underground, cu pereți roșii și o masă de biliard. În jurul genunchilor noștri se încolăceau vălătuci de fum - barmanul a explicat că încercau să recreeze zilele de glorie dinaintea interdicției fumatului - și, la cerere, i-am povestit lui Aidan despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
surprinzător, foarte ferchezuită. Era soare. Mi-am pus ochelarii, mi-am îndoit mânecile cămășii, am înnodat puloverul în jurul taliei de parcă aș fi fost pe Mediterana. Ca să întrețin iluzia, mi-am cumpărat un espresso aproape decent și un croasant de la un băruleț italian. Ajungând din nou pe stradă, sub influența unui val de energie de la cafea, mestecând la croasant, am fost înconjurată deodată de vreo treizeci de puștoaice de bani gata, îmbrăcate scump și pline de accesorii pe măsură, care au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l jefuiesc în reveriile mele din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-un birou cu pereții încărcați de cărți și îl lăsă acolo. Ușa rămase ușor întredeschisă. Buzz observă un băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum adică numai între patru ochi?”, ceea ce îl făcu să renunțe. Un tip scund și rotofei, cu o chelie cu bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe trotuarul stricat a tras mașina lui bărbatu-său sau ce-o fi, habar n-am dacă sunt luați cu cununie. Ăla și-a tras deci mașina pe trotuar, aproape mușcând cu aripa din zidul coșcovit, și a intrat în băruleț cu pas legănat de stăpân al locului. Salut! una mică dă-mi și mie și ia-ți și ție tot așa! După ce-a așteptat, bătând cu inelul de pe deget în tablă, să-i măsoare fata una mică, bărbatul iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am din nou textul meu dispărut dacă m-aș hotărî la timp și-aș apăsa pe tasta de recuperare. Ce ușurare. Numai că la gândul că, voind, aș putea să-mi amintesc, uit imediat. N-o să mă mai duc prin bărulețe să dezintegrez mici nave cu proiectile trasoare atât timp cât monstrul nu te dezintegrează pe tine. Aici e mai frumos, dezintegrezi gânduri. E o galaxie de mii și mii de asteroizi, toți În șir, albi sau verzi, și-i creezi tu. Fiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Wagner: m-a onorat cu prietenia lui, și m-a ucis dându-mi adevărul și m-a ucis dezvăluindu-mi ce anume vreau de fapt și mi-a dezvăluit de ce lucru anume, dorindu-l, mă tem. Poveste care Începe prin bărulețe. Nevoia de a fi Îndrăgostit. Unele lucruri le simți venind, nu te Îndrăgostești fiindcă te-n Îndrăgostești; te Îndrăgostești pentru că În acea perioadă aveai o disperată nevoie de a te Îndrăgosti. În perioadele În care ai o poftă nebună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
simțeam această nevoie chiar În perioada aceea când, de puțin timp, mă lăsasem de băut. Raport Între ficat și inimă. O nouă dragoste e un bun motiv să te apuci iar de băut. Cineva cu care să te duci prin bărulețe. Să te simți bine. Micul bar e scurt, furtiv. Îți Îngăduie o așteptare lungă, dulce toată ziua, până când te duci să te ascunzi În penumbră, pe fotoliile de piele, la șase după-amiază nu e nimeni, clientela sordidă o să vină seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de răceala paharelor și Între o frunte și cealaltă sunt cele două pahare - cu paharul cu picior nu poți. Ora scurtă din micul bar. Pe urmă vei aștepta tremurând o altă zi. Nu există șantajul certitudinii. Cine se Îndrăgostește prin bărulețe n-are nevoie de o femeie numai a lui. Câte unii și-o Împrumută unul altuia. Figura lui. El Îi acorda multă libertate, era mereu plecat În călătorie. Suspecta lui liberalitate: puteam să telefonez și la miezul nopții, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult, viața În doi devenise cât se poate de Încordată. E cazul să ne despărțim? Atunci să ne despărțim. Nu, mai stai, să mai vorbim. Nu, așa nu se poate să meargă. În sfârșit, problema era Sandra. Când umbli prin bărulețe, drama pasională nu e cu cine te afli, ci pe cine părăsești. Atunci are loc cina cu doctorul Wagner. La conferință tocmai dăduse unui provocator o definiție a psihanalizei: „La psychanalyse? C’est qu’entre l’homme et la femme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrie corect. — Știi, zâmbi Stevie, ascultând râsetele, uneori chiar îmi lipsesc zilele de demult, înainte ca totul să devină atât de serios. Lucram la reportaje dimineața, apoi luam un prânz copios și aveam după-amiaza liberă. Obișnuiam să mergem la un băruleț unde aveau stripteuze... — Stevie! Fran era uluită. — Erau adevărate veterane. Mai rele de gură ca Roseanne. Treceau pe toată lumea din public prin ciur și dârmon în timp ce-și scoteau chiloții. Bineînțeles, Stevie se smulse din visare și reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe departe cuibul de desfrâu la care se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu. Gaston nu știa încotro o să-l ducă. Au trecut peste un pod de cale ferată și au ajuns la un râu îngust, cu o apă îngrozitor de murdară și rău mirositoare. Pe malul râului se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau bine zona, nu au stat să bâjbâie pe care alee să o apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]