KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...22 >

546 matches

Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379

satele din deșert, încît însuși senatorul se simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de

Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți (2002) [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
Corola-blog/Other/20719_a_22044

Simona Tache Când sunt mici, fetele visează la Făt Frumos călare pe un cal alb. Apoi, cresc și încep să roiască Feții Frumoși în jurul lor, ca niște bărzăuni, bzzzz, bzzzz... Unul vine călare pe metrou, altul pe bicicletă, altul cu un Trabant preistoric, altul cu decapotabila sau cu un jipan. Poveștile de dragoste încep bine și se termină prost sau încep prost și se termină și mai prost

Perne pufoase și ghivece cu lavandă by Simona Tache (2014) [Corola-blog/Other/20719_a_22044]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

Dumitru VACARIU (I) Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României VACARIU, DUMITRU Aventurile Bărzăunului / Dumitru Vacariu ; cuv. însoțitor de Ioan Holban ; graf. de IoanaGloria Sănduță. Iași : Junimea, 2016 ISBN 978973-37-1909-0 Vol. 1. 2016. ISBN 978-973-37-1910-6 I. Holban, Ioan (pref.) II. Sănduță, Ioana-Gloria (graf.) 821.135.1-32 Redactor: Viorel DUMITRAȘCU Coperta colecției: Vasilian DOBOȘ Coperta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
sever: micul cititor aruncă "volumul", îl părăsește, îl uită. Dimpotrivă, cărțile bune (iubite!) se păstrează aproape cu sfințenie (știu multă lume care are încă, în bibliotecă, primele cărți citite și iubite la vîrsta deslușirii slovelor). O carte remarcabilă este "Aventurile Bărzăunului" (Editura Junimea, 2016); autorul, Dumitru Vacariu, a debutat și s-a impus, în anii '80, prin cărți pentru copii și tineri, dar și pentru toți cei care au nevoie de poveste, iar Mircea Eliade spunea încă din deceniul șapte al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și pentru toți cei care au nevoie de poveste, iar Mircea Eliade spunea încă din deceniul șapte al secolului trecut că omul de azi are o nevoie imperioasă de poveste; cărțile de gen ale lui Dumitru Vacariu " Dincolo de poveste" (1979), "Bărzăunul și restul lumii" (1984), "Vornicul Țării de Sus" (1984), "Comoara" (1988). "Aventuri de dincolo de timp" (1990), " În căutarea Scufiței Roșii" (2005) se adresează, însă, și celor pentru care patriotismul, despovărat de retorica găunoasă, contează, apropiindu-se de spusa unui cărturar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
patriotismul, despovărat de retorica găunoasă, contează, apropiindu-se de spusa unui cărturar ardelean: nu poți învia la Judecata de Apoi, scria acesta, decît din pămîntul țării în care te-ai născut. Într-o altă ordine, "Junimea" ieșeană continuă, cu "Aventurile Bărzăunului", programul de editare, iată, în colecția "Ulița copilăriei", a unor cărți valoroase, ieșite din șablonul convențiilor de tot felul care au produs o imensă maculatură: "Puck și graurul argintiu" de Iuliana-Claudia Ciofu și Ana-Maria Ovadiuc, "Poezii pentru copii, simpatice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
au produs o imensă maculatură: "Puck și graurul argintiu" de Iuliana-Claudia Ciofu și Ana-Maria Ovadiuc, "Poezii pentru copii, simpatice și hazlii" de Victor Aciocîrlănoaiei, "Mic dicționar deosebit": Cine a fost, ce-a devenit!" de Passionaria Stoicescu stau bine lîngă "Aventurile Bărzăunului" de Dumitru Vacariu, dînd sens și substanță unei colecții ce promite a fi de top. În satul Poiana, mărginit de Dealul Ursului, Stînca Domniței, Peștera Liliecilor, loc numit și Gropnița toponimele sînt semnificative pentru mesajul "subliminal" al arhaicității spațiului, al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai frumoasă muzică din lume "în vocea Ilincăi": personajul lui Dumitru Vacariu se identifică între dorul de aventură ("Măi fraților, spune Bărzăunul, chiar și numai faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante") și adierea erosului, cu fiorul, entuziasmul și tristețile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă, necunoscută și plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante") și adierea erosului, cu fiorul, entuziasmul și tristețile sale: sfîrșitul aventurilor Bărzăunului, ne sugerează, subtil, autorul, înseamnă, de fapt, sfîrșitul vîrstei de aur a copilăriei. Stilistic, romanul lui Dumitru Vacariu e fără cusur. Prozatorul are, fără îndoială, harul povestirii, stăpînind arta portretului și a descrierilor fastuoase (iată Stînca sau Piatra Doamniței: "Peretele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o acroșantă complicitate cu acesta ("Dar, de, vedeți voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad? Nu!"; "Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce?... Poate credeți că-i vorba de vreun lup? De vreun cutremur? Nu, dragii mei... mai rău!"; "Nu vreau să creadă cineva că Bărzăunul ar fi un elev slab la învățătură și că eu aș încerca să-i ascund meteahna asta. Nici pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să-i ascund meteahna asta. Nici pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una" etc.) și delegarea vocii auctoriale în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la Creangă ("Dar să terminăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub flamura maioresciană a valorii estetice, literatura zisă "pentru copii și tineret". Ioan HOLBAN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
distincte: una în care intrau cei care credeau în existența comorii, ca, de pildă, Vlad, Ilinca, Virgil, Culai și Tomiță, toți din clasa a IV-a, precum și Ticu, un prichindel pistruiat din clasa a III-a, căruia toți îi spuneau Bărzăunul. În cealaltă tabără intrau cei care nu credeau în comoară, adică restul. Ce mai, tot satul, inclusiv profesorii, învățătorii și, mai ales, domnul Nicanor, secretarul primăriei, care le-a spus odată, la căminul cultural, celor care tot ziceau că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
discutat de față cu lumea o problemă atît de importantă și se simțeau grozav de rușinați din cauza spuselor domnului Nicanor. Dar, de, asta era situația și n-aveai ce face. Domnul Nicanor era domnul Nicanor și nu un oarecare, ca Bărzăunul de pildă. Iată deci că lucrurile luaseră o întorsătură neplăcută și trebuia găsită cu orice preț calea cea mai bună de a ieși basma curată în fața satului. Dar cum? Ce și-au propus cei încrezători în comoară? În primul rînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ajungi din urmă. Noi sîntem gata cu toții, așa că... Și dacă... nu mă lasă mama? Cum să nu te lase? Păi ce ești tu, copil? Îi spui și tu căă... vezi tu, și vii! Și Virgil o luă la goană spre Bărzăun. Ce să-i spun, bre?! se năpusti întrebarea lui Tomiță după el. Virgil mai întoarse o dată capul din fugă: Să vii, că altfel... Că altfel ce? răcni cît putu Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă... Și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
lui Tomiță după el. Virgil mai întoarse o dată capul din fugă: Să vii, că altfel... Că altfel ce? răcni cît putu Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă... Și o rupse și el la fugă să caute drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu trecuse bine o jumătate de ceas, cînd, pe poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]