5 matches
-
dar fără să evite ilustrativismul, o abundență uneori fastidioasă a detaliilor ce risipește din „magia” povestirii. Îndatorat „tradiției orale”, nu uită, altfel, să-și declare stirpea și să-și cultive precursorii (în Ispirescu, împăratul basmelor, 1983). Pe urma altor prețuiți băsmuitori (N. Filimon, I. C. Fundescu, N. I. Dumitrașcu sau N. D. Popescu, toți cu frumoase, expresive variante la Fata din dafin), va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor, cu abonament la computer, rapp, videocasetă etc. Desigur, o stratagemă, căci umilindu-mă în exordiu ca moșneag și ca "băsmuitor", copiii aceștia se lasă totuși seduși de discursul decomplexat și cult al "magistrului". Sufletul infantil nu s-a schimbat (un copil își va iubi oricând mai pătimaș cățelul decât computerul), codurile de comunicare, da! A.B.Ați scris vreo carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
firavă și fragmentară cunoaștere a omului și a operei. Cum există însă și lucruri mai rele decît conul de (pen)umbră, în ultimul timp ei au tot mai multe motive să regrete vremurile idilice în care Andersen era doar "blîndul băsmuitor din Odense", "prietenul tuturor copiilor": biografíi, precum aceea scrisă de Jackie Wullschlager (sponsorizată - ironia soartei! - chiar de oficialități culturale din Danemarca) sau cea semnată de Jens Andersen emit, provocator - și "în spiritul vremurilor", tot soiul de ipoteze scandaloase privitoare la
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
s-a decernat Premiul fraților Grimm (12.000 franci) pentru autorii celor mai frumoase povești de adormit copiii secolului XX. Nu contează cine l-a luat, fiindcă nu e nici o legătură între cele două știri, desigur. Hoții de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
meci acolo e un prilej să-ți regăsești prietenii, să bei, să cânți și timp de câteva ore să te întorci în copilărie. Acolo, oamenii nu denaturează intelectual fotbalul, nu-l critică permanent și „n-au nici gustul perfecțiunii” - zice băsmuitorul. Acolo, oamenilor le plac și calitățile, și defectele celor care lovesc mingea cu piciorul: o degajare în tușă la 30 de metri distanță, o „lumânare” sau o „talpă” sunt apreciate ca un dribling minunat. Totul e joc serios și amuzant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]