32 matches
-
să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti să sada, atunci, cînd, de obicei, el stă însuși în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneța, pe un scaun genunchiul sau obosit". Evocă, apoi, evident elogiativ, mișcarea din martie 1906 pentru apărarea limbii române (în care el a fost vioară întîia), cînd a inițiat manifestația studențimii în fața Teatrului Național împotriva unei reprezentații cu o piesă bulevardiera
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Gândiți că vin aicea cum vestea rea vă vine, E totuna, o, Doamne! [ȘTEFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvară, Acesta pentru mine de mult nu mai esistă; M-aduce nebunia și bătrâneța tristă. Așa e bătrâneța, e plină de venin Și ce face cel tânăr nu place la bătrân. [ȘTEFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum vestea rea vă vine, E totuna, o, Doamne! [ȘTEFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvară, Acesta pentru mine de mult nu mai esistă; M-aduce nebunia și bătrâneța tristă. Așa e bătrâneța, e plină de venin Și ce face cel tânăr nu place la bătrân. [ȘTEFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru sclav? Bărbatul e cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vestea rea vă vine E totuna, o, Doamne! ȘT[EFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvara, Acela pentru mine de mult nu mai esistă. M-aduce cerbicia ȘI bătrânețea tristă, Așa e bătrâneța... e plină de venin Și ce face cel tânăr mi place la bătrân. ȘT[EFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru slav? Bărbatu-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare-i încă o dată că-l leagănă un înger Ce-i cântă cu durere, ce-usucă a lui plângeri Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el scuza-vei? Cu el... Tu știi cu cine, Cunoști [tu] greutatea întreagă - a vechii vine? În solitara, cruda și recea lui mărime Cine-l iubea pe dânsul, cine-l mîngîia?... Nime. Astfel sub greutatea coroanei lui suspină, De vreme bătrâneța măreața-i frunte-nclină. Atunci? Cine-i cunoaște? În jurul unui tron Lingușitori grămadă l-încungiură cu zvon, Din ei fieștecare în cer o să-l ridice Spre-a prinde ce din mîna-i regală o să pice. Un singur om în lume a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Șerban Cantacuzino, o soră a lui fiind măritată cu stolnicul Constantin Cantacuzino] și Șerban a fost nevoit să fugă]), și în starea posconjugală. „N-avu deloc grija” - murmură Nicolae Iorga - „numelui ei bun, nici față de soț în tinereță, nici, la bătrâneță, față de copii. La București, când Duca se pribeji a domni acolo, se zicea că Doamna iubește pe frumosul logofăt Șerban Cantacuzino cu lunga barbă neagră și adâncii ochi mari [legătură abia ascunsă de Doamnă 407, care-l transforma pe Cantacuzin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și vântul abia-abia adia, ici cumiros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriștilor. Eram c-un advocat bătrân, care apucase și vremurile vechi de la 48; stam așezat bine în trăsura lui largă cu arcuri moi, „cu arcuri pentru bătrâneță“, zicea moș Ștefan Leu; și doi cai albi băteau șoseaua prunduită, nici prea iute, nici prea domol. Vizitiul de pe capră era și el bătrân, cam de vârsta lui moș Ștefan, cu o păreche de mustăți albe ca două caiere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-un fel de căruțe cu foc... Și sunt case mari cu trei și cu patru rânduri. Și cum umblă oamenii la noi, în iarmaroc la Săveni, așa umblă acolo și zi și noapte. Da’ cum sunt eu acu, la bătrâneță, nu-mi trebuie să le mai cunosc. Vezi tu, bre Niță, cum ne-am strâns noi aicea, la un pahar de băutură: tu ești din alte părți, de la câmp; Mihalache Prescurie e de peste Prut; Gheorghe Barbă a venit de la munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de păcură. —Ce ai, uncheșule? N-am nimica, măi băiete, da’ m-au apucat așa gânduri de bătrâneță... Mă gândeam, suind, că baba ceea își face câteodată de cap! Când îi abate femeii, apoi să ferească Dumnezeu. Că astă-noapte i s-au arătat semne, și că să caut la trepetnic și-n zodie... Că-și aduce aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să caute o carne netrebnică în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe copil se pleacă, Ochi-n lacrimi i se-nneacă Și ea zice - încetișor: Nani puișor, Cerul când o să te scoli Ți-o trimite soli, Căci ți-e dat acum de soarte Viață fără moarte Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea din organe. Muma doarme-n ciritei, Intră zânele în tei, Muma doarme, pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor se-nvîrtește ca un mosor. 300Omul când doarme ca un mort se-nțelege. 301Omul la tinerețe ca calul fără frâu. 302Omul la bătrâneță de tot se oțețește, ca vinul din butie când pe sfârșit este. 303Omul mai slab ca o floare și mai tare ca o piatră. 304Omul neînțelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos neoprit. 305Omul pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea de bătrânii înamorați, dar lumea, ca în genere, așa în cazul acesta spețial, nu avea dreptate. Scriitorul acestor șire ar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ceasul mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă. Am trebuință de singurătate. Bătrâneța este o moarte înceată, ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte {EminescuOpVII 159} de 60 de ani... Și într-o zi va bate din ce în ce mai încet, apoi va înceta, căci s-a sfârșit untdelemnul candelei. Știu că n-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el, în vreme ce nu le avea acolo unde le căuta. Dacă după o perorație arunca ochii duri asupra asistenței, fizionomia lui de faun fără vârstă, ca și turnată în bronz, din speța aceleia pe care D'Annunzio și-o făcuse către bătrâneță, producea o cutremurare femeilor mai intelectualizate. El n-avea nimic boem în ținută și, cu toată presupusa dezordine a existenței sale, privirea lui era autoritară și îndreptată fără greș spre un țel foarte îndepărtat. Observând asemenea fenomene de oscilație, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i facă un serviciu, îl înjură în plin minister, zicîndu-i: "Păcătosule! Propre à rien!1... Tu-ți paștele mă-ti!" Prințesa juca teatru, dozând savant franțuzeasca cu ocara excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând de bătrâneță și de ținuta ei autoritară. Vulgaritatea ei era făcută, un naționalism de chermesă. Max avea moravurile cele mai democrate și se cobora în medii pe care un burghez obișnuit le-ar fi evitat. Avea prieteni prin mahalale, pe la tară, mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eu, grație cumnatului meu, emoția de a auzi vorbindu-se despre nuntă în jurul meu. Și când eram copii făceam asta. Fetele se joacă cu păpușa, înseamnă asta că-și dau seama ce este cu adevărat maternitatea? Încep și eu la bătrâneță să mă joc iar cu păpușile. Atât. Dacă ar fi ceva serios, aș face altă figură. Așa gândea rațiunea Erminiei. Însă în fundul sufletului ei mocnea o altă minte, feminină, care emitea alte judecăți. Erminia se trezea meditând ce ar face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este la munte și are aer rece și sănătos, pe când cealaltă parte a Moldovei este de câmpii călduroase, dar nu atât de prielnice sănătății, căci aici se stârnesc un fel de friguri și locuitorii nu ajung la vreo vârstă de bătrâneță adâncă; un om de 70 {EminescuOpIX 430} de ani și încă cel mult de 80 este de-a mirarea. Pe când dincolo sânt munți cu pomi și cu alți copaci roditori, pintre cari curg apele cele limpezi care dintr-o parte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îți dă cineva rachiu, tot filigeanul*, căci dacă mai rămîne, cine bea după tine îți bea zilele cîte le mai ai, și tu trăiești puțin. Se zice chiar: „Ți-a băut anii.“ Tînărul e bucuros că zice: „Ți-am băut bătrîneța.“ Se zice cînd cîntă gîtul că acela va bea și se va veseli. Cînd bei vin din capacul ploștii te mînii. Cîrciumarii bagă lipitori în vin ca să se lipească lumea de vin ca lipitoarea (să vie la cîrciumă). Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unei furci și trag amîndoi de spintecă acea furcă, ca să trăiască cel ce se însoară. Cînd sosește mirele la casa miresei, mireasa dinăuntru se uită la el printr-un inel țiind un ochi închis, ca să n-o doară ochii la bătrîneță. Cînd ia mirele zestrea miresei acasă, mireasa să puie în ladă o păpușă, ca să fie mirele mut ca păpușa. Cînd pleacă trăsurile cu nunta din curtea miresei, cel cu trăsura în care se suie mireasa, în momentul cînd ea pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unor ochi ce nu voiau să se stingă...și sub evocarea acestei impresii ne dăm iarăși seama de înalta valoare morală a celui ce peste cadrele literaturii a fost un apostol și unul dintre fericiții învredniciți de „acea tinereță fără bătrâneță și viață fără de moarte”, de care vorbesc basmele poporului nostru “și care nu e numai o poveste, cum s-ar socoti...„(A. Vlahuță, în „Lamura”, an I nr.1, p.1 ș.u.). La Pungești s-a desăvârșit ca personalitate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
titlul reclamei la „Remediuri de Înfrumusețare și totodată ca articule de toaletă“, avizate de Însăși „autoritatea medicală a guvernului francez“. Dintre acestea, celebra Poudre Pompadour, „din estract de fleurs de Inde“ - „prețiosă invențiune“, care „conservă frumuseța și funeța pelei până la bătrâneță“, ale cărei efecte au fost probate de Întrebuințarea ei cu succes de „celebre frumuseți ca Pompadour, Ninon, la Valière, Marquise de Montespan“. Și mă opresc aici (deși multe drăgălășenii publicitare aș mai avea a vă prezenta). Închei cu „Eau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Prutului; Că în evoluția sa morfologică, valea acestui râu fiind supusă de timpuriu fenomenului de captare care a dus la formarea Crasnei actuale, a rămas în mare parte în stadiul de bătrânețe prematură; Dă cursul superior al Lohanului unde această bătrâneță este tipică, este supus astăzi distrugerii prin captări venite fie din partea afluenților Crasnei, fie, mai ales din partea afluenților Prutului, care prin joasa altitudine a luncii lui, 24-26 m. alt. abs., va reuși să îmbucătățească și să schimbe direcția râului, aducând
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]