33 matches
-
ora să luăm ceva în gură, îi zic prietenului meu Iuțalâm, ca să-l încurajez puțin: - Turcule, am să-ți cânt regulamentul..., dar ca să nu ne chiorăie mațele de foame, hai să mâncăm de grabă o conservă, că acum se-ntorc „bașbuzucii” și adio păpică. Am mâncat în fugă, și când „văru Turcu” era gata echipat de luptă crâncenă (în deșertul prostiei bolșevice), postat ca o statuie în poziție de drepți, iar eu citind ca un tragedian primul articol din capitolul „Îndatoririle
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
15.000 de oameni uciși în patru zile. Nicio rotunjire a acestei cifre nu poate adăuga mai mult ororii petrecute, care are o magnitudine colosală, atunci când interpretați toate detaliile vătămătoare și josnice ale acestui măcel brutal. Însuși consulul francez a auzit cum bașbuzucii povesteau cu plăcere audienței lor atente că au decapitat copii și au privit curioși cum corpurile lor mici se rostogoleau precum niște pui tăiați. ” Aceste câteva rânduri descriu doar patru zile din cinci secole de genocid adevărat comis de Turcia
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
și între rebeli din cauza dezacordului între reprezentanții guvernelor sârb și muntenegrean, ceea ce a dus la pierderi pentru răsculați. Primul succes semnificativ a venit la 29 august în atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți. Atacul a fost efectuat de 700 de muntenegreni și 2.700 de insurgenți care au cucerit o redută. Luptele au cuprins întregul oraș, cu excepția câtorva părți, rebelii capturând cantități mari de alimente
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci. Detașamentul lui Peka Pavlović cu 1500 de luptători a atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
morți, iar insurgenții au capturat 1.300 de puști. Muhtar Pașa a primit alte întăriri în martie și avea deja 22.000 de soldați. La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-au retras spre Gacko. În Gacko, Muhtar Pașa a strâns o forță și mai mare, 29 de batalioane de nizami și 5000 de bașbuzuci și cu aceste forțe a pătruns în 28-29 aprilie în Niksic. Acolo, a găsit trupe asediate care erau pe punctul de a se preda din cauza foametei. Cu toate acestea, la întoarcerea în Gacko, turci au suferit alte pierderi în urma unui
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
clasă de războinici a început să dispară. După modernizarea armatei otomane, ultimele clanuri de achingii recunoscute oficial au fost desființate. Rămășițe ale sistemului militar al achingiilor au mari rezistat în Balcani până la sfârșitul secolului al XIX-lea prin unitățile de bașbuzuci.
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
Nord”. Este îndreptată în primul rând împotriva Albaniei „pe care monarho-fasciștii greci și provocatorii titoiști, în colaborarea cu Italia lui de Gașperi, vor s-o împartă între ei” și în al doilea rând împotriva Bulgariei, pe care, „în colaborarea cu bașbuzucii de la Ankara, vor s-o sugrume și s-o strivească”. În ce priveste Grecia, inițiativa nu reprezintă decât o subordonare clară față de cercurile politice de la Londra și Washingthon. Unicul tip de „construcție” inițiat pe pământul Eladei „sunt zecile de aerodromuri
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în perioada premergătoare proclamării independenței noastre naționale; la 21 aprilie/3 mai 1877 au fost bombardate orașele Brăila și Reni, iar la 26 aprilie/8 mai, Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărași etc.; în toată această perioadă bande de cerchezi și bașbuzuci au trecut Dunărea făptuind prădăciuni și omoruri. Guvernul depune în Parlament următoarea Convențiune încheiată între guvernul rus și guvernul român spre a reglementa trecerea armatelor rusești prin România. „convențiune Art. 1. Guvernul Alteței-sale Domnul României Carol I asigură armatei ruse
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
disciplină; sunt încredințat că ea își va păzi cinstea în mijlocul vostru, oștirile noastre nu vă vor turbura liniștea, ci vor respecta legile, persoanele și averile pacinicilor cetățeni. anul 1877 341 36. La 24 aprilie/6 mai 1877 un corp de bașbuzuci a trecut Dunărea, incendiind vasele aflate pe Jiu în portul Bechet, precum și câteva clădiri; nu numai acest act de ostilitate a contribuit la declararea stării de război cu Turcia, ci în general bombardarea porturilor românești de la Dunăre, suspendarea din funcție
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au răspuns și lupta de artilerie a durat până la 7 ore seara. Bineînțeles că la București faptul capătă cu totul alte proporții, se vorbește de o debarcare turcească, de omoruri, de jafuri și incendieri operate de bandele de cerchezi și bașbuzuci. Domnitorul, însoțit de comandantul Corpului 2 de armată, general Radovici, pleacă la Oltenița spre a vizita orașul bombardat de turci și trupele române cantonate în apropiere. Domnitorul felicită cu deosebire pe oamenii bateriei de artilerie care s-a distins în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aude deodată tunul bubuind. În câteva minute panica cuprinde orașul, magazinele încep a se închide și lumea aleargă îngrozită pe străzi. În timpul acesta știrile 73 cele mai absurde încep să circule. Se spunea că un număr de câteva sute de bașbuzuci au debarcat, că măcelul populației a început și că în același timp câteva vapoare de război bombardează orașul. În realitate era altceva. Trei monitoare turcești de un slab tonagiu s-au arătat pe Dunăre, ieșind din brațul Măcinului; de cum le-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin veac a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete/ Sorbi paharul până-n fund?” - În cârciuma bucuriei). Notă distinctă conferă și faptul că sunt folosite, cu parcimonie totuși, lexicul regional („acioi”, „natră”, „obic”, „bașbuzuci”, „parâng”, „zdroncănesc”), o versificație ce se refuză fluidității și melodiei și o imagistică uneori voit apoetică („din sufletul meu și-a făcut pernă /Un străbun”, „casele s-au legat la cap cu prosoape/ Ca oamenii când au migrenă și vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm! Să nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am trezit! De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moară!!" Țamblac, istovit, cu tristețe, răpit amintirilor: Și, iată că s-a putut! După săptămâni de asediu, de luptă disperată pe ziduri, cei câți mai rămăsesem am căzut. Constantinopolul a murit în zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dau piept cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă de bașbuzuci cu iatagane însângerate. Îngroziți, am rupt-o cale-ntoarsă. Fugeam... Fugeam... Bașbuzucii, după noi, cu iataganele, răcnind sălbatic. Dumnezeule, ce-am fugit, credeam c-o să-mi plesnească inima... Ne-au prins și ne-au aruncat la pământ. Răcneau și țopăiau sălbatic în jurul nostru! Și... și ce urâți, înspăimântători erau! Ne-au smuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai cu seamă viu, pentru că dorea să-l cetluiască într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se poate mai bine, dar trebuie, ca prin componența corpului de trupe, acolo să nu avem mai mult de un mort pe regiune (!)". Or "acolo" însemna soarele implacabil, tranșee primitive, lupta împotriva trupelor neregulate turcești comandate de aventurierul Enver bei, bașbuzuci sălbatici care îi ucideau pe răniți și-i trimiteau înapoi pe prizonieri îngrozitor de mutilați. Se poate imagina starea sufletească a combatanților martori ai unor asemenea practici crude, mai rele decît moartea ce o aveau de înfruntat, neputincioși, în înghesuiala din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți ograda? strigă Manolucă desperat. Dacă nu ni se dă de bună voie, noi rechiziționăm ca la război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atrocităților comise în timpul înăbușirii ei. Guvernul otoman se afla în perioada aceasta sub presiunea puternică a problemelor cu care se confrunta. Rebeliunea din vestul Balcanilor continua. Imperiul avea puține trupe regulate în regiune, așa că a apelat la cele neregulate, numite bașbuzuci, și la circazieni ca să se ocupe de revoltă. La început, răscoala fusese însoțită de masacrarea civililor musulmani. Drept replică, trupele neregulate otomane au folosit metode de o extremă violență. Cifrele privind numărul celor uciși diferă în funcție de sursă. Aprecierile bulgarilor sînt
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa lirismului contemporan, nimfa exasperată și crudelă, Nina Cassian; inima tăiată în săbii felurite a elegiacului bașbuzuc și mareșaloid Eugen Jebeleanu (năuc ideologic al istoriei contemporane). Cercul nu se închide aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Venea? își puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în urechile lui. Allah, il Allah, asta simțise și Mahomed El Fatîh când cucerise Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea sângele în râuri, că în biserici pătrunseseră bașbuzucii și ienicerii și tăiau la întâmplare copii și bătrâni, dar în clopotnițe nu se urcase nimeni și clopotele au continuat să sune mult timp, obsedant, dangăte acute îngânate trist de altele grave, până când El Fatîh le-a simțit cum încep
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atingea din când în când cu nuiaua câte un spudeu care căsca și-și stăpânea somnul clipind des. Și povestirea părea absurdă și monotonă, până când au început să cadă zidurile sub loviturile tunului nemaivăzut de mare, să intre ienicerii și bașbuzucii prin Kerka Porta, să pătrundă în biserici și să taie femeile, copiii și invalizii adunați la sfânta liturghie. „Pe deal la biserica Sfânta Teodosia era hram, 29 mai fiind praznicul sfintei, și obiceiul era ca toate fecioarele din oraș, înveșmântate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele două jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]