39 matches
-
cățel./ Uitat muscal bancheta umbreluța.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate) În sfârșit, se mai remarcă și caragializarea celebrei fabule cu "pelicanul sau babița" a lui Urmuz: "Cică niște șapte-opt/ Duceau lipsa de pașaport;/ Și-au rugat pe domnul tist/ Să le dea un plebicist./ Tistul nostru, la bulău,/ Juca baza, - că-i de rău/ Neștiind (căci, aristați,/ Nu văzuse ipistați)./ Candian! O, Candian
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
cîmpii elizei Cică un Cronicar, ducînd tot soiul de lipsuri, ca mai toată păturica lui socială cu urzeala rezistență din lungul război postbelic, a rămas o saptămînă fără reviste literare proaspete. Lipsa de șalvari, de ostropel, ghetele vechi, pelicanul sau babița au intrat în firea lucrurilor, dar fără reviste literare românești din luna aceasta metabolismul i se dă peste cap. De trei ori. Și scoate o sinteză din redingota franceză. Mai precis despre fenomenul "la rentrée". Și noi trăim printre fenomene
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
aservite" (cum o denumește Eugen Negrici din punctul de vedere exterior al puterii care exercită constrângerea) ca literatură oportunistă (din punctul de vedere al răspunsului politic, moral și estetic al scriitorului). Morala acestei fabule: proletcultism sau realism socialist? Pelicanul sau babița? Nici una, nici alta. Mai bine: literatură oportunistă, pentru că le înglobează pe amândouă, ca variante, sinonime în fond, ale aceleiași supuneri a artei sub dictatură.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
cu ochiul Acum optzeci de ani, Urmuz a scris, în joacă, fabula Cronicari: „Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari / Și-au rugat pe Rapaport / Să le dea un pașaport“ ș.a.m.d. Fabula avea o morală fantezistă: „Pelicanul sau babița.“ Urmuz nu putea să-și închipuie, pe vremea aceea, că puerila fabulă, compusă pentru propriul lui amuzament, va fi studiată cu seriozitate de zeci de critici literari și cu atât mai puțin că va fi imitată, parafrazată, parodiată de diverși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
celui învins. Ce dacă are și el/ea în cămară magiun natural de prune, îl dorea pe ACELA... Ce dacă se spală pe dinți o dată pe lună, voia pasta ACEEA de dinți... Morala poveștii e ca-n Urmuz: pelicanul sau babița. Dar simțeam nevoia să spun ceva despre marile speranțe ale acestor oameni ignorați de toată lumea. Să ne gândim măcar o secundă la ei. Să le inchinăm o odă, să le compunem un cântec, să-i legăm de calorifer în ziua
Odă câştigătorului de magiun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18971_a_20296]
-
stabilite din vremuri imemorabile. „Suntem uniți prin sânge, dar și prin credința că suntem veșnici. Călcăm fără poruncă, neabătuți, pe același drum, de la naștere și până la moarte, pe pământul presărat cu oasele străbunilor din vatra satului până sus pe culmea Babiței, unde ne închinăm în fața troiței ridicate înaintea intrării în Templul Sfântului Baia, un sfânt al tuturor posibilităților.” Templul „Baia Balkan” debutează ca un roman al cunoașterii primitive, empirice, al credințelor în mituri și minuni. Templul ocupă locul central, ce oferă
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
de la Vidraru bungee jumping din ce în ce mai aproape de Mănăstirea Petru Vodă sau de Lainici nu-i așa, Sfântă Svetlana de la Pislop?! și din puț în groapă și din groapă în partea astalaltă caut oameni și dau peste sfinți Morala: pelicanul sau babița (sau capra) ne-au tutut muzeul și noi am stat capră CATAPULTATĂ (joi, 3 iulie 2014, ora 8:30) reziliența este mama învățăturii pentru binefacerile pe care Dumnezeu le revarsă cu înverșunare asupra noastră în jacuzzi în racursi punctele de
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
în altă țară dar se'ntorc la primăvară trebuie să trecem în procesul verbal câți sunt și câși sunt vii însă le-a spus altceva vecina de blog vommurișivomfi berry-berry și chiar teferi-teferi pe alocuri prin desăvârșire Morala: pelicanul sau babița (sau capra) ne-au tutut muzeul și noi am stat capră ÎNTRE UMERII LOR (joi, 22 mai 2014, ora H) să fim ușuratici să nu fim ușuratici să nu ne lăsăm la mâna conjuncturilor actuale de fapt nu există acum
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului“). Adică nu știi dacă să cumperi bilete la film, pentru că nu pricepi nimic din recenzia unui tip cu pretenții, dar nici dacă ai căuta vreo referință mai umană nu te dumirești. „Pelicanul sau babița“. Sau găsești vreo blogăriță drăguță care îți povestește de-a fir a păr filmul, stricându-ți surpriza. Mă întreb dacă, pe alte meleaguri, cei care recenzează romane polițiste nu-s înjurați de cititori, pentru că spun cine era criminalul. „E mult
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
capodoperei absurdului, Cronicari - Fabulă, de Urmuz («Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari. Și-au rugat pe Rapaport / Să le dea un pașaport. / [...] / Galileu scoate-o sinteză / Din redingota franceză / Și exclamă: „Sarafoff, / Servește-te de cartof !“ // Morala // Pelicanul sau babița.», p. 137), apoi, prin „corbigramica“ parodie, Cotă informativă - «Astăzi știm că Paraschiv / E un cetățean fictiv. Rațiuni de protocol / I-au încredințat un rol / Cvasicircumstanțial / Într-un loc de prin Ardeal. Nu se știe în ce an, / O gravură de
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
crescut lângă Gilort, / Îi servi de pașaport. / Izgonit dintr-un castel, / Unde n-a fost prea fidel, / Deveni subit turist, / Când prea vesel, când prea trist. // MORALA // Ochiul sau timpanul.» (p. 138) -, așadar, având „morala“ vectorizată paralel-invers, dinspre pelican, sau babiță, înspre cele două simțuri fundamentele, văzul și auzul (dar nu cu timpanul de alamă), metonimic-reprezentate / sinestezic-simbolizate de ochi și de timpan. De vreme ce-am fost invitați în această nouă „casă“ a lui George Corbu, după tradiția Pelasgimii > Valahimii, și
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist. Toată lumea îl știa, însă, de Crăcănel, iar foarte mulți elevi nou-sosiți habar n-aveau care e numele adevărat al profesorului și-l cunoșteau sub această încîntătoare denumire. Acasă, toți, când vorbeam despre profesori, de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și fabulei urmuziene „Cronicari”. Comentariul reia o serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les Avant-gardes littéraires au XX-e siécle I-II), panoramează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coliți, pârțuică, mânce-l coca (Transilvania), descuiet, spurcat. Colici intestinale: izdat, surdumași, matrice (la copii). Dizenterie: ieșire afară cu sânge, pântecare cu sânge, treapăd cu sânge, urdinare cu sânge, trecere (județul Gorj), sfânta boală, vintre, lamosti (la copii). Gastroenterită: trecătură, babițe (la copii). Dispepsie: rânză, căderea rânzei. Crampe: cârcei, frământătură la inimă, fumicei, fras ( la copii). Indigestie: aplecate, plecate, greață, ciumurluială, gemărluială, Constipație: Încuiere, Încuietură. Pirozis. Hiperclorhidrei: ojig, jig, jigăraie, jeguială, jigăreală. Icter: gălbinare. Cancer: rac, tătarcă, schiros. Pelagră: jupuială, pârleală
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
la soare, îl spurcă. (Gh.F.C.) Lăuza seacă izvorul dacă merge după apă. Nu iese din casă, nu merge la biserică, nu frămîntă pîne patruzeci de zile. Dacă mulge vaca, vaca își pierde laptele. Lăuza care suie scara se îmbolnăvește de babiță*, adică se usucă pe picioare și moare. (Gh.F.C.) Lene Să ieși pînă la poartă după cel ce-ți vine în casă, că numai așa iese lenea din tine ori dintr-ai tăi. Liliac (arbust) Poporul îngroapă la Paști ciolanele purcelului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
agăța apă tăcută - apă neîncepută, folosită în descîntece și leacuri aplecate - boală de stomac argea - acoperiș aripi (a) - a se îmbolnăvi arnici - ață colorată de brodat astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat - tuberculos azimă - turtă nedospită B babiță - diaree baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
odinioară de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și pistolul va rămâne inofensiv! Dar dacă nu-l nimeresc pe Babița, într-un punct decisiv? (Și nici un ajutor în mediul acesta, cu o amenajare indiferentă și împovărătoare, precum un deranjament intestinal!). Poate că nu are gloanțe! reflectă la iuțeală Mircea. Și atunci? O să mă lovească în față, cu patul pistolului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Școala de reeducare, văd numai filme blânde? se lamentă el, pe tăcute. Babița-Pelicanul, după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru, punându-i-l în piept. Mișcarea aceasta, executată cu stângăcie, a Babiței, declanșă un strigăt sfâșietor în pieptul lui Mircea: Mama ta!... De fapt, înjurătura de mama ta! era finalul unei fulgerătoare judecăți preliminare a situației, alcătuită complet astfel: decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta (deși, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine să plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bine a obiect real, încât ar păcăli pe oricine și la lumina zilei, nu numai pe înserat? se întreba Mircea. Oricum e un produs "de la pachet", cum se spune, de dincolo de Cortina de Fier. Cine mai știe? Posibil ca Babița, la bază, să fi avut unele rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unele rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-o sală imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]