41 matches
-
ales când aceasta a fost analizată de-a lungul mileniilor, aparent, sub toate aspectele. Dar oare ce aduce nou acest studiu extins, perfect sistematizat și bine coordonat ideatic? În primul rând demonstrează că poemul, influențat desigur de culturile de contact: babiloniană, persană, greacă sau egipteană este opera, una fundamentală, a poporului evreu, ea răspândindu-se în lume numai în limba ebraică și chiar făcând din personajele Solomon și Sulamit eroii evrei ai cânturilor. Ca argumente aduce în prim plan descrierile de
ÎNCÂNTAREA CÂNTĂRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1471871325.html [Corola-blog/BlogPost/380029_a_381358]
-
nască și să izbăvească poporul de robia romană, robie care, spuneau bătrânii învățați de la Templu sau din sinagogi, era cea mai grea și mai umilitoare abătută vre-o dată asupra poporului evreu, din toate timpurile, nici robia egipteană nici cea babiloniană sub regele caldeu Nabucodonosor, sau cea asiriană de dinaintea celei babiloniene, condusă de Salmanasar și de urmașul acestuia, Sargon, nu fuseseră mai grele decât aceasta, deși privind în ansamblu, în urma cuceririi pământurilor lui Israel de către asirieni, zece seminții ale lui Israel
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1407532122.html [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
spuneau bătrânii învățați de la Templu sau din sinagogi, era cea mai grea și mai umilitoare abătută vre-o dată asupra poporului evreu, din toate timpurile, nici robia egipteană nici cea babiloniană sub regele caldeu Nabucodonosor, sau cea asiriană de dinaintea celei babiloniene, condusă de Salmanasar și de urmașul acestuia, Sargon, nu fuseseră mai grele decât aceasta, deși privind în ansamblu, în urma cuceririi pământurilor lui Israel de către asirieni, zece seminții ale lui Israel dipăruseră din istorie într-un timp foarte scurt, uciși sau
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1407532122.html [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
era zugrăvit cu multe raze terminate cu mâini, uneori reprezentând Crucea de lumină, alteori o Stea arzătoare cu opt raze. Acest trib egiptean, solar, aparține de cea de-a opta tara atlanta. Celelalte cinci triburi: celtice, venețiene, sumeriene, tunisiene și babiloniene, toate aparțin de primul regat-sacru al Atlanților din Carpați. Interesant este faptul consemnat și în Dacia preistorică de Nicolae Densusianu, ca triburile de la vest de Carpați până la izvoarele Dunării (Pădurea Neagră) au fost ridicate de prima regină, Leukippe, atestată de
FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X. SCRISOAREA NR.66. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1486573638.html [Corola-blog/BlogPost/360441_a_361770]
-
telegramă” prin care trebuia să începem negocierile de Armistițiu după terminarea celui de Al doilea Război Mondial), și în 586 Nacuchodonosor îl atacă mâniat. Ierusalimul este distrus, templul ars, o nouă teribilă deportare istovește poporul iudeean. Această a doua captivitate babiloniană va dura mult. Suferințele ei răzbat încă până la noi: “La apa Vavilonului...”. Asemenea atâtor alte neamuri deportate, Israil s-ar fi pierdut cu totul în haosul etnic al vastului imperiu neobabilonian. (n.n: SUA este numită azi, după căderea “turnurilor
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_agonia_u_constantin_milea_sandu_1390586689.html [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
nască și să izbăvească poporul de robia romană, robie care, spuneau bătrânii învățați de la Templu sau din sinagogi, era cea mai grea și mai umilitoare abătută vre-o dată asupra poporului evreu, din toate timpurile, nici robia egipteană nici cea babiloniană sub regele caldeu Nabucodonosor, sau cea asiriană de dinaintea celei babiloniene, condusă de Salmanasar și de urmașul acestuia Sargon nu fuseseră mai grele decât aceasta, deși privind în ansamblu, în urma cuceririi pământurilor lui Israel de către asirieni, zece seminții ale lui Israel
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ancheta_12_fragment_din_roman_mihai_condur_1392322926.html [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
spuneau bătrânii învățați de la Templu sau din sinagogi, era cea mai grea și mai umilitoare abătută vre-o dată asupra poporului evreu, din toate timpurile, nici robia egipteană nici cea babiloniană sub regele caldeu Nabucodonosor, sau cea asiriană de dinaintea celei babiloniene, condusă de Salmanasar și de urmașul acestuia Sargon nu fuseseră mai grele decât aceasta, deși privind în ansamblu, în urma cuceririi pământurilor lui Israel de către asirieni, zece seminții ale lui Israel dipăruseră din istorie într-un timp foarte scurt, uciși sau
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ancheta_12_fragment_din_roman_mihai_condur_1392322926.html [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
latină), era un sos, principalul condiment utilizat în Roma Antică. "ul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în Grecia antică, din secolul al VI-lea î.Hr.. Grecii îl numeau "garos", care semnifica și "pește mic". Originile sunt, se pare, babiloniene. Trei tablete, care cuprindeau rețete culinare, în scriere cuneiformă și care datau de prin anul 1700 î.Hr., îl menționează sub denumirea "akkadiană" de "siqqu". Era vorba de carne sau de viscere de pește ori de scoici, care au fost îndelung
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
Aștrii erau imaginați ca persoane sau animale ( leul solar, șarpele, vulturul cu un șarpe în gheare, taurul, antilopa ) ceea ce ar putea fi interpretat ca începutul unei mitologii. Pentru mulți cercetători originea astrală a mitului e o dovadă a originii sale babiloniene - deci majoritatea elementelor mitice din poezia veche și folclorul arab au fost raportate la legendele babiloniene. Pe de altă parte, influența copleșitoare a islamului asupra devenirii arabilor nu a admis perpetuarea unor rămășițe socotite atât de „dăunătoare” iar ceea ce s-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
II-lea. Sunt remarcabile grupurile statuare care ornează aceste construcții. Statuia faraonului, aflată într-un loc central are dimensiuni remarcabile, peste 20 m înălțime. Multe sculpturi ale Egiptului antic sunt conservate la "Muzeul Egiptean din Cairo". Spre deosebire de cea egipteană și babiloniană, sculptura greacă nu mai este hieratică, sau supusă unor norme rigide, ci căuta idealul, frumusețea din natură. Arta atinge apogeul în perioada lui Phidias, Lysippos, Praxiteles, Scopas. grecești poate fi divizată în mai multe perioade: Sculptura greacă clasică a avut
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
găsește conturul unui pătrat, în interiorul căruia este scris: Pe laturile exterioare ale pătratului sunt scrise numele a patru limbi vechi, câte una pe fiecare latură. Pornind din partea superioară a pătratului și mergând în sensul acelor de ceasornic, aceste limbi sunt: babiloniană (cu caractere cuneiforme), greaca clasică, sanscrită și egipteana antică (în hieroglife). Pe partea stângă a tăbliței se găsește următoarea coloană de text în engleză: În ultima parte a acestui mesaj se face referire la o capsulă a timpului; dar nicio
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]
-
primăvara anului 1976, etapa de documentare desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la număr și incerte. Confruntând lecturile aflate la îndemână, autorii albumului au semnalat contradicțiile în mod retoric (spre
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
un sos denumit "garum", sau "liquamen" (adică "zeamă", "suc" sau "sos", în latină). "Garumul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în Grecia antică, din secolul al VI-lea î.Hr. și era pregătit din pește macerat. Originile sunt, se pare, babiloniene. Savoarea garumului se pare că ar fi apropiată de cea a "nuoc-mâm"-ului vietnamez. În vremurile regale, alimentația era brută, consistând din legume preparate fără rețetă sau dintr-o fiertură de grâu (numită "puls" - strămoașa mămăligii de astăzi). În perioada
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Patriarhul familiei”). Fratele mai mare al lui Iosephus Flavius, Matityahu ben Matityahu Hacohen i-a folosit ca sprijin și îndrumător. Iosephus a fost un istoric de cultură deopotrivă ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
Conform cu Eusebiu din Cezareea (Hist. eccl., 3.9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. Opera sa este estimată a fi un document de primă sursă a istoriei Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
pe meleagurile dintre cele trei mări: Mediterana, Marea Roșie la sud, Marea Moartă la est și munții Feniciei la nord s-a vorbit și s-a scris în nenumărate limbi. Printre ele amintim Ebraica, o limba cultă, socială, Cnaanita și Arameica Babiloniană folosite și înțelese până departe în Mesopotamia, Arameica uzuală pentru diplomație și comerț. Mai târziu, apar alte limbi semitice ca de exemplu Ugarit, Feniciana, limbi arabice, iar cuceritorii de mai târziu ai acestor locuri au adus cu ei limbile Greacă
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
decenii de activitate o serie de lucrări despre Vechiul Testament. Negoiță a fost pentru o perioadă, unicul cunoscător al scrierii cuneiforme în România. În anii 1970-1990 a publicat în seria Bibliotheca Orientalis studii privitoare la culturi ale Orientului Antic - feniciană, asiro- babiloniană, hitită, conținând traduceri în limba română ale textelor semițiilor antici și ale hitiților, și despre manuscrisele de la Marea Moartă și la data serbării Paștilor. Din cauza calității sale de preot, în anii regimului comunist cărțile publicate de Editura Științifică și Enciclopedică
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
care înseamnă pulbere (praf) sau - mai exact - nisip; după altă etimologie de la grecescul "abaks-abakion", care înseamnă tablă sau tăbliță; în latină "abacus". Abacele, folosite din anul 3.000 î.Hr., par să fi fost indispensabile în civilizațiile antice precum cea chineză, babiloniană, greacă, romană ș.a. din cauza unui sistem de numerotare adecvată pentru calcule. Ele se regăsesc și la aztecii din America centrală, cu unele variante totuși. Abacul roman avea două serii de opt baghete pe care culisau getoane sau bile găurite ("abaculi
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
și stabilitate cultural-europeană după elenismul care i-a slujit pentru coagularea sa asiatico-africană- europeană, inițial, apoi pe scară globală. Dacă "miracolul grec" este înțeles când este privit în cadrul legăturilor culturale elene dintre ionieni, ahei și eolieni, ale influențelor orientale egiptene, babiloniene, persane, atunci și înțelegerea rolului creștinismului de liant spiritual între marea varietate de populații, limbaje și culturi europene presupune evidențierea capacităților sale de sinteză dogmatică și ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau Iudeea de mai târziu. Denumirea derivă din onomasticul Kna'an sau Canaan, atribuit de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
urmare, împărțirea în versuri datează din perioada premișnaică, ceea ce se coincide, de altfel, cu perioada în care scribii și-au desfășurat activitatea. În ceea ce privește toate celelalte aspecte ale transmiterii textuale în această perioadă, existau diferențe clare între tradiția palestiniană și cea babiloniană a împărțirii în versete; abia în prima jumătate a secolului al X-lea d.Hr., actuala ordine a versetelor a căpătat statutul de împărțire oficială a textului, sub îndrumarea masoreților din familia ben Așer. Deși nu este întru totul relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
corpus complet și nici nu a prezentat o dezvoltare uniformă. Au existat cel puțin două mari școli sau centre de activitate masoretică, fiecare total independentă de cealaltă, cu propriile sale metode și principii; este vorba de școala răsăriteană (yatnydm) sau babiloniană și de școala apuseană (yabrum) sau palestiniană. Și mai mult, școala răsăriteană era împărțită în mai multe centre, cum ar fi Nehardea, Sura, iar mai târziu Pumbedita, fiecare având o dezvoltare proprie. Și în Palestina, la o dată mai târzie, vor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în cartea Psalmilor, în Iov și în Pildele lui Solomon. Între cele două sisteme de accentuare există diferențe considerabile, în sensul că accentuarea poetică este mai complicată, permițând mai multe variații decât accentuarea prozaică. Și în textele tradițiilor palestiniană și babiloniană întâlnim sisteme diferite de accentuare. Textele palestiniene, asemenea celor tiberiene, prezintă o accentuare pentru cărțile poetice și o accentuare pentru cărțile în proză. În cazul textelor babiloniene, se folosește același sistem de accentuare pentru toate cărțile. Principalele funcții ale accentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau sub litera care reprezintă prima consoană a silabei accentuate. Accentul poate fi singurul element pe baza căruia se face distincția între cuvinte aparent identice: hba (rădăcina Wb<?) și wba (rădăcina Wb?<). În zilele noastre, fiecare comunitate iudaică (așkenazi, sefaradică, babiloniană, yemenită etc.) folosește diferite intonații în lectura publică a textului biblic. Mai mult chiar, există diferențe chiar și între formele de intonare a textului Torei, a lecturilor din Profeți, a cărții Plângerilor. Prin urmare, este destul de complicat să precizăm în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
școlii germane de istorie a religiilor se Întrevede În spatele ipotezei că, la originea ei, Sophia n-a fost decît puternica Zeiță-Mamă și nu o entitate ipostazică ambiguă. Bousset justifică prezența unei Sophii inferioare, predominant negative, invocînd, conform uzanței, „Înțelepciunea astrală babiloniană devenită iraniană”75, ceea ce reprezintă remediul universal pentru a putea explica ignotum per ignotius, un lucru neînțeles printr-unul și mai neînțeles. După cel de al doilea război mondial a devenit predominantă o altă teorie: teoria originilor iudaice ale Sophiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]