145 matches
-
Copenhaga-Stockholm. Aveam, totuși, la dispoziție, două ore de așteptare. Le-am petrecut într-un viespar de călători, care așteptau, ca și noi, să se-mbarce spre toate direcțiile posibile din Europa sau America. Ne aflam și așteptam într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ale lor, târgoveții întru ale lor și multe alte lucruri au făgăduit. Și ce au făcut în țară? Mlaștina de scurgere a tuturor elementelor sale corupte, loc de adunătură a celor ce nu mai puteau trăi într-alte părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă, astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind palmă cu palmă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un dialog între suflete care depășesc limbajul artistic. Toate operele exprimă cu generozitate dragostea pentru culori și soare. Sunt lucrări sincere care demonstrează legătura între universul interior al artistului și lumea exterioară, mereu bogați în căldură umană. Este un turn babilonic, plin de emoții, între culori și imagini între persoane și stări.” Născută la 2 august 1936 în comuna Vâlcelele, jud. Buzău. Studii: Institutul Medico - Farmaceutic; Facultatea de Stomatologie, București; Școala Populară de Artă, Bacău, clasa prof. Ilie Boca și Voicu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
care însă nu sunt recunoscute ca organice nici de tradiția iudaică, nici de o parte a celei creștine. Versiunile originare au fost redactate în ebraică, iar pe parcurs în arameică - limba uzuală a evreilor după întoarcerea din așa-numita „robie babilonică”, însemnând deportarea lor în Mesopotamia de către invadatorii asirieni și chaldeeni, între secolele VIII-VI î. Hr. A cunoscut copii și variante, a suferit îndreptări; către finele primului mileniu al erei creștine, un șir de învățați evrei le-a stabilit o formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Biserica Catolică înțelege creștinismul. El scrie "Către nobilimea de națiune germană despre reforma stării creștine" în care apare pentru prima dată termenul de reformă ce va deveni cel ce va denumi noua direcție din creștinism. Ulterior sunt scrise "Despre robia Babilonică a Bisericii" și "Despre libertatea creștinismului". Aici sunt enunțate principalele teze care vor domina noua confesiune. Între acestea putem aminti: preoția universală, neacceptarea dintre Tainele bisericii decât a Botezului, Euharistiei și a Pocăinței, restul fiind considerate doar ceremonii. Este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub policandrul timpului cu mâna dreaptă sau fruntea înscrisă de cărbunele satanic afișând cu ostentație și mândrie de orb faptul că sunt un cetățean babilonic, un membru al comunității ce populează și animă vechea și mereu actuala cetate a Babilonului. În scenariul Apocalipsei, Babilonul, asemeni altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându-se de la evocarea anticei cetăți caldeene
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
rădăcinile coborâte în infern după însemnarea cu semnul fiarei, se află în mijlocul acestei universale cetăți și se prăbușește împreună cu gigantica ei structură. Dar, ce fel de cădere este aceasta? Poate că o exclamație din Isaia dă seama de felul căderii babilonice: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
menținere ale celor șapte cupe. Aceste potire sunt acum pline, orice întârziere înseamnă o dare pe din afară, un derapaj de la ordinea cosmică care impune ca orice faptă și alegere să fie urmată de consecința, de efectul ei. Atitudinea omului babilonic de a fraterniza cu demonul și de a purta însemnul fiarei a determinat umplerea cupelor mâniei divine, iar acest eveniment generează, la rândul său, necesitatea revărsării acestora. În esență, Divinitatea și chiar îngerii doar asistă acest fenomen al revărsării. El
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-totul, un astfel de gest nu ar surveni, el ar fi anulat sau amânat. Omul își atrage fluviul încrispărilor divine care sparg zidurile inimii sale deja otrăvite și îi devastează pentru ultima oară sensurile și zidirile arogant-efemere. Ca cetățean babilonic, vinul mâniei divine se va picura și peste ființa mea întunecată, lovindu-mă cu vertijul noilor damnări așa cum o furtună izbește grădini deja tulburate de vânturi premergătoare. Astfel, resimțind singurătatea demonic-istorică, voi bea din cupa altor nenorociri după ce am împlinit
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mereu să fim. Aparența se topește, iar chipurile spirituale se arată fără putință de eschivă sau retragere în ascuns. Sufletele noastre sunt din nou străveziu-goale așa cum au fost cândva în grădina crepusculară a Paradisului. Mă înfățișez și eu întru paloarea babilonică și abia acum văd demonul ce mă însoțea ca fiind demon. Abia acum dobândesc privirea ce observă adevărul. Fiind privit de ochiul divin, sufletul îmi este descoperit și adus în deschisul vederii întregii lumi. Eu sesizez golul ce am devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce mă însoțea ca fiind demon. Abia acum dobândesc privirea ce observă adevărul. Fiind privit de ochiul divin, sufletul îmi este descoperit și adus în deschisul vederii întregii lumi. Eu sesizez golul ce am devenit, vidul interiorității mele de cetățean babilonic cu nucleul de conștiință ancorat în tărâmurile demonului. Și abia, astfel, mi se arată istoria mea și istoria lumii drept un exod întru vremelnicie. Demonul, asemeni unei făclii viclean-surâzătoare, stă la stânga mea, iar eu văd cum mă aflu poziționat, urmând
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de a privi universul. Căci Dumnezeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri 1091. Și nimic nu este doar ceea ce pare ci mai ales ceea ce ar putea să sugereze. Să mergi murind, cântând. Și umbra s-o botezi cu sânge babilonic de nobil luptător. Cu-albastrul tuș al suferinței parafezi cuneiforme pe un auriu covor 1092. Ceea ce imită alegorismul scriptural augustinian și aspiră la o funcție cognitivă este alegorismul poetic. Ca în fața oricărui text, și în prezența poesiei ne întrebăm care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pînă În prezent: „Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poezie pentru care declararea școalei literare ar fi o ușurință făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprarealism? Sunt toate și nici una. Lipsa copulației obicinuite Între cuvinte, a ortografiei și arhitectura babilonică a paginei aparțin futurismului. Împerecherea Întîmplătoare a imaginilor (metoda scoaterii din pălărie) este dadaismul. Iar pretenția de ocultism mai semnificativ decît realitatea prin extragerea esenței lucrurilor aparține suprarealismului. // Dar nici ortografia nu-i așa de originală În absența sa, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Bosch, Shakespeare sau Bunuel. Posedați parcă de diavolul ascuns în vremuri biblbice în godaci, sălbăticiți deja ca niște roboți ucigași, comilitonii lui Alexandru se dedau unei furibunde parade alcoolice, la apogeul căreia n-are cum să nu apară acea meretrix babilonica a sfârșitului de lume. Profitând de macabrul fundal, Alexandru reface filmul căderii în colaps și al trezirii pe câmpul de bătaie, având viziunea detaliilor morții, asemeni unor faimoase personaje din Tolstoi sau Faulkner. Între derealizare și bilocație, emisia personajului suprapune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o rafinată îndrăzneală apologetică, încununată de un frumos epilog. Volumul este, așadar, un diptic a cărui construcție tematică merită studiată cu atenție. Presupozițiile de lucru ale acestui „eseu” sunt limpezi: modernitatea a însemnat pentru teologie mai ales o îndelungată „captivitate babilonică”, exercitată asupra învățătorilor și cărturarilor creștini prin opera de seducție a metodei istorico-critice. Așezată sub imperativul „obiectivității”, teologia academică și-a pierdut subit contactul cu viziunea patristică despre cunoașterea scripturistică. Un neconstestat consensus Patrum ne spunea că teologia în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este ciclul Paris, rămas în revista „Cosinzeana” din 1923; sunt șapte „vederi”, proaspete ca simțire, închipuind un reportaj voit naiv al întâlnirii cu metropola tuturor contrastelor. Prejudecățile cenzurează însă percepția și, când nu proclamă de-a dreptul destrămarea acestei lumi babilonice, sufletul călătorului, oripilat și fascinat, alege „fuga”. Dintre narațiunile inspirate de drama războiului, numai Dezarmat reușește să contureze o psihologie credibilă. B., care admira nuvelistica lui Ion Agârbiceanu, dar considera romanele lui Liviu Rebreanu „anemice”, zugrăvind „caractere forțate și brutale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
cercetări rămân însă, într-o anume măsură, deschise, pentru că orice discurs îndreptat spre un obiect narativ pictural îl află deja numit de altcineva, îl află deja evaluat, apreciat, controversat și înconjurat de haloul altor discursuri străine, purtate ca un amestec babilonic în jurul lui. Pentru că orice discurs îndreptat spre un obiect narativ pictural este plurivoc, polifonic și lipsit de pretenția că ar putea fi vreodată adevărat sau fals. Despre funcția narativă în pictură În Introduction à l’analyse structurale des récits Roland
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Orientului Apropiat (Bagdad, Damasc, Teheran), în cele ocupate prin expansiunea arabă (Alexandria, Cairo) sau în orașele spaniole (Cordoba în primul rând). De exemplu, în anul 280 d.Ch., la Tigris, în Persia, funcționa o faimoasă școală evreiască de medicină. În epoca babilonică (587-539 î.Ch.), în cea de după întoarcerea din Babilon (539 î.Ch.), până la dărâmarea celui de-al doilea templu (70 d.Ch.) sau în epoca Talmudului (70-632 d.Ch.), referirile la boli, la regulile de igienă, precum și la prezența medicilor sunt deseori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fie în Biserica luptătoare, fie în cea triumfătoare. Ei sunt mărturisitori activi, laici sau clerici, declarați și nedeclarați, și sunt jertfe mijlocitoare înaintea Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor acestui neam. În poporul evreu dus în robia babilonică împreună cu conducătorii lui, pedepsit așa cum Dumnezeu îi prezisese dacă nu respectă legea: „te voi strămuta (Israele) dincolo de Babilon” (Ieremia), se aflau Daniil cu cei trei prieteni ai săi nevinovați. Pentru ei suferința nu era pedeapsă, ci încercare. Prin ei Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la profețiile propriu‑zise (Dan. 9,24‑27) și la exegeza acestora propusă de Ieronim. Să ne reamintim că, în capitolul respectiv al Cărții lui Daniel, îngerul Gavriil lămurește profetului un pasaj din Ieremia (25,11‑12) în legătură cu sfârșitul captivității babilonice a poporului Israel. Ieremia vorbește aici de o perioadă de șaptezeci de ani. Gavriil, trimisul lui Iahve, interpretează cei șaptezeci de ani ca fiind în realitate „șaptezeci de săptămâni de ani” (70 x 7). Acest text profetic se află la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci și al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare a imaginației, se poate transforma oricând în uriași trandafiri suspendați. Însăși Semiramida ar fi încântată, volubilă și voluptuoasă mai mult ca niciodată, trecând cu vederea vulgarele plante vecine care se târăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vecine care se târăsc umilite pe pământ. I-ar ține isonul legendarei regine asiriene o ciocârlie cu trilul ei emis în zbor vertical amețitor. Dar frumoasa făptură de zeiță nu s-ar simți prea fericită și adulată, așa ca în babilonicele ei grădini, dacă i-ar lipsi un anturaj pe măsură. Și nu știu cum se face că din seninul cerului, cu o anvergură înspăimântătoare a aripilor, apare un magnific condor, aterizând fix la picioarele Semiramidei, aducându-i în dar un înțelept oaspete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Psaltirea pre versuri tocmită" 116 Între zidurile istorice ale Galatei 119 Lecția naturii 121 Dialog la editura "Junimea" 124 Lumina cetății 127 Cine a fost Gh. Asachi? 130 Universul liric ieșean 132 Dimitrie Anghel și "dulcele târg" 135 Ca în babilonicele grădini 137 Desprins din spiritul cetății 139 Zile de mai 142 De la Eduard Caudella la Cvartetul Voces 145 Într-o stație de tramvai 148 Imaginile succesive ale Cetății 151 Biografii excentrice? 161 Amintirile se pierd? 166 II. ÎNTRE LECTURI, IDEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic În plină petrecere și luxură totală a citit, speriat, pe peretele din față, cele trei cuvinte: Manel, tekel, fares Înscrise de o mînă nevăzută și ultimă. S-a socotit, s-a cântărit, s-a adunat totul, dar... ce?!... Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală pentru mine”, o imagine pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra oarecum felul meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră, care aruncă la pământ trupul unui bărbat, iar acesta, în loc să se apere, îmbrățișează fiara! -, Bogza a generalizat iute interpretarea mea ca o „înțelegere”, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]