268 matches
-
murit cel mai puternic conducător asirian, Ashurbanipal, și Babilonia s-a răzvrătit în anul următor sub conducerea lui Nabopolassar Caldeeanul. Cu ajutorul mezilor, capitala asirienilor, Ninive, a fost devastată în 612 î.Hr., iar conducerea imperiului a trecut din nou în mâinile Babiloniei. Nabopolassar a fost urmat la domnie de fiul său Nabucodonosor al II-lea, sub domnia căruia Babilonul a devenit încă o dată centrul lumii civilizate, inclusiv prin cucerirea Feniciei în 585 î.Hr.. Doar un mic fragment dintre analele sale a fost
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
Doar un mic fragment dintre analele sale a fost descoperit, cel cu privire la invazia sa în Egipt în anul 567 î.Hr., în care se face referire la „"Phut al Ionienilor"”. Despre domnia ultimului rege babilonian, Nabonidus (Nabu-na'id) și despre cucerirea Babiloniei de către Cirus cel Mare, există o mare cantitate de informații disponibile, cum ar fi tăblițele cronologice din analele lui Nabonidus, completate de o altă inscripție a regelui Nabonidus unde descrie restaurarea Templului de la Harran închinat Zeului Lunii. La aceste informații
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
închinat Zeului Lunii. La aceste informații se adaugă cele din Cartea lui Daniel din biblia ebraică; și cele din proclamația lui Cirus eliberată la scurt timp după recunoașterea sa oficială ca rege al Babilonului. În 539 î.Hr. Cirus a invadat Babilonia. O bătălie a avut loc la Opis, în luna iunie, unde babilonienii au fost învinși, și imediat după aceea cetatea Sippar s-a predat invadatorilor. Nabonidus a fugit spre Babilon, unde a fost urmărit de generalul Gobrias, și în ziua
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
mânios datorită necredinței regelui Nabonidus, cel care poruncise distrugerea tuturor zeilor din vechile temple babiloniene. Nabonidus, de fapt, a atras un puternic sentiment împotriva lui deoarece încercase să centralizeze religia babiloniană în templul lui Merodach (Marduk). Fără îndoială, invazia în Babilonia a fost facilitată de existența unei grupări nemulțumite în stat, precum și de prezența unor exilați străini, exilați fără voia lor ca de exemplu evreii, care au fost așezați în mijlocul țării. În consecință, unul dintre primele gesturi ale lui Cirus a
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
momentul în care Darius I a devenit rege al Persiei, fiind adeptul religiei zoroastriane, a încălcat vechea tradiție și astfel pretenția Babilonului de a conferi legitimitate conducătorilor din Asia de Vest a încetat să mai fie recunoscută. Pentru scurt timp Babilonia și-a recuperat independența sa, Nidinta-Bel luându-și numele de Nabucodonosor al III-lea și domnind din octombrie 522 î.Hr. până în august 520 î.Hr., an în care Darius a luat cu asalt orașul. Câțiva ani mai târziu, probabil în 514
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
au fost parțial distruse. Cultura din Mesopotamia din epoca bronzului până în epoca fierului timpurie este adesea descrisă ca fiind "asiro-babiloniană" din cauza interdependentei culturale strânse dintre cele două centre politice. Printre cele mai importante repere privind cultura babiloniană se pot enumera: Babilonia, și în special capitala sa, orașul Babilon, au fost pentru mult timp un simbol în religiile avraamice datorită puterii nemăsurate și destrăbălării (prostituția și vrăjitoria erau practici obișnuite). Sunt multe referințe spre Babilon în Biblie, atât literal cât și alegoric
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la Babilon ca parte a hegemoniei lor în Asia de sud-vest, în 539 î. Hr. Perșii, care
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
1906, a propulsat penticostalismul pe prima pagină a ziarelor locale și apoi în lumea întreagă. Întâlnirile organizate de William J. Seymour într-o clădire de pe strada Azusa au fost descrise de "Los Angeles Daily Times" (18 aprilie 1906) ca „stranie babilonie de limbi” („a weird babel of tongues”). În ciuda imaginii negative, sau poate tocmai de aceea, mișcarea a cunoscut două perioade de maximă intensitate: 1906-1909 și 1911-1912, cu servicii divine care începeau la 10 dimineața și continuau pe tot parcursul zilei
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
cei mai însemnați, zeul cerului și al vegetației. Numele Baal face parte din numele proprii teofore ale unor personaje cartagineze precum Hasdrubal (Azdrubaal) și Hanibal (Hanibaal), ale unor personaje biblice din Israelul antic (ex,Ishbaal, Meribaal. Yerubaal, Izabela, sau din Babilonia (ex.Baltazar). Ca și în Mesopotamia antică, numele Baal era folosit pentru mai mulți zei din panteoanele semitice, unii din ei fiind zeii protectori ai unor orașe-state. Articolul hotărât, un epitet adăugat sau contextul putea stabili despre care zeu specific
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
patrulea î. Hr.). La jumătatea epocii bronzului, migrațiile au schimbat, parțial, situația politică din Orientul Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și, posibil, israelițiii). Sfârșitul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate în competiție, și statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizațiile egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
expansiunii și căderii imperiilor care astfel fac loc unui alt imperiu cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria: "Thou, God most high, and Thou alone"). Regina este îngrijorată de soarta Imperiului Babilonian. Intra profetul Daniel, conducătorul evreiilor din Babilonia, care o asigura pe regina că cei care se supun voinței lui Dumnezeu sunt recompesați (aria: "Lament not thus, oh Queen, în vain"). Acțiune din scenă a doua are loc în tabăra lui Cyrus sub zidurile cetății Babilon. Soldații babilonieni
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
e descrisă ca paranoia, fiind zugrăvită prin scrisorile ei către „doctorii invizibili” și prin comportamentul ei inexplicabil în relația cu Aureliano, pe care încearcă să-l izoleze de restul lumii. Ea e singura care cunoaște adevarata origine a lui Aureliano Babilonia, pe care i-o va marturisi fiul ei, José Arcadio, prin corespondență. Meme este cel de-al doilea copil și prima fiică a lui Fernanda și Aureliano al II-lea. Ea nu e la fel de frumoasă ca mama sa, în schimb
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
diploma pentru performanțe și recunoaștere pentru notele sale excelente. Continuă să cânte la clavicord pentru a o liniști pe Fernanda. Îi plac petrecerile și se expune, asemeni tatălui său, tendinței către exces. Meme îl întâlnește și se îndrăgostește de Mauricio Babilonia, un mecanic chipeș de etnie maură care lucrează pe plantațiile de banane. Când Fernanda află că cei doi au relații sexuale, „aranjează” ca Mauricio să fie împușcat învinovățindu-l că ar fi fost hoț de găini, iar pe Meme o
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
devină papă. Întorcându-se acasă de la Roma (fără să fi devenit preot) după moartea mamei sale, el găsește o comoara și începe s-o risipească pe petreceri generoase. Mai târziu, o tentativă de prietenie va apărea între el și Aureliano Babilonia, nepotul său. José Arcadio (II) este omorat de patru elevi care îi fură aurul. Amaranta Úrsula este cel de-al treilea copil a Fernandei și al lui Aureliano. Ea dovedește aceleași caracteristici cu cele ale tizei sale, Úrsula, fiind plină
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
dă naștere ultimului Aureliano al familiei. Aureliano este fiul ilegitim al lui Meme. El este trimis acasă și este ascuns de către bunica sa, Fernanda. Moștenește aceleași trăsături ca tizul său, colonelul: taciturn, liniștit și cu o încărcătură emoțională deosebită. Aureliano Babilonia nu apucă s-o cunoască prea bine pe Úrsula, deoarece ea moare în timpul copilariei sale. Este prieten cu José Arcadio al II-lea care îi explică adevarata poveste a masacrului tatălui său. În timp ce ceilalți membri ai familiei vin și se
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
așa cum cea mai învârstă dintre Ursule se temea că se va întâmpla (părinții copilului nu auziseră de acest lucru). Mama sa a murit în timp ce năștea. Din cauza neglijenței tatălui său, el este devorat de furnici. Când acesta îi vede cadavrul, Aureliano Babilonia înțelege semnificația pergamentului. Melchiade este un personaj ce făcea parte din trupa țiganilor. El vizitează Macondo în fiecare an, în martie, și atunci el începe să povestească lucruri din întreaga lume. Melchiade îi vinde lui José Arcadio Buendía câteva noi
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
alchimist. Mai târziu, țiganii spun că Melchiade a murit în Singapore, dar el se întoarce să trăiască alături de familia Buendía, declarând că nu suporta singuratatea morții. El stă cu familia Buendía și scrie misterioasele pergamante pe care, mai târziu, Aureliano Babilonia le traduce. Melchiade moare a doua oară, de data aceasta înecându-se într-un râu de lângă Macondo. Familia Buendía organizează o mare ceremonie în cinstea acestuia. După moartea lui Melchiade, Marquez face referire la una dintre primele sale nuvele, "„Los
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
aviator și aventurier. Într-un final, soția sa vrea să rămână definitiv în Macondo. În timpul unei plecări a lui Gastón în Europa, Amaranta Úrsula îi scrie și îi trimite o scrisoare în care îi vorbește despre dragostea ei cu Aureliano (Babilonia) Buendía. Gabriel García Márquez nu este decât un personaj minor, dar are distincția de a purta același nume ca al autorului. El este stră-stră-nepotul Colonelului Gerineldo Márquez. El și Aureliano Babilonia sunt prieteni apropiați deoarece ei sunt singuri care cunosc
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
în care îi vorbește despre dragostea ei cu Aureliano (Babilonia) Buendía. Gabriel García Márquez nu este decât un personaj minor, dar are distincția de a purta același nume ca al autorului. El este stră-stră-nepotul Colonelului Gerineldo Márquez. El și Aureliano Babilonia sunt prieteni apropiați deoarece ei sunt singuri care cunosc istoria orașului, acea istorie în care nu crede nimeni. Pleacă la Paris după ce a câștigat un concurs și decide să rămână acolo - vânzând ziare vechi și sticle goale. Criticii deseori citează
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
numite Midrashim. Din cauza situației dificile din punct de vedere demografic, religios și politic pentru evreii din Palestina în timpul stăpânirii bizantine, începând din secolul al III-lea centrul de greutate al iudaismului rabinic a trecut în importantele comunități ale evreilor din Babilonia, adică de pe teritoriul Irakului de astăzi, aflat la început sub stăpânirea persană sasanidă iar mai târziu sub dominație arabă. Între anii 240-1000 viața spirituală iudaică a fost marcată de activitatea a două academii rabinice principale din această arie geografică, așa
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
Mihai Eminescu o dell’Assoluto spiritului comparatist în arealul culturii (1962)? Cu un titlu insolit - pentru universale, pe care filologul a Eugen Simion - Atingeți un perioada contemporană - Neamul și perceput-o în structurile ei de punct dureros. Cu puține excepții, Babilonia -, am citit o carte de existență din interiorul afirmării sale. traducerile din Eminescu nu sunt polemici moderne, deloc cordiale, Căci nu pot să-mi explic altfel gradul concludente. Prefer studiile de tipul semnată George Apostoiu. ridicat de apertură cărturărească în
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
fi După un model călinescian, orice calcule matematice destul de pronunțat tranșant: „Nu sunt alții critic sau istoric literar se cuvine să-și riguroase, de temeinice.termenii dezbaterii: Ci aceștia: verifice gândul de înălțare scripturală, Prin trei deschideri/închideri Neamul și babilonia”. începând cu... Eminescu. Ori, George despre Om și Creație, purtând numele Adică, zicem noi, în mod Apostoiu înscria, chiar în 1989, la lui Eminescu, George Apostoiu r e d u c ț i o n i s t - f a
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
În cadrul departamentului numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când era atașat cultural al unei lucidități meritorii, am include și Neamul și Babilonia drept respirații României în Portugalia, Eliade pe cele despre Fănuș Neagu și Paul de cultură, literatură, ideologie și publica în ziarul „Accaö” eseul Everac. Mijloacele de prezentare sunt pol i t ică , pe care un român, Camöes și Eminescu (republicat
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
î. en.). La jumătatea epocii bronzului, migrațiile au schimbat parțial situația politică din Orientul Apropiat (amoriții, hittiții, hurrienii, hiksoșii și, posibil, israelițiii). Sfârșitul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate în competiție, și statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittiții, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizațiile egeene (Ahaia, Alashiya), în care comerțul cu cupru a jucat un rol important. Această perioadă a avut drept finalitate așa-numita prăbușire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
până în 586 î.Hr.. când a fost dărâmat și prădat în cursul campaniei de pedeapsă a regelui babilonean Nabucodonosor al II-lea împotriva Ierusalimului, pe atunci capitală a Iudeei, care se răsculase împotriva sa. Elita poporului iudeu a fost surghiunită în Babilonia. Identificarea locului unde a ființat Primul Templu este cu totul dificilă. După majoritatea opiniilor, el s-a aflat în locul unde se înalță astăzi sanctuarul islamic Cupola Stâncii, dar unii îl localizează mai la nord sau mai la sud de acesta
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]