45 matches
-
Orice oră dacă e exactă, Începe rău și se termină bine Echilibrul nostru se menține Pân-la prima cataractă Dacă ai un ceas, să nu-l potrivești Să nu se producă nu'ș ce tragedie Nu te mai uita, fix în bagdadie Că ea nu e harta bolților cerești! Cată să-nțelegi, peste tot e-o lege Face și desface, noduri la destine Noduri la cravate sau la intestine Dacă tu n-o vrei și ea te alege; Nu mai răspândi vorbe
ORA EXACTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ora_exacta_ion_untaru_1348742002.html [Corola-blog/BlogPost/365817_a_367146]
-
ieși picătură de zeama din mine”. Cam așa e și cu depresia. Te usucă. Nu mai ești om. Nu mai poți stă pe picioare. Nici să te clatini nu mai ai putere. Doar să zaci cu ochii fixați undeva, în bagdadie. Și gândurile dispar. Și rămâne un abis incomensurabil, o imensă gaură neagră în creier, în inimă. N-ai chef de nimic îți ia puterea, până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Reflectii_si_sentimente_cezarina_adam_cezarina_adamescu_1334428654.html [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
egalitate de palat ** privește tu copilăria ups - down, zburdăm ferice sub fuste mă uitam și sub carice eram precoc, sau nu mai știu, citeam pe-ascuns pornografie mă încălzeam la o vedere vie te așteptam, te intuiam fumam țigări sub bagdadie ** am făcut un tablou cu samurai femeia lui e ca un pai, delicată, palidă și mută precis c-o bate că e tare slută în zilele de post budist ce vis avui cu-n polițist un dadaist nebun tragea în
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1425463453.html [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Jocuri erotice cu cumnățica surdă lamponul cu erotic clemp umbral în paravan cuțitul de foloseai cuvântul clei în cale nu-i stăteai mai brez carnal dospit profet cu briciul treceau și umbre-n bagdadii absconse mostre aurii flecare putrede mătuși ce ascultau prin clenci la uși albastre glezne de năluci tăcerea-mi seacă de lucarnă cap sec de banița în toamnă de surdovleac și nulpistol iubirea e un fel de gol caline fete-n
JOCURI EROTICE CU CUMNĂŢICA SURDĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1480605905.html [Corola-blog/BlogPost/352642_a_353971]
-
Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Jocuri erotice cu cumnățica surda lamponul cu erotic clemp umbral în paravan cuțitul de foloseai cuvântul clei în cale nu-i stăteai mai brez carnal dospit profet cu briciul treceau și umbre-n bagdadii absconse mostre aurii flecare putrede mătuși ce ascultau prin clenci la uși albastre glezne de năluci tăcerea-mi seaca de lucarna cap sec de banița în toamna de surdovleac și nulpistol iubirea e un fel de gol caline fete-n
ADRIAN GRAUENFELS by http://confluente.ro/articole/adrian_grauenfels/canal [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului El știa dar n-a vrut, nu ne-a Mai spus taina pasămite Că veneau din cosmos vite Și pășteau noaptea pășunea Dar tu stai cu ochii-n bagdadie Și când plouă nu te mai ferești Că se schimb pereții în ferești Ca prin anul nu știu care mie... A-nghețat caloriferul iarna Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne Că dacă citeai mai bine-n semne Nu mai părăseai
NUMAI LUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_lunea.html [Corola-blog/BlogPost/356438_a_357767]
-
dovedită. De aceea, e acceptată ca o beție, fericindu-l și compăti-mindu-l, deodată, pe norocosul nenorocit care are parte de ea. Și care-și trăiește viața încercând. Doar că săgețile lui, zvârlite cu putere spre cer, se înfig temeinic în bagdadie.
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea aia. Bursucul Trei-Coițe se scutură câine-câinește cu lăbuțele din față, periindu-și atent abdomenul fumuriu, după care oftează afectat din adâncul plămânilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noastră. Când însă se lăsa seara, se termina și programul meu zilnic de „fată în casă”; și atunci, la căldura focului pe care nu de puține ori îl aprindeam eu însumi, și la lumina becului electric prins în grinzile din „bagdadie”, redeveneam repede un mare om politic englez și făuream un discurs necruțător la adresa... Ungurilor asupritori ai Românilor ardeleni, sau redactam minuscule opuscule arheologice. Ar fi multe [22] de spus despre toate acestea și despre felul în care au trecut cei
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
adevăr, unde e ochiul care o vede, lumina ce apare nevăzută, și cum s-ar putea vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului totuși de văzut în lumina înaltă a imaginii: "Eu am plutit spre bagdadii, deodată,/ Spre zeul zugrăvit, care privea/ Nepăsător, pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E nevoie însă de o plutire spre înaltul unei alte vederi, spre ochiul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bătătură! La casă de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici flori de Dragobete! La casă de om sărac, nu mai e mălai în sac și nici soarele-n chindie nu mai doarme-n bagdadie! Viață, viață, surioară, să-mi atârn grumazu-n sfoară, dar n-am nici săpun, nici cui și nici scaun să mă sui! După '89 am revenit în MAE, am îndeplinit în două rânduri funcția de director în Centrala MAE, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate ai mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fecioară cu suflet duium Și ochi de gheișă, din Tomis. Dar sfertul de veac de când doarme-i, acum, Când ropotul plânsului io mi-s. în van insiști să dai din coate De-o vreme, nu-ți mai faci cărare Spre bagdadii de mohair, Nici panseluțe literare Nu mai deretici, abitir. Și-n van ar fi să dai din coate, Căznindu-ți ultimul efort, Când sufletul nu îți mai poate Să voiajeze spre Oort. Deci, Constelația Lactee Incaltea nu o mai străbați
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
o planșetă de desen pe genunchi, îngânându-și cuvintele în timp ce le așternea pe hârtie și gesticulând în aer cu mâna rămasă liberă. Nu o dată am avut convingerea că e nebun, că și-a pierdut mințile, într-atât scruta neantul și bagdadiile, și sprâncenele dese și blonzii i se ridicau în unghi deasupra irișilor azurii, umbrite de mișcarea luminii unei lumânări înfipte într-un sfeșnic de lut, când ni se sfârșea gazul din lampa noastră numărul cinci.” (p. 16) Acum e drept
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
în tăcere. În silă parcă. După o înghițitură, îl auzeai pe câte unul scoțând un „uah” de ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când felinarul din bagdadie a început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a auzit o vorbă. Mâncau și beau, aruncând - cu fereală parcă - câte o privire către ușa odăiței unde zăcea Hliboceanu. Liniștea nu le era la îndemână. Se vedea bine acest lucru. Se foiau pe scaune fără rost sau cătau în bagdadie cu privirea uitată...Până la urmă, Cotman s-a ridicat. Privind în jur fără să caute ceva anume, a pornit a vorbi: Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un baltag... Să-i mulțumim lui Dumnezeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a scos baniți, ciuvee, butoaie, un fund de sac de sare și alte oale care mai erau în beci. A tras capacul, l-a închis cu o lacată, a deșertat câteva roabe de gunoi strâns de la vite, a întins pe bagdadie iarbă secerată cu o zi înainte, a întors spatele și a plecat la treburile ei. Nopțile aveau să fie de acum înainte pentru ea așa cum erau pentru toți din sat, pline cu grijile de peste zi. 7 (șapte) Bătrâna
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
într-o casă cu podelele de stejar și păreți de piele aurită, cadrată în mai multe cadre de aur, era un lux fără gust, ce bătea și mai mult la ochi prin mobilele de modă veche care erau în cameră. Bagdadia de gips era acoperită cu o mulțime de figure greoaie, care se înșirau într-o coroană mare și erau un rest din gustul grotesc al secolului al X[V]II-lea și a împovărării sale de ornaminte. Această cameră fuse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aprinse lumânărica de ceară; bolnavul o cuprinse strâns cu mâna dreaptă, apoi șopti foarte încet: —De-acu rămâne femeia... Cine plânge? - Să-i duci boii și carul... —Bine... Omul avu o zguduire, apoi rămase cu ochii ațintiți în sus, în bagdadie. Obrazul pământiu, ochii triști, i se cufundară ca într-o fumegare: ziua se întuneca încet-încet. —Iertați-mă... șopti el și oftă o dată adânc. De lângă foc, palid, boierul avu o întrebare înceată, tulburată: —Ce-i de făcut? Lumina din mâna întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o în câteva butoaie de vin. Medie mare, bursier dar de unde atâtea câte se cereau la seminar: cămăși de zi, cămăși de noapte, cerșafuri de plapumă, de pat, plapumă, pernă, uniformă de zi, uniformă de sărbătoare și lista urca până în bagdadie. Personal posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate ai mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și pasiune, încât nici un dușman al timpurilor moderne nu ne mai poate afecta. Care este dușmanul, stresul desigur, el este considerat inamicul numărul unu în era modernă minunată. Desigur că mulți o să zâmbiți sarcastic, gândindu-vă că am probleme pe la bagdadie (să fiu mai populară). Cum pot să spun că sunt timpuri minunate, c=nd majoritatea nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă și nu mai reușesc să trăiască viața în liniște, de muncă nu se mai găsește, prețurile sunt
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului. În clipa următoare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc și eu, ca unu’ care a alergat o zi întreagă, nu mai aveam liniște? Nu închideam un ochi cât era noaptea de lungă? Stăteam cu ei în bagdadie... ― Măi Todiriță. Da’ tu n-ai pus piciorul în prag, să-i hotărăști? „Măi femeie! Tu nu te gândești că toată lumea te vorbește și că avem un copil care îi la școală? Cum s-a simți el când vreun neisprăvit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
intersecția celor două drumuri de sub cota 408. Aveți vreo întrebare? Nimeni nu a îndrăznit să rupă tăcerea, deși unora le-a încolțit gândul: „Asta înseamnă retragere!”... ― Executarea! - a fost ultimul cuvânt al căpitanului, cu privirea dusă spre felinarul atârnat de bagdadia adăpostului... Au salutat scurt și au ieșit. Nu au schimbat decât o vorbă două din mers, neîndrăznind nici unul să pronunțe cuvântul retragere... ― Ei? Care-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]