38 matches
-
pe unul dintre cele cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cemetery on the Gallipoli Peninsula, located at Seddulbahir. Nu există mari cimitire militare turcești în peninsulă, dar există numeroase monumente, cele principale fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă Quinn's Post (Bomba Sirt). Există mai multe monumente și cimitire turcești pe malul asiatic al Dardanelelor, ceea ce demonstrează accentul pus de istoricii turci pe victoria din 18 martie
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mențin în jurul valorii de 200 m.<br> Principalele culmi ale catenei principale (cea orientată V-E) sunt: Stânca Mare (205 m), Somova (225 m), Beștepe (242 m), Redi (206 m). În partea sudică se regăsesc culmile: Uzum (222 m), Orta Bair (206 m) și Denistepe ("Dealul Mării", 270 m), acesta din urmă fiind și altitudinea maximă a Dealurilor Tulcei.
Dealurile Tulcei () [Corola-website/Science/316826_a_318155]
-
urmașii acestora, trăind printre creștini, au devenit găgăuzii de mai tarziu). Tot în această perioadă, datorită vremurilor nesigure, orașul s-a mutat din nou spre mare, în locuri mai greu accesibile - înălțimile apărate natural (în special dealul mare, numit "Djinna Bair", unde s-au descoperit vestigii ale construcțiilor din secolele XIII - XIV). După 1300, zona a trecut din nou în stăpânirea celui de-al Doilea Țarat Bulgar, sub conducerea țarului Teodor Svetoslav, pentru ca 25 de ani mai târziu să facă parte
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Koziek, Kozje, Kozina, Kozik, Koznic etc.). E drept că și nume formate de la tema turcică koz-, „alun, nuc“ (sensul „alun“ e mai potrivit pentru numele unui munte) se întîlnesc în toponimia popoarelor sud-dunărene (Kozluka, Kozlukioi, Koz Bunar, Kozlu Dere, Kozu Bair etc.) unde au trăit, de asemenea, populații turcice. Iordan, presupunea, de altfel, că de origine turcică ar putea fi și toponimul Koza din județul Focșani, unde cumanii ar fi avut un episcopat. Adăugăm pe lista posibilelor derivate de la baza pecenego-cumană
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toate atribuțiile. I s-a decernat Marele Premiu ,,Năsturel Herescu” al Academiei Române (1913) pentru traducerea epopeii Iliada de Homer. După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, București, 1913; Alme sol, București, 1925; Poezii, București, 1925; Descătușare, București, 1928; Bair di cântic armânescu, București, 1931; ed. București, 1989; Altare, București, 1934; Ritual pentru tine, București, 1934; România și Elada, București, 1934; Români din Bulgaria medievală, București, 1937; Tropare, București, 1940; Poeme, îngr. Sanda Diamantescu și Radu Hâncu, București, 1970; Studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 265-282; Aderca, Contribuții, I, 157-159, 270-274, II, 22-23,512-513; I. Valerian, Traducerea ,,Odisseei”, ,,Răsăritul”, 1925, 25-29; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., II, 330-332, III, 112-114; H. Blazian, ,,Iliada”, CL, 1928, septembrie-decembrie; Dragomirescu, Scrieri, 220; Th. Capidan, „Bair di cântic armânescu”, GR, 1933, 2; Radu Gyr, G. Murnu, „Linia nouă”, 1934, 11-12; Nicolae Lascu, Horațiu în literatura română, GR, 1935, 11-12; Vianu, Opere, III, 23-28; Predescu, Encicl., 579; Călinescu, Ist. lit. (1941), 581-583, Ist. lit. (1982), 658-660; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
săi n-aveau ochi s-o descifreze? Cert e că, în 1989, Nicolae Ceaușescu avea de dat cel de al treilea examen istoric, fiecare dintre acestea la câte un deceniu distanță, după Primăvara de la Praga (1968) și după "noaptea de la Bair House" (1978). La nivel economic, el a anunțat lichidarea datoriilor externe către FMI și alte instituții financiare (ceea ce a însemnat, în realitate, epuizarea rezevelor producției țării), fără însă, de aceea, ca evenimentul să fie prilej de îmbunătățire a condițiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe 8 iunie hotărăsc să se logodească. Câteva luni mai târziu, pe 3 martie 1932, se căsătoresc. Noaptea nunții este un adevărat dezastru. Hugo, departe de a-și viola soția, abia îndrăznește s-o atingă. De îndată ce rămân singuri, relatează Deirdre Bair, biografa scriitoarei, Anaïs își trage pe ea cămașa de noapte de satin alb și se așează pe marginea patului. Hugo, care devenise "exaltat și romantic", cade în genunchi pentru a-i citi un poem compus de el și a-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Giraud, La Revue d'économie politique, 7 decembrie 1915, citat de Françoise Thébaud. 100 Serge Berstein și Pierre Milza, L'Histoire du XXe siècle, Hatier, Paris, 1987. 101 Paul Reboux, Le Nouvel Art d'aimer, Flammarion, Paris, 1938. 102 Deirdre Bair, Anaïs Nin, Stock, Paris, 1996, pentru traducerea franceză. 103 Ibid. 104 Anaïs Nin, Journal d'une jeune mariée, 1923-1927, Stock, Paris, 1986. 105 Ibid. 106 Dominique Desanti, Ce que le siècle m'a dit. Mémoires, Plon, Paris, 1997. 107 Paulette
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
originalul în limba franceză "faiseur d'anges", care s-ar traduce literal prin "făcător de îngeri" (n. trad.). 142 Simone de Beauvoir, Lettres à Nelson Algren. Un amour transatlantique, 1947-1964, Gallimard, Paris, 1997. 143 Simone de Beauvoir, citată de Deirdre Bair, Simone de Beauvoir, Fayard, Paris, 1991. 144 Simone de Beauvoir, La Force des choses, op. cit. 145 A se vedea suplimentul publicației Le Monde, joi 22 aprilie 1999: "L'avenir des femmes". Articolul "Le bonheur en plus" de Laure Adler. 146
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod), dar și texte despre istoria, tradițiile, limba și literatura aromânilor: George Murnu, Românii din Peninsula Balcanică, Theodor Capidan, Românii nomazi și Coborârea oilor la șes, I. Goschin, Din spiritul graiului aromânesc. Ultimul recenzează, de asemenea, volumul Bair de cântiți aromânești al lui George Murnu și comentează anecdotele lui N. Batzaria, iar Dumitru Pariza publică însemnările intitulate Poeții Z. Araia și T. Caciona, cu ocazia apariției unei antologii alcătuite de Tache Papahagi. În revistă mai sunt incluse periodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]