59 matches
-
trecut, să-i scoți un ochi". Intelectuali cu greutate, prin ciur și dârmon trecuți și mereu în picioare căzuți. Giganți ai experienței, atleți ai supraviețuirii. Acrobați ai salturilor de la mare înălțime fără plasă, dialecticieni neîntrecuți ai neantului, pe muzica de balalaică, supraviețuitori ai tuturor deluviilor. Cu ei odată să repetăm: "Cui de trecut îți vorbește, scoate-i ochii și-l orbește." Sau poate mai bine: Cine înainte cată, va-nota în ciocolată." Viața toată.
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele se întrec în bocete cu librarii și inginerii. Și scena se repetă cu toate că nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă a singurătății. Rămân doar gândurile spuse pe jumătate, dantelele clovnilor, mătura vrăjitorelor, bibliotecile cartoforilor și cei ce trimit prin
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
pe plan social, și în plus, proastă ca noaptea. Totuși curiozitatea învinsese. - Vorbești prostii, Sofica, spuse ea pe un ton peremptoriu. Ce să mai caute băiatul aici? Nu vezi că țara-i inundată de ruși, ei nu cântă numai la balalaică... Toți au muzica în sânge și toți cer de lucru. Pe străzi nu se mai vorbește decât rusește. Au creat o concurență enormă. Bașca armata, bașca războiul care pare să bată iar la ușă. Nu vedeți unde am ajuns? Ne
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de reportaje tv, se observa, după configurația fețelor, ce suferință măcina creierul fiecăruia, începând cu a Domnului Președinte Traian Băsescu vs Domnul Prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu și terminând, să zicem, cu ceterașii pesedist-clujeni vs duoletul Geoană-Mitrea, acompaniați la contrabas, balalaică și scripcă-braci de Ion Iliescu. A, să nu uit și apropo de "ceterașii" clujeni, domnul Ion Iliescu răspundea la Antena 3, în ziua de 7 octombrie, ora 16.10, în legătură cu întâlnirea pesedismului dâmbovițean: -,Ba da, a fost și un clujean
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
accent gruzin, și era Stalin. Apoi Stalin a ucis-o, și ea a devenit Nadejda Allilueva. Apoi i-au apărut cinci colțuri, și era steaua cu cinci colțuri de pe turnul Kremlinului. Apoi i-au întins trei strune, și a devenit balalaică. Apoi i-au rotunjit colțurile și i s-au scos strunele, și a devenit matrioșkă. Apoi i-au crescut aripi, ea a depășit bariera sunetului și era avionul "Tu-104". Apoi i-au crescut roți, și era automobilul "Jiguli" modelul cinci
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
Bucătăreasa nu zicea niciodată nu cînd o vedea pe Virginia încruntată. Nici ei nu i se părea de laudă că nu refuza pe nimeni, dar cu ăsta, Nicolai îl cheamă, coană Virginica, era altfel. îi cîntase numai ei cu o balalaică. Și se înțelegeau în ungurește. Și ieri, să se ardă pe plită dacă mințea, o căutase Șukuri frizerul și ea i-a zis că n-are vreme de el. Trebuia să iasă la plimbare cu Nicolai, care nu-i atinsese
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
Nu înțelegea Ionică ce voiau să spună rușii cu uscatul și unul dintre ei se bate cu mîna pe inimă: "serțî", apoi scoate tutun dintr-o țigară, îl fărîmițează între degete și-i zice lăcrimos "Asta nu serțî Nicolai". Două balalaici i se spărseseră rusului în raniță pînă să ajungă în România. Pe-asta de acum i-o găsiseră camarazii la o casă de amanet și o rechiziționaseră în contul sacrificiilor pentru victorie. Era încrustată cu sidef, dar parcă nu suna
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
la braț cu Nicolai încă vreo două săptămîni. Pînă au venit alți ruși cu trenul, iar Nicolai și ai lui s-au suit într-un eșalon care urma să-i ducă în Germania. Nicolai îi cînta din gură și din balalaică de adio Floricăi de pe scara vagonului: "Prasceai, prasceai.." Ea era singura care își lua rămas bun de la rușii care plecau. Era pe 21 noiembrie, o zi cu vreme pișăcioasă, după părerea lui Ion chelnerul. Cînd s-a înnoptat Costel ciocănarul
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat seama că am folosit numele dat de noi pistolului automat pe care Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat seama că am folosit numele dat de noi pistolului automat pe care Îl aveau rușii În dotare. Dacă acest pistol ar fi avut un Încărcător cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept. ― Era sigur pe el, fără Îndoială - a ieșit și Nicu din tăcere, dominat de tensiunea momentului. ― „Al nostru ești, „prietene”, mi-am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a făcut un mic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă este cunoscut acel text al lecției Melenkiy negr? Desigur! L-am și citit într-un manual de citire pentru clasa a VI-a pe care mi l-au dat pescarii ruși din Alasca, la o petrecere cu garmoșca, cu balalaica și cu votcă din belșug. M-au luat gaspadinii la un Kazaciok și îmi ziceau că eu sunt acel John Thomas din manual, adică fiul văduvei negrese de pe plantațiile de bumbac din Texas... Și râdeau bărboșii cu gurile până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai săi, George și Jules, și ale poetului Tristan Tzara, un român de douăzeci de ani care cutreiera lumea în compania lor și care tocmai sosise de la București. Înainte de inaugurarea programată, Ball putu să mai angajeze o orchestră rusească de balalaici. Programul inaugurării Cabaretului Voltaire, la 5 februarie 1915, a cuprins: dna Hennings și dna Lecompte interpretând șlagăre berlineze; Tristan Tzara recitând și strigând versuri în limba română, unele fiind doar «strigături» obscene, acele scandări nerușinate pe care ciobanii excitați din
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
pentru boșorogi și cică intelectuali, scump foc! Nu te sfătuiesc, dar cred că n-ai nici atâta bănet, deși e cel mai șic... Rămâne a treia, unde merg și eu, e și vesel, are și basarabence care îți cântă la balalaică... Uitase să spună și numele. Când el întrebase, aplecat peste marginea patului, de sus în jos, Lăzărică îi trimisese imediat de jos în sus: FEMINA! Pentru un latinist de forță, nici nu era rău. Un pol! Pentru băieții mai școliți
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
chiar ceva mai mult... „Era în 1944”, își amintește ea, „soseau cu coloane nesfârșite de tancuri, camioane Studebaker americane, primite în ultima clipă a războiului, piese de artilerie, coloane de pedestrași, epuizați, transpirați, răniți, cei mai mulți foarte tineri, cu pistolul mitralieră, balalaica strânsă la piept și steluța roșie pe boneta militară, trasă peste bandajul însângerat... Panică. Apoi, vodcă, «davai ceas» și «idi siuda barișnia», vino-ncoa domnișoară“... Vorbe, fraze, gesturi, o mentalitate însușită într-un război cumplit, cu toate necazurile și durerile
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
fete a alunecat pe poleiul din jurul gropii. A căzut la o adâncime de 7 metri. Și-a fracturat ambele picioare și un braț. Era prima victimă din rândurile noastre”... „În turnul de control veghea un tânăr rus blond, pistruiat, cu balalaica în bandulieră. Ne zâmbea de fiecare dată când foloseam groapa”, își amintește doamna Condruț. „Îl porecliserăm Peppi, râdea în hohote și ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tăiată, ținând în mână un megalaser automat. Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl urmară de îndată alți doi inși, înarmați și ei, unul cu ochi pieziși, asiatici, mic de statură, celălalt blond și cu o balalaică în spate. Cu cine avem plăcerea? bâigui comandantul Felix. — Cu „Pirații stelelor”! rânji cel cu barbă. — De ce naționalitate? se interesă Felix. — Multinaționali, răspunse bărbosul. Cosmosul - ubi bene. Dar voi cu rabla asta de unde sunteți? — De pe Terra, răspunse ușor jignit comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mulțumesc, nu prea obișnuiesc, zise Getta 2. — Păcat, făcu bărbosul și trase o dușcă. E whisky „Haley”, de vreo 50 de ani. Ia zi-i ceva, măi Pavka, din chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Rămâneți slujnică-n fereastră...” Să-mi faci din murmur o vioară, Să-mi cânte-amor enescian, Și-n nopțile din dumbrăvioara, Să ne iubim balzacian... „Rămâi cu bine, o fiastra, Te voi cânta la nunta noastră...” Să-mi faci din murmur balalaica, Să-mi cânte-amor de Romanov, Și-n nopțile dinspre Drăgaica, Să mi te-așterni ca-ntr-un alcov. „Să mă iertați, dar dumneavoastră, Sunteți cicoarea mea din glastra... Și frunzele se-nchină, doamna, Parau de umbre infinit, Cu brațele servind
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
pe 9 septembrie 1960 în localitatea Nisporeni, Republica Moldova într-o familie de muncitori români, tatăl Ion Caragia fiind inginer mecanic, iar mama Zinaida Caragia, casnica. De la mama sa a moștenit talentul muzical. Doinele cantate de ea pe acorduri de mandolina, balalaica și chitară erau unice. Nicolae a început să studieze de mic muzică, luând lecții de baian, acordeon, trombon, contrabas, pian și chitară. A urmat Colegiul de Muzică „Ștefan Neagă” din Chișinău, clasa de trombon și chitară baș, apoi a absolvit
REGATUL ÎNGHEŢAT”, TURNEU NATIONAL! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367621_a_368950]
-
ies din gând și să-mi stau la rând pe un colț de piatră, lângă vechea șatră? Meștere Nichita, Pana-aurita, De la unu-n sus, Poeții s-au dus. Călăream în zori Iubite-surori, Imnuri, ritmuri, Leda, Jupiter-lebeda, Tânără leoaică, Spune balalaică, ce ai tu în piept? Cât mai pot s-aștept? Uite-mă, dar uită, Sărutate-aș, muică, Te mai rog, un fleac, Îți eram eu drag? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Detectiv particular / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DETECTIV PARTICULAR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349208_a_350537]
-
un toiag Pe ultimul lui drum prin mlaștină și lut... Te strâng de drag, iubito, în brațe și în vis Cu alinarea leului răpus de o leoaică Ce puii apărându-și, iubitul și-a ucis Când seara plânge trist o balalaică... Te strâng de drag, în vis și-n gând, iubito, Cu desfrânarea poftei dorului carnal, Cu patima iubirii ce n-ai împărtășit-o Într-un orgasm sfâșietor de madrigal... Referință Bibliografică: Te strâng / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]