21 matches
-
a absolvit cursurile Facultății de Istorie (Secția de Istorie Universală, Bizantină și Istorie Modernă), ale Facultății de Drept și ale Facultății de Filologie (Secția Filologie Clasică și Indogermanistică), iar în 1948 a absolvit cursurile de 3 ani ale Institutului de Balcanistică, condus de profesorul Victor Papacostea. A avut șansa să audieze cursurile și să participe la seminariile unor profesori renumiți: Gheorghe Brătianu, N. Marinescu, N. Bănescu, I. Hudiță, A. Oțetea (Facultatea de de Istorie), Gh. Gruia, Anibal Theodorescu, I. Dongorozi, G.
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1482931693.html [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
pe care îl câștigase prin concurs. Din această cauză în august 1983 a plecat în Germania unde și-a echivalat studiile începând cu bacalaureatul și terminând cu doctoratul și a fost recunoscut habilitat. A lucrat ca profesor de istorie și balcanistică la Universitățile din Aachen, Dusseldorf, Berlin. În perioada 2001-2008 a fost profesor asociat al Universității din Craiova unde a susținut cursuri de masterat și a coordonat 12 teze de doctorat în istorie. S-a străduit să pună bazele unui Institut
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1482931693.html [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
naționale „vlahe” aflate în Muzeul din Zaječar. „În iritarea creată de emisiune, directorul Muzeului a dat o dispoziție prin care profesorului Gacovic i se interzice pe o durată nelimitată accesul în Muzeu”, arată Tiberius Puiu, membru al Societății române de balcanistică și slavistică. Per ansamblu, în lipsa unei educații în limba română și pe fondul acțiunilor de asimilare, „omul care nu știe multe despre ai lui gândește că mai bine să zic că sunt sârb, e mai bine la muncă, să nu
Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”… () [Corola-website/Journalistic/296442_a_297771]
-
limba și literatura bulgară din România, după cum urmează: - partea bulgară acordă 3 locuri pentru seminarul de vară la Universitatea din Sofia, 3 locuri pentru seminarul de vară la Universitatea din Veliko Târnovo și două locuri pentru seminarul de iarnă de balcanistică la Universitatea de Sud-Vest "Neofit Rilski" - Blagoevgrad; - partea română acordă 8 locuri pentru cursurile de limbă, literatură și civilizație organizate la universitățile din București - două, Iași - unu, Cluj-Napoca - două, Constanța - unu, Timișoara - unu și Craiova - unu. Articolul 8 Părțile vor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190973_a_192302]
-
și Paris (1974-1975). Este profesor titular de limba franceză și lector de limbă română la Facultatea de Filologie a Universității „Chiril și Metodie”, lector de limba macedoneană la INALCO ("Institut național des langues et civilisations orientales") - Paris și conferențiar de balcanistica la "Istituto Universitario Orientalé", Napoli. Opera să științifică acoperă lexicografia, lingvistică românească (dialectele - meglenoroman și aroman) și cea romanica. În cursul anului 1995, prin decretul primului ministru al Franței, a primit distincția de Cavaler al Ordinului"Palmes Académiques", cu mențiunea
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
mai 1922, Drăgușenii Noi, județul Lăpușna, Basarabia — d. 18 august 2006, Moscova) a fost un critic literar, scriitor, poet și traducător sovietic și rus, specialist în literatura română. A fost doctor în filologie, cercetător principal la Institutul de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a URSS (ulterior Academia Rusă de Științe). S-a născut în satul Drăgușenii Noi, Basarabia (în prezent în raionul Hîncești al Republicii Moldova), fiind fiul comerciantului Vladimir Fridman și al Sarei (născută Grossman). A urmat studii la
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
motiv că nu examinase și proza realist-socialistă a scriitorului. Cu toate acestea, lucrarea fără modificări îi este acceptată în 1959, iar Fridman primește titlul de candidat în științe filologice. În anul 1972 devine cercetător științific la Institutul de Slavistică și Balcanistică din cadrul Academiei de Științe a URSS, unde se specializează în istoria culturii și literaturii române. Fridman obține apoi titlul de doctor în științe filologice cu o teză despre curentele estetice în literatura română din secolele al XIX-lea și al
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
cele mai importante scrieri ale lui Sadoveanu. A scris și revizuit capitolul „Istoria literaturii române moderne” din volumul "Istoria literaturii din Europa de Est, după al doilea război mondial" (vol. I:. 1945-1960, M. Indrik, 1995), elaborat sub auspiciile Institutului de Slavistică și Balcanistică. A colaborat la realizarea dicționarelor ruso-române și româno-ruse și a participat la scrierea unor manuale de limba rusă pentru învățământul mediu. A publicat și literatură originală, îndeosebi romane, în limba română ("Întoarcerea la viitor" (1967)) și în limba rusă. Este
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
Buc. 2012 ● Ștefan Çapaliku, Allegreto Albania, dramă, Teatrul Odeon, București 2009 Ștefan Çapaliku, Ține ușa deschisă!, monodrama, Teatrul Marin Sorescu Craiova, 2013 Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990) Membru al Asociației de Prietenie România-Albania Membru al Asociației de Balcanistica și Slavistica Președinte al Asociației de Prietenie România-Albania Vicepreședinte al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor Minorităților Etnice din România „Europa 21” Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România, 2003 Premiul Până de argint, acordat de Ministerul Culturii din Albania, 2006
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
lingviști indo-europeniști, precum Theofil Simenschy, Vlad Bănățeanu, Aram Frenkian sau Alexandru Graur. Preocuparea pentru vechea macedoneană - care îl apropie de un alt mare filolog clasic și indoeuropenist al nostru, Ioan I. Russu - denotă interesul său, încă de foarte tânăr, pentru balcanistica veche. Colaborează la "Cursul de introducere în lingvistică" (1955), și la "Introducere în lingvistică" (1958), ambele sub redacția lui Al. Graur. În 1968 începe colaborarea, cu etimologii originale, la "Dicționarul limbii române" al Academiei (DLR, literele M-R). Etimologia aplicată
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
preocupărilor sale a fost istoria limbii române - așa cum de altfel s-a întâmplat cu toți marii filologi români, indiferent de domeniul lor particular - și în mod special substratul ei daco-moesian (tracic în sens mai larg). Cunoscute fiindu-i studiile de balcanistică veche, începute încă cu teza de doctorat despre limba macedoneană și continuate în anii următori (1959-1960) cu studii despre unele fenomene lingvistice trace, despre relațiile lingvistice româno-albaneze și despre limbile balcanice, i se încredințează redactarea unei importante secțiuni a "Istoriei
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
simpozioane, seminare, mese rotunde, sesiuni de comunicări naționale și internaționale) Implicări în viața publică: emisiuni, dezbateri la diferite posturi de radio și TV. Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova, 1982; specialitatea - Istoria. Doctorantura la Institutul de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a Federației Ruse, Moscova, 1986-1989 Articole științifice - 156 1996-2003 - Membru al colegiului de redacție al Revistei de Istorie a Moldovei; 1991-1993 - Membru al colegiului de redacție al Revistei de Istorie· "Patrimoniu"; 2009-2012 - Membru al colegiului de
Ion Varta () [Corola-website/Science/306780_a_308109]
-
profesor de limba rusă la o școală medie din Moscova (1948-1953), apoi profesor de limba și literatura română la Catedra de limbi străine a Academiei de Științe a URSS (1953-1971). Din 1972 este cercetător științific la Institutul de Slavistică și Balcanistică din cadrul Academiei de Științe a URSS, unde se specializează în istoria culturii și literaturii române. În 1953 îi este respinsă disertația despre Mihail Sadoveanu pentru că nu examinase și proza realist-socialistă a acestuia. Lucrarea (în forma ei inițială) îi este aprobată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287089_a_288418]
-
Marea Neagră și alte lucrări, redactate în manuscris înainte de arestare (1950), au fost tipărite în străinătate (deși cu o destul de mare întârziere). Aceeași continuitate istoriografică dublată de o vizibilă oponență politică o observăm și la Nicolae Bănescu, Vasile Grecu (bizantinistică și balcanistică), Alexandru Lapedatu (istorie modernă - domnia lui Cuza), gen. Radu Rosetti (istorie militară - independența), Ioan Lupaș, Silviu Dragomir (istoria Ardealului și a sud-estului Europei, în cazul lui Dragomir), Constantin Marinescu (istorie universală medievală), Ioan Hudiță (istoria diplomației), Gheorghe I. Cantacuzino (arheologie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre omologii dvs. în peninsulă. Împreună formați AISSECO (Asociația Italiană de Studii istorice asupra Europei Centrale și Orientale). Interesul este desigur reciproc și manifestat de statele regiunii prin reprezentanțele culturale în Italia sau diverse asociații mixte (de maghiaristică, slavistică, romanistică, balcanistică etc.). Care sunt punțile înspre/dinspre România? Înainte de toate, o precizare: din acest an am solicitat universității ca materia mea să se cheme Istoria Europei Centrale și Orientale. Actuala titulatură (Istoria Europei Orientale) mi se pare limitativă. E adevărat că
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
între supinul românesc și un tip de infinitiv albanez; între expesii și locuțiuni cu structură asemănătoare; în evoluții paralele ale sensurilor cuvintelor etc.). Sprijină contactele culturale și științifice româno-albaneze, bucurîndu-se de prestigiu în cercuri largi. Studiile sale intră în aria balcanisticii, dar vizează și reconstituirea cu prudență științifică a celei mai obscure zone a istoriei limbii române: elementul dac: Vocabularul autohton al limbii române, 1983; Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, 1995. I-a îndemnat și i-a sprijinit pe
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
țări socotite aparținînd Balcanilor. La noi, N. Iorga ne socotea ca aparținînd tradiției bizantine (o separație înainte de toate religioasă și culturală), iar Victor Papacostea intitula, în anii treizeci (mai precis în 1936), Institutul pe care îl conducea a fi de balcanistică. Autoarea urmărește originea termenului Balcani și-l găsește nu mai tîrziu de 1794 în notațiile unui călător englez, vizitînd Levantul. Evident, numele pe care l-a propus, pornea de la denumirea munților din Bulgaria vecină nouă (nume turcesc). Dar autoarea îl
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
formație fericită: e o creație hibrida și are o rezonanță neplăcută"; presupunea că modelul său a fost constituit de unele adjective substantivizate precum Romanoslavica, Italica - si sugera că modele alternative preferabile denumirile de domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
specifice zonei (maghiară, germană); pentru o perioada ulterioară, se descrie concurența între influență culturală germană și cea franceză. În genere, se susține necesitatea de a integra, pentru înțelegerea specificului limbii române, comparația romanica (sînt dese referirile la dialectele italienești) și balcanistica. Studiile mai "tehnice", de fonetica istorică și de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul, structurile partitive, comparația, ordinea cuvintelor. În analize de o remarcabilă finețe și
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
și a elaborat manuale de limba rusă pentru învățământul mediu. În 1953 îi este respinsă disertația despre Sadoveanu, pe motivul că nu a fost discutată și opera de după 1944. În 1972 devine cercetător științific principal la Institutul de Slavistică și Balcanistică din cadrul Academiei de Științe a URSS, cu specializarea în istoria culturii și a literaturii române, publicând articole, culegeri și monografii despre fenomenul literar românesc. Din opera lui Sadoveanu a tălmăcit în rusește Bulboana lui Vălimaș, Neamul Șoimăreștilor, Venea o moară
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
de vedere, E.M. Cioran avea dreptate. M. Vulcănescu făcea observații în același sens 4. Din care cauză, când observăm că României i se consacră, în continuare, numere monografice, în reviste specializate de etnografie (de ex. Ethnologie française nr. 3/1995), balcanistică, folcloristică etc. încercăm o mare dezamăgire. înseamnă că aceasta este imaginea predominantă în Occident, în comunitatea științifică internațională. La care se mai adaugă, bineînțeles, Dracula, cimitirul vesel de la Săpânța și alte kitsch-uri folclorice. Problema, pusă cu acuitate și între
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]