56 matches
-
arhaicele vile de câte douăzeci și patru de încăperi recuperând evuri istorice, nutrind, prin pitoresc și logistică, un înfloritor turism internațional. Voi locui în preajma pieței centrale Adrian Păunescu, colț cu stradela Ion Iliescu, aproape de fundătura dr. Beuran, într-o elegantă garsonieră cu balconaș la al patruzeci și șaptelea etaj, emițând mai departe ipoteze asupra datei când România va avea cu adevărat o economie de piață funcțională, când se va pune capăt proliferantei corupții, în ce fel se va stăvili prăbușirea sistemului sanitar, cum
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele 111 care mai supraviețuiesc, răspândite în orașul vechi) amintirea lui Ionesco e încă vie. Fiecare vizită la Galeria Erker, în al carei atelier de grafică Ionesco a găsit ambianța ideală de lucru
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
-o întotdeauna, de a mă orienta în mod prompt și pozitiv în situații neprevăzute. Și totuși, săvîrșisem și eu, în felul meu, o crimă, chiar dacă am regretat-o sincer imediat. Locuința mea era la capătul care dă spre stradă un balconaș folosit mai degrabă pentru a depozita diferite obiecte ieșite din uz: pe polița de sub măsuța din mijloc, vrafuri de reviste și publicații vechi pe care îmi propuneam mereu să le mai răsfoiesc; peste dulăpiorul metalic sprijinit de peretele din fund
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
trimis special pentru el, și expeditorul lui Cohn, și Cohn însuși au fost așezați pe viață pe un tron imperial, bine păzit, solemn și intangibil. O văd pe Ada cocoțată, undeva pe acoperișul lumii, privind cerul și munții din micuțul balconaș suspendat în timp și spațiu din casa Ioanei Pârvulescu, de la Brașov. Acolo, zîmbea și tăcea. Nu se mai răfuia cu nimeni și cu nimic. Aproape în fiecare miercuri, cînd nu lipsesc de la ședința de redacție, o conduc pe Ada acasă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu balcoane și balconașe, cu drugi de fier și amorași de gips. Dumnezeule, ce-i cu liniștea asta? întrebă deodată Irina, și se opri locului. Parcă au murit cu toții. Nu mai e nimeni, spuse Miluță. Nu se poate! Ascultă și tu. Se tem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de Chatsworth aici. Nu o să ne apucăm să punem tapet În camera aceasta. Decorațiunea va fi chiar priveliștea. Ia uită-te la ea! Milton avea, desigur, perfectă dreptate. Am traversat camera și am deschis glasvandurile, care dau În trei Încântătoare balconașe ornamentale. De acolo, tot ce se vede sunt vârfurile decolorate de soare ale copacilor din Washington Square, iar deasupra lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici nu mai sunt de fapt băieți, sunt cu adevărat fete... la fel ca tine. Aiurea. Farah a clătinat din cap. Nu mai vorbi așa, cum să fie ca mine? O-la-la, a țipat Bob. Hei, tu! Arată-ne și nouă balconașele tale! Cele mai grozave sunt mai sus, a zis Johan, pe sub copacul ăla mare unde i un Austin. Când s-au oprit, erau o duzină de asemenea fete pe stradă. Nu le mai era frică, Își dăduseră seama că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pare o soluție care aduce nu doar atmosferă, dar lasă o anumită respirație jocului actorilor, lasă aer pentru ca proporțiile decorului să se așeze bine, pentru ca traseele ce ne duc în susul șin josul scărilor, perspectivele de la etaj, aparițiile Vetei într-un balconaș improvizat, ascensiunea acolo a lui Rică să aibă sens, tensiune și haz, umor din plin. Acest cub, un proiect arhitectural ce a luat Premiul la Bienala de Arhitectură din 2008, este exact spațiul pe care Bucureștiul, de pildă, nu îl
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
deschise și scaune jupuite, cu bătrîni muzicanți cîntînd tangouri la acordeon, un tren în care ne hurducăm ca într-o roabă. Prin fața ferestrelor trec case deasupra cărora se sprijină acoperișul pe colonade zvelte, formînd bolți arcuite discret, case mici cu balconașe, case galbene sau de culoarea cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu rama largă și curbată ca o coadă de păun. Nu pot scăpa de gîndul că am mai fost aici, în curtea interioară, sub palmierul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul care prelungește salonul meu. Din el privesc deopotrivă aprinderea sau stingerea micului meu paradis." Casa este impregnată de personalitatea autorului acestor rînduri, soțul gazdei noastre, doamna Georgeta Filitti. Mi-am manifestat dorința de a vorbi despre dumnealui puțin. "Oameni de
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
nepoatele au isprăvit ceva școli, Hasenfuss s-a întors, ca odinioară din Rusia, la casa lui din Umileni, pe care nu mai trebuise s-o înstrăineze înainte de plecare, ca alții, căci legea se schimbase între timp. Putea fi văzut pe balconașul de lemn al etajului, împovărat de ani, contemplând cu tristețe parcă, de la înălțimea acestuia, viața pulsând din ce în ce mai slab a Umilenilor. Își angajase o menajeră care l-a și găsit într-o dimineață fără suflare în patul său simplu de brad
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i se comportau straniu. Mai târziu, și-a spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s, În Yonkers, s-a purtat aproape logic și, controlând atent numărul de highballs ingurgitate, a devenit lucid și vorbăreț. A constatat că grupul consta din cinci bărbați și că pe doi dintre ei Îi cunoștea din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai senzațională dovadă a romantismului nipon. Într-o aripă a castelului există un pavilion cu ferestre largi, înconjurat de jur împrejur de un balcon, unde la sfârșitul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Japonezii se întâlnesc pe acest balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi. Întâlnirea are loc într-o muzică niponă veche de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică și parcă vizualizam
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
cu vârcolaci, cum am spune noi. Întâlnirea are loc într-o muzică niponă veche de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică și parcă vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului amenajat tocmai pentru asta! Japonezul spune că există, de fapt, trei luni. Una e pe cer, a doua e reflecția ei în apa canalelor ce înconjoară castelul, iar a treia este reflecția ei... în paharul de sake! Referință Bibliografică
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
o sală de admirat luna. Da, luna! Într-o aripă a castelului e un pavilion cu ferestre largi și cu un balcon de jur împrejur, unde la sfârșitul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Se întâlnesc pe un balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi, într-o muzică japoneză de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică, veche și parcă și vizualizam noaptea luminată
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi, într-o muzică japoneză de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică, veche și parcă și vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului amenajat tocmai pentru asta! Japonezul spune ca există, de fapt, trei luni. Una e pe cer, a doua e reflecția ei în apa canalelor ce înconjoară castelul, iar a treia este reflecția ei... în paharul de sake!” Condeiul Milenei
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
baligi, beneficii, balamuc, bairam. Bazar, bădie! Buticarul: Bre, basarabeanco, bagă-ți bagajele‑n boxă! Basarabeanca: Bebe bateristu’: Bună bucățică! Beton! Buticarul (bățos): Bă, basarabeanco, bagă-ți boccelele! Blochează biroul! Basarabeanca: ?! Bill Bagabontu’: Bunuță, băga-mi-aș! Bebe bateristu’: Bestială! Bașca balconașele. Buticarul (behăie): Bă, basarabeanco, boccelele! Basarabeanca: ?! Bebe&Bill (bufon): Belește-o, bădie! Buticarul (băgat’n boale): Băi, basarabeanco, bagă-n bostan. Belești belingheru’! Basarabeanca: Bagicurește-mă, bre, bagicurește‑mă! Buticarul: ?! Basarabeanca: Nu-s a’ mele boccelele! Referință Bibliografică: BAZAR / Radu Părpăuță
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
Vezuviu, granit sau bazalt, fiind prelucrat și intens folosit la pavarea caldarâmului, trotuarelor... Autoturismele, adică mașinuțele, apar și dispar, după ce te lipești automat de pereții caselor. De era să intru peste o Anna Magnani, care tocmai își savura țigara în balconașul de la ... parter. Am crezut că cel mai murdar oraș, din cele văzute până acum, este Istanbulul. Aș recomanda bucureșteanului cârcotaș să facă o talpă pe străzile urbei de la poalele Vezuviului. Ferentariul pare de vis. Al treilea oraș al Italiei, Napoli
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
opresc lângă ograda lui Trifu, gospodar respectat și la locul lui. Are o casă care nu se deosebește cu nimic de a celorlalți consăteni. Dar mai are și o cameră mansardată, nu mai mare cred, de doi pe trei, cu balconaș. Sau chiar mai puțin. Parcă e un adăpost din turtă dulce pentru eroul nu știu cărui basm. Așa mi-am dorit eu să locuiesc toată viața. O cămăruță de student sărac în care să nu aibă loc decât o canapea, un dulap
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
bine în lumina răspândită de luna ridicată de un cot peste arboretul dinapoia ei. Nu stătuse cu mâna în sân Sigi, trebuise să recunoască, îi adăugase casei o verandă, iar podul părea să fi fost transformat în mansardă, cu un balconaș de fier forjat spre stradă. Grădina de pe coasta dealului fusese cultivată, ca pe vremuri, cu porumb, cules deja acum, iar o parte din tuleii tăiați de curând zăceau stivuiți pe margine. Da, își spusese, toate aste ar fi fost bune
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
lână grena, un șifonier, o măsuță mică și două taburete. Într-un colț, pe o servantă, un televizor. Lipsesc mileurile și bibelourile. Nimic nu îți dă sentimentul că acolo ar locui și o femeie. Din cameră se trece într-un balconaș transformat în bucătărie. Este curat, îmi place asta la un bărbat. La o femeie este normal, dar în general bărbații nu le prea au cu gospodăria. Dar este dotat. Are aragaz, un dulăpior, vasele așezate în ordine. - Îți ții singur
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
am simțit legați de bunica printr-un secret la care nimeni altcineva din familie nu avea, poate, acces. Dincolo de datele și anecdotele legendei noastre familiale, vedeam ivindu-se viața în deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toiul nopții. Tocmai îmi trecuse prin minte, ca un trasor, un gând imposibil, smintit. A trebuit să-l rostesc cu voce tare ca să-i pot cântări realitatea extraordinară: - Și dacă Charlotte mai trăiește?... Uluit, mi-am închipuit-o ieșind în balconașul ei plin de flori, aplecându-se pe o carte. De ani de zile, nu mai aveam nici o veste din Saranza. Charlotte putea, deci, să continue să trăiască, oarecum ca înainte, ca pe vremea copilăriei mele. Acum ar avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
n-aș vrea, din pricina aranjării lor una după alta, să cadă greutatea pe vreuna din ele, pe ultima, de pildă, cum e obiceiul. Eu nu voi ști niciodată de ce nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]