2,980 matches
-
a întîmplat 50 de ani. Ați văzut ce a ieșit. Ideile, domnilor, vin din noosfera, nu de la Bucurenci. Iar Bucurenci e o persoană, nu o idee, ca să lămurim și aceasta confuzie. Ultimul circ pe care l-am văzut a fost balenă Goliath, adusă ca să bage românului în cap idea că ceea ce e mare e și de valoare. Copil fiind, am zis “prostii”. M-am lecuit. Lumea n-a progresat prin ideile majorității. Părerea mea. Comentariul are 2200 semne. Este destul de normal
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
cu stele și detestam,/ pentru golurile dintre soldați, mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Jan Kott, mai exact a ultimelor zile sunt mărturiile criticului literar Jadwiga Jaworowska din Zeszyty Literackie, nr. 79, vara 2002, căruia scriitorul i-a încredințat ultimile sale pagini scrise: Piniakoteka, dedicate iubitei lui pisici (așa cum scrisese mai demult foiletoanele despre balene, delfini sau cimpanzei). E o perioadă extrem de grea pentru el, după pierderea soției, a cărei cenușă fusese împrăștiată în ocean, așa cum ea își dorise. Kott mai scrie foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
să treacă vreo cîteva clipe înainte de a răspunde: -Dacă te porți urît, tot o să te înmormîntez, numai că n-o să-ți plătesc locul de veci. Jeremías Rosslare, deși a trăit ani mulți și cînd a murit era bătrîn ca o balenă, nu s-a purtat niciodată urît și s-a dus liniștit pe lumea cealaltă. Gîndul că ar fi putut să cadă și să putrezească în marginea drumului, ori lîngă o fîntînă, ca o rîndunică moartă, era pentru el un motiv
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi din mai multe motive, sintetizate în următoarele rînduri ale eseistei, care certifică actualitatea de fond a suprarealiștilor: "Ei au legitimat atitudinea ofensivă în cultură (și nu doar în cultură), deconstruind false tabu-uri și
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i foarte veche-amică/ Și pe balene purtînd pică,/ Îi arătă, dur, cellalt sîn.// Și-astfel piratul făr-o mînă,/ Oh, vampei, ce n-avea
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i foarte veche-amică/ Și pe balene purtînd pică,/ Îi arătă, dur, cellalt sîn.// Și-astfel piratul făr-o mînă,/ Oh, vampei, ce n-avea un sîn,/ Îi prinse cu cealaltă mînă,/ Sub vela trincă, cellalt sîn” (Cîntec de pirat). Din pricina aceleiași sfieli de fond, actantul e incapabil
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lame albastre de cuțit îmi reflectă dublu chipul ca o mască din care se desprind bucăți de ghips. și mă trezesc. stau întinsă pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
scrisă în anul 1987, îl recunoaștem fără probleme pe criticul proteic de astăzi și voluptosul său discurs: În fine, sub catifele, pînze gudronate, brocarturi de Olanda sau pînze de sac (autopenitent) se află, pe punte, biblioteca - și ea Ťfigurăť a balenei albe - cu Flaubert și Stendhal, cu Tolstoi, Dostoievski Cehov și Gogol, cu Babel, Singer, Ibrăileanu, Rebreanu, Anna Franck, cu Marin Preda, Mazilu și Titel, cu Marx, Köstler Orwell și Sartre, cu Maiakovski, Esenin, Fadeev și Labiș, dar și cu Musil
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
simte ceva. Ajungeau pînă la ea niște vibrații slabe. Așa își dădea seama că sînt în viață, deși departe, înfometat și, probabil, nu tocmai bine. Toate acestea veneau ca un fel de cîntec pe coarda ei invizibilă, cam așa cum cîntă balenele, strigînd una la alta prin adîncuri. Timp de aproape o săptămînă după ce am dispărut părinții mei au rămas la hotelul Lochmoor, sperînd că o să mă întorc. Pînă la urmă, detectivul de la poliția din New York căruia îi fusese încredințat cazul le-
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru care mă face să cred că vom fi ajuns chiar în biblioteca domniei tale, coane... Privi îngrijorat rafturile îndopate cu volume - țnînd loc de lambrisaj pînă la plafon... Același fast roșiatic-vinețu acoperea toate cele. Iar de mai rămăsese vreo
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mamifere (cu excepția a două specii de lilieci!). Descoperitorii europeni s-au învoit mai mult sau mai puțin pașnic cu această populație maori deja stabilită în cele două insule. Întîi au prădat bogățiile naturale ale insulelor: au fost măcelărite focile și balenele, s-au tăiat pădurile, iar aurul a fost exploatat. Mai tîrziu se impune o economie mai durabilă. Coloniștii își fac ferme și oilor importate de pe vechiul continent le merge aici minunat... În 1869 (adică la numai 21 de ani după
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
în văgăuni înflăcărate, în cratere vulcanice stinse... Bineînțeles, îngerul apare și dînsul un pic, îți muștruluiește viața, îți înnoadă ața din ac, te bagă-n strădanii de păpădie suflată rapid: uite-o, nu e! Ehehei, bătrîne cantalup de untură de balenă oceanică, zvelt hipocamp, chițibuș de pluș asprit în valuri... ehehei, nu-i de joacă, ai treburi cu ghiotura, nu se glumește cu mărgărităroasele astea. Soarbe-ți lacom butoiașul cu propriu-ți destin, pus la murat de grijuliile ursitoare muieratice, hieratice
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
altă biografie alt destin că va dormi pe o altă pernă într-o altă cămașă de iluzii și sînge întunericul are două guri are două țeste sexul are două patrii două capitale în care să se prăvălească precum cozile de balene în oceanul fosforescent ora are minutul dublu și ea este dublă și timpul este plin de secunde secționate în două ca fructele ori bivolii în putrefacție de viermii vii și voraci de altminteri este imposibil de știut dacă pasul este
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
nici o urmă, cît și în a lui Nabokov, a cărui capodoperă e concepută ca o parodie la lumea marelui său compatriot, axată pe sfințenie și demonie. Poate că demonia colonelului Sutpen, care fuge de sîngele negru așa cum fugea Ahab după Balena Albă, ducîndu-și la moarte tot echipajul, nu are nimic comun cu a marelui păcătos Nikolai Stavroghin și cu a martirului nihilist Kirillov, dar ea nu e străină de cea a bătrînului Feodor Karamazov. Chiar dacă motivele pentru care dom' colonel nu
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
un lungan cu ciuf destul de mare pieptănat cu îngrijire pe spate și dat cu briantină, proaspăt bărbierit și stropit cu colonie ieftină, într-un sacou lălâu din care se ițește cămașa șifonată cu vârfurile gulerului îndoite în sus din lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară, îmbunătățind aspectul general, dar ceva mai târziu); fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh - prefațează o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
nu minteť (Cîntec de lehamite). Altă cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de aprilie, vădind capacitatea autoarei de a se multiplică la infinit, fără să obosească și fără să se repete, așa cum îi place să se „portretizeze” singură într-o mulțime de ipostaze: „Bucuria mea este că efectul de seră. În jurul ei balenele nu mai sunt ceea ce au fost și apa se schimbă-n formulă din oră în oră, ca o gardă la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol prin mucavaua cu flori de matase și franjurii care se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a două dintre operele tatălui meu: Iona și Ultimele zile, ultimele ore. În libretul operei Iona, după o piesă de teatru a lui Marin Sorescu, cele trei personaje care-și vorbesc sunt unul și același Iona, înghițit sau înghițiți de balena biblică. Libretul operei Ultimele zile, ultimele ore pornește de la Mozart și Salieri de Pușkin și de la piesa Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-a văzut Pușkin, se desfășoară în paralel cu sfârșitul lui Pușkin, așa cum l-
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]