112 matches
-
Leului edenic: «Leul se plimbă prin iarba-nspicată, / printre merii falnici, edenici, / de dinaintea căderii-n păcat... / Mă vede și-mi zice: / „îngere, vino-ncoa’, să te mănânc...!“ // Iar eu mă las cu bucurie vânat și mâncat, / ca să răsar mai frumos din baliga-i spiralată. / Doar sunt în Rai / și n-am altceva mai bun de făcut...!» în a doua secvență a poemului final, Leul se plimbă prin raiul căzut în junglă, aidoma păsării de pradă reînviate. De astă dată, îl întâlnește și
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
și-l amenință pe poet că-l mănâncă, iar acesta îi răspunde ca vânător: „Eu îl iau la ochi prin luneta mitralierei mele / și-l sărut cu o rafală, drept între ochi, / împroșcându-i creierii de fiară / peste uscata-i baligă spiralată din drumul / colbuit pân-la genunchi și, totodată, / ștergându-i semnificantul din cortexu-mi... Doar sunt în Junglă / și n-am altceva mai bun de făcut...!“ (Doar sunt în Rai și n-am altceva mai bun de făcut...!). Poetul, având drept
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
așteaptă, în ulița murdară,/ tăcerea care cade în fiecare seară,/ Și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
de aproximativ doi metri care înalță fiecare casă deasupra vecinei sale de mai jos, are câte trei ferestre oarbe, distanțate între ele ca ochii unui animal, și un joc de șipci în culori de la nuanțele de vânătaie până la cele de baligă. Fațadele cândva albe sunt coșcovite. Casele sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două uși. Cea de-a șaptea ușă e a casei lui. Scările sunt de lemn, tocite, sub ele se deschide un soi de
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele.// Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îl aruncă, nu au trezit În Nicolai Arsenievici aceasté pérere. El sépa liniștit, si aerul pe care Il respira era un aer de primévaré. Dupé a treia noapte de pîndé, Alexandr Timofeevici se Întorcea acasé. Satul era pustiu și numai baligile care Începuseré sé se usuce În mijlocul drumului erau dovadă cé pîné la Alexandr Timofeevici au mai trecut oameni. Dar Alexandr Timofeevici nu era obosit. Dacé cineva s-ar fi uitat atent la fața lui Alexandr Timofeevici, ar fi gésit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
CÎnd tai lemne Îți fac și plécinte... - Da’ de rînit, nu te-ai gîndit sé rînești, nu? Sté vacă ceea-n baligé de-o séptémîné. - Iaca bine c-ai venit tu sé rînești. Murea vacă ceea féré tine. Se ridică baliga pîné-n pod și murea. - Hai, pune o daté sé ménînc, cé mi-e somn. Eu mé duc sé mé culc, da’ tu sé vezi ce mai faci prin grédiné, poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la ce? La tină, la baligi, la trudă, la datorii și la judecăți! CÎt am stat la America, lemne am crăpat numa’ la căldarea ta de guiaș, apa ne-o curs pă țavă și ghezu’ pîn paipuri, lampa s-o aprins sîngură, ce ne-o trăbuit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imperiul de lene calmă" al copilăriei dumneavoastră: ,, Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați cu știr și șteve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii./ Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele./ Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
Aidoma unui fachir, poetul pășește pe cuie și nu pregetă a-și străpunge carnea, păstrînd un aer impasibil. Propunîndu-și a nu scrie nimic autocompătimitor, urmărește la un moment dat, cuprins de uimire, mișcările unei, altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
văzduh zburând chiar și centrul ei după cum se știe în ultimii ani una cu marginile și-n această marmeladă zburătoare se întrupează moi pietoni numai că și ei cad de sus iar pe jos nu se mai văd decât niște baligi maronii de vacă ori de bou dar și boii și vacile s-au dus s-au descuamat de pe noi bem lapte bun de plastic clonat în două "în trei în câte câți vrei" și cei pe care nu i-a
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
cu desăvârșire nespiritual, lipsit de orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând un coțcar filosofic, spunea Reger, care a izbutit să întoarcă o întreagă generație de savanți din domeniul științelor spiritului cu susul în jos. Heidegger este un episod respingător al istoriei filosofiei
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cîteva aspecte de căpetenie ale ororii care nu întîrzia să se amplifice. Cumplita foamete ce-a cuprins Moldova postbelică, urmată de un lung răstimp de mizerie de pe cuprinsul întregii țări: „Foameai harapnic pocnind în burtă;/ zer dacar fi și-o baligă - turtă./ Doamne, urechea Ta de ce-i surdă?/ Clopotele mari cu buze de-argilă,/ Domnii Moldovei plopii-i distilă” (Moldova). Distrugerea bibliotecilor, nu o dată arse de către politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În drumul său În drumul său spre neant, bicefaloclenia a mai dobândit o victorie, o victorie jalnică și ridicolă, așa cum cocoșul trâmbițează prinderea unui vierme umed și roșu sub baliga proaspătă a calului, un bicefal cu două ramuri aruncate spre cer, el - un urmaș al lui Down, bietul de el, buchisind încă la gramatica lui Trăznea, mă bucur de o bună tovărășie, încet ne urnim și noi, n-avem cum
ÎN DRUMUL SĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364129_a_365458]
-
a voastră de politică, unde vă învață să le știți pe toate! În clipa următoare, șchiopul, fixându‑și cârja în dreptul inimii mele, m‑a împins spre sobă și, strivind țigara cu cizma de cauciuc plină de noroi uscat amestecat cu baligă de la animale, a strigat furios: - Cred c‑am să‑ți scot inima din tine! Am s‑o tai și am s‑o dau la toți să mănânce din ea. Sunt hoț, ai? - Unde ai ascuns tabloul „iubitului tău conducător”? - Luați
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Buf, bof!”, “Boule!”, “Beșinos bătrîn!”, “Bătu-te-ar benga!”, bocete, bășcălii, batjocură buruienoasă, baliverne, “Bărbatu-i bine?”, “Bolește”, brașoave, bancuri, bîrfe, bodogăneală, Bombonel bagă bețe Bunicii, Brucan bîjbîie, Bogdan Baltazar bănuiește, barem Băsescu beștelește, boborul blastămă, beție, barbarie, biznis, bunăstare, baligi, beneficii, balamuc, bairam. Bazar, bădie! Buticarul: Bre, basarabeanco, bagă-ți bagajele‑n boxă! Basarabeanca: Bebe bateristu’: Bună bucățică! Beton! Buticarul (bățos): Bă, basarabeanco, bagă-ți boccelele! Blochează biroul! Basarabeanca: ?! Bill Bagabontu’: Bunuță, băga-mi-aș! Bebe bateristu’: Bestială! Bașca balconașele
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
ce-s făcute să rămâie, Chipul tău în mine numai, scrie-n Biblii că l-ai pus, Și de-aceea-mi tulburi stupul nu cu fumul de tămâie Ci cu focul din neliniști și cu ce-i din mai presus. Fum de baligă uscată doar stuparul mai aprinde Și îl suflă peste gâze cum tu însuți ai suflat Când ne-ai pus în trupuri suflet și alăturea merinde Să putem umbla pământul, când o fi, în lung și-n lat. Numai tu știai
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
cu regnul animal, dacă nu cu șmecherocrația, ce apăruseră peste noapte ca viermii de mătase în lumina palidă a lunii, ce îi induceau în eroare pe bucureștenii ce veneau să ia apă plată de la izvor, lepădînd pe drum în urma lor baligi greu de identificat, care păreau a fi ba de Mercedes, ba de bivoliță, ba de lada de zestre a bunicii. Vax Albina! se lamenta el, obosit de atîtea raționamente, în definitiv, nu intră în vizorul meu aceste probleme rebusistice, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima nu. Nu-mi plăcea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima nu. Nu-mi plăcea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
eșecurile, obsesiva întrebare: de ce, de ce, de ce? iată scânteia tuturor descoperirilor trecute și viitoare. - Daca omul se mulțumește numai să mănânce, să bea și să doarmă cu ce se deosebește de un animal care la fel mănâncă, bea apă și... se baliga?! - Conflictele că dezechilibrare a balanței energetice și trezire a instinctelor primare la nivel individual, războaiele la nivel de națiuni, poartă în ele premizele unor descătușări violente care duc la metamorfoze sociale, politice din cele mai neașteptate. - Dependența orbește rațiunea, puritatea
EXERCITII DE MEDITATIE (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358072_a_359401]
-
băgară sub nas niște cârpe cu oțet, îl recuperară iar apoi îl duseră, mai mult pe sus, bălind de fericire, din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi, jidane, tu ești baliga aia de-l văzu pe târța-pârța, hodorogu’ ăla de cumnat al meu!? Având încă mințile slăbite Costel îngăimă, spre bucuria cioclilor de lângă el: - Sunt juvete nu... O nouă palmă, la fel de meseriașă, zdruncină încrederea în viață a sărmanului om și-l
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
toți erau adunați în casa pe langă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baliga de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic pentru că știam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai tarziu dar spaimă nu. Nu-mi plăcea
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]