KorAP: Find »[drukola/base=balonzaid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

68 matches

Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898

pe Marius Sala Draculea, dar nu oricum, ci în cadrul unei ceremonii amuzante desfășurate la Institut față de toți colaboratorii anume convocați. „A deschis larg ușa de la sala mare în care ne adunam cu toții și, fără să se dezbrace (era într-un balonzaid, cu pălăria «împușcată», cu geanta nu prea mare nedespărțită și cu o umbrelă lungă), mia făcut semn să mă apropii. Mi-a făcut semn apoi să mă aplec și m-a atins pe umăr, la fel ca în ceremoniile medievale

Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu (2014) [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Georgie și spuse: Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Împărțită În patru compartimente și degetele lui aleseră unul la Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie după gust. Calitățile Îi dispăreau. Asta-i de la Stein & Co. Se fac mici și uscate. La capătul coridorului, o fată În balonzaid alb se Întoarse și se uită la el. Frumoasă siluetă, se gândi. O cunosc oare? Alese altă stafidă și, fără să-i arunce măcar o privire, o luă. Una de-a noastră. Myatt, Myatt & Page. Pentru o clipă, cu stafida

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului și la baie: domnul Eckman și domnul Stein. Domnul Eckman, se gândi el, Încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un tunel. Revoluție, se gândi ea cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să-l vadă viu În tribunal. Puterea poziției sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]