192 matches
-
de manevrat" (dir.bumerang.ro). Dacă mai adăugăm cîteva citate - "funcții (...) mai facil de obținut" (domino.kappa.ro); "site-uri (...) facil de navigat" (servicii. rosite.ro), "operațiune (...) facil de îndeplinit" (datalog.ro); "deja devine facil de concluzionat că..." (quadrant.ro) - banalizarea prin repetiție riscă să își atingă scopul: construcția începe să ni se pară aproape normală...
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985, pp. 42-43) Dacă există o "rețetă" a (construcției) personajelor lui Monciu-Sudinski din Rebarbor, aceasta e pe cît de simplă, pe atît de rafinată: în linii mari, ea se bazează pe poetizarea banalului și banalizarea poeticului ("Pulpele ei miroseau a săpun de rufe", spune naratorul din Casa cu aristoane, p. 20) sau, la un alt nivel, pe sensibilizarea primitivului și primitivizarea sensibilului: În somn, mutra asudată a lui Munteanu pare fața unui omuleț necăjit și
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
V la 90˚”, „ax cu came în chiulasă”, „supape de cilindru acționate desmodromic”, „injecție electronică de benzină cu clapete de 45 mm”, „ambreiaj multidisc în baie de ulei”, „alesaj” și „lanț cu 0-ringuri”. Se punea în discuție și o eventuală banalizare a conceptului de Suzuki-GSX-R 600. În Aventuri la pescuit am citit rețeta de „pește pe pat de cartofi” și m-am uitat atent la desenul intitulat „montajul plutei cu velă” precum și la poza „voblerelor cu barbetă care înoată la suprafață
Cum am citit 12 reviste de bărbaţi şi n-am înţeles nimic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21260_a_22585]
-
așa, ironie devenită publică și plata, lichefiere înghețată, ce furnizează un nou fundal pe care se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor al unor "adevăruri filosofice" este o banalizare prematură a ironiei lui Derrida. Cred că s-ar cuveni că el să fie păstrat fluid încă o vreme înainte de a fi criogenat (așa cum, eventual, trebuie să fie ) într-un set de concepții filosofice că oricare altul, adecvat pentru un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
această practică, si a celor care, convinse de problemă medicală, o resping după ce fie ele însele au experimentat-o, fie au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori. Însă indiferent de răspuns, toți subiecții intervievați de echipa lui Kaufmann nu concep practică
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
în felul acesta se ascunde. Motivul pentru care practic nici o femeie care altminteri face nestingherita plajă fără a purta un sutien nu consimte să meargă pe strada într-o asemenea ținută, nici măcar la cîțiva metri în afara plajei, este legat de banalizarea dezgolirii în măsura în care ea e dublată, triplata, multiplicata la infinit de numărul celorlalte femei de pe plajă care nu poartă sutien. Dacă ne amintim că plajă este legată de figură invalidului, deci cumva a pacientului al carui corp e redus la fiziologic
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de camuflaj, atunci ea nu va reuși de fapt, susține Kaufmann, să fie un camuflaj mai bun decît vesmîntul, de pildă, mai ales un veșmînt provocator. Bărbații intervievați, desi recunosc rolul banalizator al plajei, mărturisesc de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de piele, indiferent ce vor fi crezînd femeile. Care, în mod bizar, odată ce li se comunică răspunsul bărbaților întrebați, nu par de fapt
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
spune. În plus, o dureroasă indiferență pentru ceea ce a fost, pentru suferințele din trecut - acest văl de ne-aducere aminte (nu vrem să spunem de uitare) acoperă totul: ne acoperă. Să adăugăm la toate acestea, încercările actuale de minimalizare, de banalizare a pătimirii românești sub comunism (ceea ce unii numesc, acum, "mitul nefericirii totalitare") pentru a înțelege că sîntem noi, noi înșine, cei care ne "separăm" de propria noastră istorie, de adevărurile trăite - în numele unor perspective "post comuniste", teoretice sau direct interesate
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
puțin perfect manierat, cu gust la haine și cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu, cuceritorul teoretizează haosul creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
precum peștele de pe televizor, carpetele înfățișând “Răpirea din Serai”, balerinele din porțelan, mileul de pe masa din sufragerie, explozia de roz turbat și excesul de figuri populare și populiste. Tema acestei ediții PAF a fost aleasă că și manifest, manifest împotriva banalizării și popularizării imaginii în arta. Showcasei : Ben Heine,Carioca, Buzu, Paul Hitter, Ghica Popa, Bogdan Moraru, Vali Petridean, Allan Dalla, Silviu Andrisoi, Barnes, Lartist, Mihai Liviu, Alexandra Albu, Simona Simpson, Raluca Bararu. Muzică bună asigurată de: Electric Brother, NotSoCommon Dj
Print Art Fest (PAF!) [Corola-blog/BlogPost/99364_a_100656]
-
acolo încât scriptura mateină s-a tipărit, în 1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese o carte pentru inițiați a devenit o operă care se studiază la școală. Iar școala poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
intrat în circulație și a fost auzită de mai multe ori. Astfel, formule traduse cuvînt cu cuvînt care i-ar îngrozi pe traducătorii de profesie - învățați să caute întotdeauna echivalentele idiomatice ale unei expresii - sînt repetate pînă la normalizare și banalizare. Un astfel de caz, destul de recent, ar putea fi formula conversațională nu vrei să știi... / nu vreți să știți..., pe care o întîlnim nu numai în traducerea dialogurilor din filme, ci și în conversația cotidiană și chiar în cărți scrise
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
cu o recoltă a urii atît de bogată precum ne-a oferit-o cel recent încheiat, în prelungirea morală a căruia ne mai aflăm și acum. Pe vremuri cam pe la începutul secolului de care vorbeam, oricum, înainte de utilizarea pînă la banalizare a formei celei mai violente și larg răspîndite a răului bazat pe ura dezlănțuită a terorismului islamic internațional - care a înlocuit-o în zilele noastre pe cea doctrinară de clasă și de rasă - un filozof precum Oswald Spengler (din care
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
numai fragmente). A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foarte dotați. Le explicam că generația lor era practic prima în care deseori chiar copii și adolescenți încălcau interdicția de a ucide: copii care ucid copii, studenți care ucid profesori, adolescenți care ucid părinți. Asistăm tot mai mult la o banalizare a violenței: pragul de violență a scăzut, în special în școli. Dar chiar și violența împotriva noastră înșine este în creștere, prin fapte precum a bea în mod excesiv până la pierderea conștiinței, iar fenomenul privește persoane tot mai tinere. Evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dăduseră în damblaua salutului cu "Doamne-ajută!" Ceea ce mi-a indus instantaneu un sentiment de respingere. Dumnezeu devenea, în mintea mea, complicele acestor nemernici, pavăza îndărătul căreia se masa întreaga abjecție a unui sistem criminal. Începutul anilor '90 a marcat deplina banalizare - ba chiar trivializare - a formelor de existență religioasă. "Soborul de preoți" fără de care nu mișca nici musca (exact cum pe vremea comunismului nu se putea face nimic fără "soborul de activiști"), luptele pentru putere în sânul bisercii, desfășurate exact după
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate, normalizarea situației însemnând pierderea voluptății și banalizarea pasiunii într-un cadru domestic: un bărbat citind un ziar, o femeie citind o carte în aceeași cameră zi de zi, fără aportul pe care-l aduce o dureroasă culpabilitate, un indescifrabil regret. Pasiunea decurge din sentimentul acut de rău
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
niște arătări inofensive care dezamăgesc prin platitudinea vieții pe care au dus-o. Nu știu dacă acesta e efectul oricărui demers de demistificare a trecutului, dar în cazul volumului lui Jean-Louis Brunaux, impresia e de subțiere a temei pînă la banalizare. Brunaux se comportă ca un anatomopatolog care diseacă trupul spre a-i afla secretul, pentru ca în final să se pomenească cu o grămadă de zgîrciuri și oase ce nu mai păstrează nimic din nimbul vieții. O netezime seacă de hoit
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
Duhovnicească. Limbajul - numeroși sînt cei cărora, la urma urmei, Arghezi nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
examenelor na- ționale aduce în actualitate un anumit câmp lexical din limbajului tinerilor (elevi și studenți): inventarul denumirilor de procedee și instrumente folosite pentru copiere. Practicile sunt, desigur, vechi; noutatea o reprezintă doar tehnologia modernă și, mai ales, teribila extindere, banalizare și aparentă acceptare socială a fenomenului. Termenul de bază, fițuică, a fost înregistrat și explicat în studiile despre argoul școlar din perioada interbelică. În 1937, Gh. Agavriloaei îl definea ca „hârtiuță pe care sânt scrise lecțiile spre a (le) copia
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena 3, 6.02.2012). În ultima vreme, marcatorul iată tinde să devină un supărător tic de limbaj. Excesul de reliefare își anulează proprietățile și tinde spre nivelare și banalizare. Reportajele de televiziune și prezentările de știri recurg tot mai mult la un stil insistent, exagerat, demonstrativ, în care atragerea atenției spectatorului devine un simplu mecanism repetitiv. Iată este una dintre emblemele acestui stil: „un copil care, iată, a rămas
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
fără exagerare, mai ales dacă avem în vedere comentariile trase de aici, care l-au socotit, între altele, un anticipator al lui Einstein. Dimensiunea socială și politică i-au lipsit Luceafărului poeziei românești, cu siguranță titlul care îi convine, în ciuda banalizării lui de către școală. Spre deosebire de Hugo, Eminescu a fost un mare poet: nici mai mult, nici mai puțin decât atât. Tradiția la noi a rolului istoric al scriitorului e scurtă. Inaugurată de pașoptiști, se cam încheie cu ei. Astăzi, un astfel
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
a ei? Asta nu știu, mă plasez încă / totuși într-o cu totul altă lume. Apocalipsa este probabil una dintre cele mai profunde spaime ale umanității și poate tocmai apelul prea insistent, publicitar, la această temă, în zilele noastre, până la banalizarea ei, constituie targetul semnificant al parodiei romanului. Poate...
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
minute după anunțul Departamentului de Stat. O singură persoană a atacat jandarmii, iar câțiva dintre ei au reacționat exagerat, escaladând violențele, astfel încât televiziunile au avut iarăși materiale ”incendiare”. Reacția jandarmilor este defavorabilă Puterii: protestul se stingea de la sine, iar prin banalizare se putea spera la o reducere treptată a numărului protestatarilor, în zilele următoare. Îmbrâncelile cu protestatarii și reacția disproporționată fac un mare deserviciu de imagine actualei Puteri. Doar două scenarii justifică bâlbâielile și reacția paradoxală din cursul zilei de ieri
Ole, ole, ole, l-au lăsat Serviciile? () [Corola-journal/Journalistic/46358_a_47683]