122 matches
-
ar fi putut/ să-mi fie mamă/ dar nu mi-a fost. Singurul motiv pentru care nu îmi public fericirile/ e că nu curge sânge - cârciumile unde se încaieră hamalii/ sunt teatrul meu preferat corida asta cu nisip adevărat/ o bandulieră teroristă mută cum este o ureche de copil sub apă/ nu-mi pasă de literatură/ să nu mă tulbur acum mă preocupă în mod deosebit/ am propria mea tehnică moșită de instinct/ aș putea să scriu un roman al ratării
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
să ne folosim de ele, mai tarziu. M-am uitat la el, uluit. Nici macar n-am protestat. Țin minte că uitându-mă la el urât, s-a ridicat și s-a retras, fără să mai spună nimic, cu arma în banduliera. Nu mult după aceea, a apărut un camion cu remorca, supraîncărcat. Abia mai urca. Acolo șoseaua era într-o pantă abruptă. Camionul a tras pe dreapta, s-a oprit. Apoi, șoferul german îmi făcu, nerăbdător, semne, prin geamul deschis al
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai, potoală-te, că nu ești tu clientu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
DE VÂNZARE. Casa care ne face umbră e-o hacienda uriașă, destul de spaniolă să te facă să-ți vină să dansezi flamenco pe-o masă, să te rotești pe-un candelabru din fier forjat, să porți un sombrero și-o bandulieră. — Uite-aici, îi zice Denver. Faceți-vă frumoasă și v-arăt eu cum putem șmangli niște analgezice puternice. Sari înapoi la cele trei zile în care ne-am ascuns în apartamentul lui Denver pân-am reușit să strângem niște gologani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
S-ar fi zis că era un năvod aruncat la Întâmplare peste resturile unui naufragiu. Din a scotocit printre lucrurile din cufăr și a scos de acolo o geantă de pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se reobișnuia cu un lucru vechi, familiar și liniștitor. — Bine, a zis el zâmbind. Stătea În picioare, iar prin tavanul cu găurile prost peticite se strecura o coloană de lumină care Îi cădea pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
inima și am zis: „să merg eu, să văd ci s-o Întâmplat”... Mai departe, Petrică a lămurit lucrurile: I-am spus că am fost rănit la piciorul stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capul în direcția în care toți ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce face, toloaca este mică, îi răspunse Angela. -Haideți, să începem jocul; voi vă veți lupta iar eu voi urmări și voi mâzgăli cu acest băț, câte o linie pentru săgețile care lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor după care să înceapă a trage cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și mi-am putut da seama că este normal, am rămas în gândirea mea cu o sumă de contradicții. Am ieșit din cameră, am făcut câțiva pași până la poartă, mi-am luat tașca din gard, mi-am pus-o în bandulieră, în timp ce el mă urmărea cu multă atenție, ca atunci când ți se întâmplă să te desparți de ceva sau cineva drag, mă întreabă: -De ce îmi spui „moșule,” crezi că sunt așa de bătrân? !... M-am abținut să-i spun ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l rănească pe unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu de șuierul și scânteile scoase de lame. Până și actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cât mai repede! Dar asta însemna o mare cheltuială de energie și se înțelege că nimeni nu era capabil să susțină timp mai îndelungat un astfel de efort. Fiindcă nu trebuia uitat bagajul: un sac de merinde, o pătură în bandulieră și un burduf cu apă, aninat la cingătoare. Hrana și apa, folosite cu economie, ajungeau pentru câteva săptămâni, cel mult. În acest răstimp, așadar, trebuia găsită calea înapoierii sau o altă ieșire. (Se pare că în interior exista un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
peretele din dreapta, și cel din stânga... Și podeaua, observ... Locuiesc la etaj. Zăresc oameni deasupra, dedesubt, de-o parte, de alta... Se îngrijesc de umplerea unor bidonașe metalice cu apă. Nimeni nu se îndeletnicește cu altceva. Fiecare poartă o pătură în bandulieră; și eu am una, de aceea îmi este așa de cald. Parcă nici aer nu prea mai este, deși, de undeva, se simte, vag, o boare. Mă ridic și ies. Se circulă în toate direcțiile. Descopăr că edificiul - simplu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lui de stentor „atacă” marșul partizanilor italieni, simt că mă desprind de scaun, de masă și încep să urc, alături de colegii mei de an, să urc, cântând, coasta Răcătăului din marginea Brașovului. Suim, cu pușca în spinare, cu masca în bandulieră, spre terenul de instrucție, în prima lună de „militărie” din cadrul facultății. Suim gâfâind și cântând „Bella, ciao! Bella, ciao!”, cu gândul că acolo, sus, ne așteaptă aerul îmbălsămat al fânului cosit și priveliștea munților, a pădurilor ca niște maluri verzi
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
lumânare legat cu ață, momeam gărgăunii, îi scoteam din găurile lor subpământene și-i omoram? Fiindcă și ceilalți copii făceau la fel? Pe atunci nu citisem Majestatea sa, regele Muștelor, nici nu văzusem mercenari de 12 ani cu kalașnikovul în bandulieră. Și-atunci! De ce era cruzimea un joc al copilăriei? ... O viespe a intrat în camera lui Dan. A făcut câteva ronduri în jurul lămpii, apoi s-a oprit pe fereastră. Pun mâna pe una din revistele lui cu benzi desenate și
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
alunecat pe poleiul din jurul gropii. A căzut la o adâncime de 7 metri. Și-a fracturat ambele picioare și un braț. Era prima victimă din rândurile noastre”... „În turnul de control veghea un tânăr rus blond, pistruiat, cu balalaica în bandulieră. Ne zâmbea de fiecare dată când foloseam groapa”, își amintește doamna Condruț. „Îl porecliserăm Peppi, râdea în hohote și ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului. Omul urla
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
Încuviință din cap, luându-i-o Înainte spre chilia sa. Șezură unul În fața celuilalt, pe băncuțele spartane. Noffo Își lăsă gluga pe spate și Își șterse fruntea brobonită de sudoare cu o pânză pe care o scosese dintr-o mică bandulieră. Dintr-o dată, expresia i se schimbase. Parcă umbra chiliei Îi regenerase forțele. Omul acela creștea odată cu tenebrele. Privirea sa Își pierduse orice urmă din ipocrizia precedentă, revenind la natura ei Înghețată de torționar. Din instinct, poetul verifică dacă daga Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu caraghioslâcurile, anatema și sarcasmul ce țintea (până la sângerare) adversarul politic, cădea exact în marginea unei poziții din care trăgea la „foc automat” și din toate pozițiile, „culcând la greu” și cu înverșunare tot ce era în bătaia „cartușierei și bandulierei” asigurate cu „muniție” (să mai dea și la alții, aliați desigur!) de armatorul-șef al unității politice căreia era chemat să-i aducă reale servicii pe „câmpul de bătălie electorală”!. O marțialitate ușor de comparat cu alte atitudini „de salon
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
amenajarea unui muzeu în aer liber, cu artefacte ale istoriei relativ recente dar și cu o componentă naturală și de divertisment desfășurate pe aproape 1500 acri de pământ. Piese de artilerie aparținând altui timp tehnologic și militar (tunuri, afeturi, branduri, banduliere, cartușiere, etc.), obiecte care prezintă istoria armatei cantonată în zona golfului (uniforme cu vipuști, fireturi și epoleți ale profilului de armă, arme vechi, muschete, săbii, cuțite curbate, baionete, etc) sunt expuse în sălile vechii construcții din timpul războiului fratricid din
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
-o. Scruta depărtările ajutată de un binoclu Sakura, detalie Babacul. -Ești grozav! Te pricepeai și la asemenea ustensile? Și ce memorie ai... după atâția ani! se entuziasmă Flower-Power. -Da’ de unde! I-am citit marca de pe cutia de piele agățată în bandulieră și care i se odihnea pe șoldul stâng... Nu era anturată de vecinul de scaun și se dovedea total adâncită în curioasa-i cercetare. -Iar tu, conquistadore, ai profitat ... zâmbi mulțumit Diplomatul. -De fapt, am acționat dintr-un impuls... Ușor
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
de educare și călire a soldatului. Pentru a da un exemplu și celorlalți, tovarășe maior, acestui caporal care nu înțelege ce-i disciplina liber consimțită... să-i dați să stea patru ore îmbrăcat în echipament de luptă (manta, pătură în bandulieră, mască de gaze, arma la umăr) în poziția de drepți pe coluar. Are voie din zece în zece minute să ia pe loc repaus câte un minut. Desemnați pe cel care-l va supraveghea. În cazul că se va abate
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
a scurs în întregime, am încercat să mă ridic. Nu a fost chip. Doar că de pe gheața și pământul acela înghețat m-am tras pe o movilă de zăpadă. Asupra mea se afla întreg echipamentul de front, inclusiv pătura în bandulieră, pe care am căutat să mă sprijin. Mă gândeam că până la ziuă voi îngheța acolo. Era un ger năprasnic de ianuarie. Aveam în minte copilul și întreaga familie. Ei m-au ținut în viață. Nu vream să mor până să
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]