372 matches
-
plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n‑o să aibă o Înmormântare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la voia Întâmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la voia Întâmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin câte mâini trecuse Marieta Își dădea imediat seama orice bărbat care o iubise - iar revoluționarul acesta cu suflet delicat fusese unul dintre ei - și atunci ea Își dădea drumul, se spovedea. Își depăna amintirile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie bună n‑a fost mai duios jelită și n‑a avut o Înmormântare mai cu pompă decât tine“. ENCICLOPEDIA MORȚILOR (O viață de om) Lui M. Anul trecut, după cum știți, am făcut o călătorie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mediul său (Schaffer, 1971); apoi copilul își formează treptat atașamentul față de cei apropiați, se atașează mai ales de persoanele care le arată „simpatie și înțelegere” (Shaffer și Emerson, 1964), semnalează afecțiunea prin modul cum stabilesc contacte vizuale, învață prin imitație (Bandura, 1963; Stern, 1977), reacționează la întăririle pozitive: lauda, încurajarea, remarca (Patterson, Littman, Bricker, 1967). Un aspect deosebit îl constituie prezența în viața copilului a unui „modelator de rol: în jurul copilului trebuie să existe oameni pe care acesta să-i poată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Allen, Anita L., Uneasy Access: Privacy for Women in a Free Society, Rowman and Littlefield, Totowa, New Jersey, 1987. Arendt, Hannah, The Human Condition, University of Chicago Press, Chicago, 1958. Arendt, Hannah, Între trecut și viitor, Editura Antet, București, 1997. Bandura, Albert, „A social learning interpretation of psychological dysfunction”, în P. London; D. Rosenhan (coord.), Foundations of Abnormal Psychology, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1963. Banton, Michael, Discriminarea, Editura Du Style, București, 1998. Barry, Norman, Bunăstarea, Editura Du Style, București, 1998. Barker
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n-o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]