388 matches
-
niște calități ale textului poetic de a face apel din plin la cele cinci simțuri ale noastre, astfel încât versurile se desprind, parcă, într-un spațiu al lor, capătă o atractivă materialitate (amintind nu o dată de concretețea fraged senzuala a cuvântului barbian): “Silueta elastică-n dulce lanuri, frig mătăsos/ Fiorii frumuseții curcubeuri pe coapsele-i/ Masculin - feminine/ La gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, șosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneața fugind pe poante/ Liberă, seducătoare și vanilată, Ciripind vii refrene-n stradă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
SALE Autor: Ioan Mazilu Crângașu Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe când în compactul volum de sonete, „FIIND 365+1 Iconosonete” (Edit. „Semne”, București, 2013), pare că avem 365 + 1 de reflexii ale versului barbian: „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire”, ca îngemănarea Ideii în tiparul perfect al Sonetului, „Evangheliile”, (în ordinea stabilită de autor - „a Inimii”, „a Cerului”, „a Tăcerii”, „a Apocalipsei”), în aceeași editură - „Semne”, luate ca un întreg (altfel nu
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ioan_mazilu_crangasu_theod_ioan_mazilu_crangasu_1392612351.html [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
fel de schimbări, iată și aici suntem nestatornici. Scriitorul este nestatornic? (zâmbește) Scriitorul este foarte nestatornic. Nina Cassian a debutat sub semnul marelui poet Ion Barbu, i-a fost amică, se admirau reciproc, a scris un volum de versuri foarte barbiene, la scara 1/1. Când a apărut realismul-socialist agresiv, a declarat în „Flacăra”, scriu în Istoria mea, s-a dezis de barbism. Și a început să scrie de „Livezeni-Bumbești”, de hei-rupuri. De fapt, oportunismul, acesta ne-a omorât. Așa apărem
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ion_rotaru_in_memoriam.html [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
cinci „existențe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul și dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”. Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie să vedem cum l-a receptat critica românească. Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu și-a fixat
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
lichide...(E. Lovinescu -Critice...) Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricîrui poet obsedat de absolut.” Tudor Vianu, într-o completă imagine asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepției poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
unei comparații; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu...) Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenție subiectivă a poetului...Barbu este mai retoric. Unele din procedeeleretoricei clasice sunt folosite cu evidență în poemele acestui ciclu. Așa de pildă prosopopeea, din speța pein care
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
alb, ca o raia, Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă” ,după cum remarcă și Adrian Marino, evidențiind cu o mare putere de pătrundere, în mod analog, caracterul dublu, împărțit între abstract și concret al poeziei barbiene. Cu „Uvedenrode” poetul se plasează într-un „joc secund”, depășind realitatea și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică. Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înțeleasă de puțini cititori, lui i s-a pus o etichetă și nu l-a mai scos nimeni din ea ca poet „încifrat”, greu de digerat. Lectura operei lui relevă însă lumi și
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad în
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_les_noces_des_paroles_in_curs_de_aparitie_marian_malciu_1326995243.html [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică a luciului de tip arghezian («Logodnică de-a pururi, soție niciodată»), poezia sintactică de tip arghezian («Trei sau patru-n mal pescari») și barbian («Ion Barbu este desăvârșit în această structură») etc.; «poezia metalingvistică are ca sursă inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către Dionysos: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, sau Eu cred că veșnicia s-a născut la sat
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
cosmogonie, complet deosebită de cea biblică sau de cea științifică. Un alt poet din perioada celor două războaie mondiale în opera căruia descoperim motivul copilului și al copilăriei este Ion Barbu, profesorul universitar de matematică Ion Barbilian. Originalitatea în poezia barbiană o dă și atmosfera baslcanică, pe care o descoperim și în Selim- care este o narație poetică de atmosferă., al cărui erou principal este turcul Selim.Schița portretului acestui personaj- asociat cu amintirile copilăriei- este realizat în tonuri mucalite de
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
malul ce irupe, la râul de infern cu flora rară.”: O febră crește încălzind carmina/ și-n jumătăți de marmuri coapse pure;/ pe patul de logodnă plâng femure,/ în golul dintre stea și rădăcine. „Nunțile efemere” aduc ceva din ermetizarea barbiană: Paznicii la vechi tenebre/ bat cu tirsul greu de moarte/ prin dulci râpe în vertrebe/ sculând fluturii departe/ strânși ân coamă-n flori deșarte. (Luceafăr) Vrsuri memorabile sunt și în „Iarna străveche”: E verde frigul dincolo de tine Corăbii lungi alunecă
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Horia_zihoria_zilieru_un_o_ion_ionescu_bucovu_1362316189.html [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte... (cf. SÂrg, 61; poezia a fost reluată în volumul I din Ordinea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
altă direcție lirică: „Iubito, tu ești doar femeie,/ Femeie, tu ești doar un om,/ Iubire, tu ești doar scânteie,/ În ochii Creatorului - atom.” Jocul asemănărilor în sonoritatea cuvintelor duce uneori la o muzicalitate de flașnetă argheziană sau poate de ermetism barbian: „Precum e bradul e și bardul,/ străfulgeră precum smaraldul,/ sublimă, încă genuină,/ Din curcubeu ne dă lumină,/ Din versuri împletind coroană.” Simpla joacă a cuvintelor apropiate ca sonoritate, chiar și acolo unde nu comunică nimic, are darul de a crea
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1486101858.html [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
fi, potrivit marelui comediograf, niște (citez dintr-însul) „selenari". Spuneam, apoi, că, bisexuați (ce va să zică androgini sau, dacă vreți, hermafrodiți), ne suntem, prin aceasta, suficienți nouă înșine... La care, m-ați întrerupt cu întrebarea dacă în felul, oarecum, al gasteropodelor barbiene. Răspun-su-mi a fost unul evaziv, ca și, de altfel, întrebarea dvs. R La care, pasămite, nici acum nu vreți să ne răspundeți clar. C: Dar, domnule, aduc eu, oare, a melc, - a „melc, melc codobelc"?! Trec cu vederea insinuarea dvs.
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
Eu-lui / Eroului Poematic întru cunoaștere și Cuvânt / Logos, chiar dacă ele se ițesc dintre periferiile dadaismului și paradoxismului. Și chiar dacă a pierdut „trenul“ generației sale resurecțional-moderniste (crezându-se „transmodernist“ - vezi „virușii“ prefixoidului trans din textele acestui volum, „viruși“ trecuți prin pseudo-hermetism barbian, dar căpătați direct de la Ion Popescu-Brădiceni, „cu frezii cu tot“, la distanță de catharsis, în afara oricărui principiu estetic, pentru că atât trâmbițatul postmodernism cât și neozongorist-brădicenianul transmodernism, „netrâmbițat decât de doi-trei“, creat „prin analogie“, doar „în urmă cu un deceniu“, sunt
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Într-o zi, mai degrabă-n amurg, Voi primi o vizită îmbrăcată murg : Obosindu-mă, o voi ruga să mă lase Dedicat somnolenței mele lemnoase. În odaia rămasă goală, Va fi doar tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți înaintași, deși, uneori, întâlnim termeni sau chiar titluri care amintesc de poezia lui Barbu sau Blaga. Astfel ideea de „nenăscut” pare o preluare a „increatului” din Oul dogmatic barbian, în timp ce un titlu precum ” Oprește destrămarea” amintește clar de motto-ul volumului Marea trecere a lui Blaga: „Oprește trecerea. Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - și totuși oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea”. Desigur
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1458128913.html [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
o poezie cerebrală și livrescă, ce dovedește o cultură vastă, dar care este în același timp lipsită de originalitate prin imitarea unor modele literare cu care autorul luase contact în anii tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și obrazul cu măștile de hârtie japoneză ale
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
În context românesc s-au impus două transliterări ale acestui termen: "ermetism" (cum îl utilizează cel mai ermetic poet român Ion Barbu sau criticii literari Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu sau Marian Papahagi) și "hermetism" în studiile despre poezia barbiană ale lui George Călinescu, Perpessicius, Nicolae Manolescu, Marin Mincu. Având în vedere că în franceză cuvântul „hermetisme” începe cu un „h mut” și că se pronunță cu „e” inițial, varianta de transcriere „hermetism” este într-o oarecare măsură forțată, putând
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
cu un „h mut” și că se pronunță cu „e” inițial, varianta de transcriere „hermetism” este într-o oarecare măsură forțată, putând chiar induce la confuzia cu doctrina antică a hermetismului. De aceea, pare preferabilă utilizarea cuvântului în forma sa barbiană - "ermetism". Ermetismul este o tendință în literatură, devenită curent literar, cu precădere după Primul Război Mondial, mai ales în poezie, caracterizată prin folosirea deliberată, uneori cu ostentație, a unui limbaj excesiv intelectualizat, obscur, dificil, criptic, adesea ininteligibil, considerat ermetic. În
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
poate face, dar în mod cert M.B. nu putea rămâne indiferent la următoarele fapte, direct și strâns legate de problema care-l preocupa, aceea de a-și cristaliza un punct de vedere care să-i permită "cuprinderea atât a liricii barbiene cât și a operei matematice a profesorului Dan Barbilian" (În oglinzi paralele, p.8): dezvăluirea parțială, în 1983, a unor documente din arhiva Stoilow, privind corespondența Barbilian-Stoilow; apariția, în 1984 a cărții lui Mandics György Ion Barbu - Gest închis (Editura
Ultimul Mihai Botez by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17023_a_18348]
-
esența lor, în șirul de idei caracteristice gândirii filozofice a poetului matematician, așa cum se constituie ea pe parcursul întregii sale activități intelectuale, deci din deceniul al doilea până în deceniul al șaselea. Scrisoarea reprodusă aici scoate în evidență forța satirică a verbului barbian, forța pe care a mai invederat-o și cu alte ocazii, de exemplu atunci când îi demasca pe cei care încearcă să obțină cu rigla și compasul cuadratura cercului sau trisecțiunea unghiului, la mult timp după ce aceste operații fuseseră dovedite imposibile
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
în 1921 în revista "Viața Românească". Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-și continua studiile. După trei ani, în care a făcut multe călătorii prin Germania, ducând o viață boemă, se întoarce în țară. Fenomenul artistic barbian s-a născut în punctul de interferență al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebită de cea a lui Arghezi și Blaga, mai ales din pricina caracterului ei ermetic. Mai exact spus, înțelegerea poetului asupra a ceea ce
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
reducea această clasificare la doar trei etape: parnasiană, baladică-orientală și ermetică. Această din urmă împărțire a devenit clasică. Prima etapă este cea a versurilor publicate între 1919 - 1920 în revista "Sburătorul", perioadă numită convențional de unii critici "parnasiană", deși lirica barbiană din faza debutului depățește cadrul limitat al "parnasianismului", întrunind caracteristici ale poeziei "pure" dublate de un nestăvilit elan romantic. Dintre ele amintim: "Lava", "Munții", "Copacul", "Banchizele", "Pentru Marile Eleusinii", "Panteism", "Arca", "Pytagora", "Râul", "Umanizare" ș.a.m.d. Scurte și riguroase
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]