195 matches
-
a crea noi nume de agent. Îi recunoaștem prezența în multe numele ei de meserii - atît cuvinte cu "culoare locală" balcanică, evocînd o lume trecută - tulumbagiu, bostangiu, harabagiu, herghelegiu, toptangiu, bragagiu, lustragiu -, cît și termeni curenți, neutri - geamgiu, tinichigiu, macaragiu, barcagiu, camionagiu. În texte de acum cîteva decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
antic ( vigilența mereu trează, o altă idee preluată tot de la gnostici), slăbiciunea pentru grote, catacombe și insule. N-am intrat în piramida lui Keops pentru că mie mi-a fost frică, nu ne-am dus la Philae, insula aproape scufundată, pentru că barcagiul avea o figură suspectă și nu ne-am plimbat cu feluca pe Nil la Luxor, unul dintre visele lui cele mai dragi, pentru că nu ne-au ajuns banii, dar de ce nu am vizitat la Alexandria nimic din ceea ce subliniase în
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
pe o colină de lîngă Anantnag) sau de a le da sfaturi ("Apuc-o pe fata aia pentru băiatul tău pînă n-o ia altcineva, fiindcă primul ei născut e predestinat să fie un mare sfînt", i-a spus unui barcagiu care dormea în shikara lui pe Lacul Gandarbal, făcîn-- du-l să se trezească cu o tresărire atît de puternică, încît a căzut din barcă). Moartă, Nazarébaddoor părea mai veselă decît fusese în ultimele zile din viață și le mărturisi
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
și-i oferă un vas cu zmeură otrăvită. Povestea se termină brusc, având în prim plan, ca și la început, fructul ucigaș. "Pepa, în curte" este numele prozei și face parte din noua carte a lui Val Gheorghiu intitulată Pretențiile barcagiului Caron. De ce am început cu acest mic text? Tocmai pentru că el concentrează un anumit algoritm exploatat până la uzură în acest volum. O atmosferă întocmită cu artă este bruscată mai devreme sau mai târziu (de preferință în finalul textului) de un
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
morți, ambii, în 1966. N-aș fi știut că trăiește nici poetul G. Buznea, daca întîmplarea nu mi-l scotea în cale, prin 1969 sau 1970, cu cea mai bună traducere a Infernului lui Dante. Își completă pensia făcînd pe barcagiul în Herăstrău. Am mai spus povestea. Eram asistent la catedră ocupată chiar de el, cînd, în 1964, a murit D. Caracostea. Si asa mai departe. Comunismul nu ne-a despărțit doar de trecutul, dar și de prezentul nostru. Și nu
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
abundent notificate, sugerînd plinătatea existențială, artistul se dovedește capabil a se detașa de obiectul său dublu, venustatea femeii în sine, pe de o parte, procesul voluptății sale pe de alta: "August se sfîrșește în zile blînde, cu Val Gheorghiu - Pretențiile barcagiului Caron, proză scurtă, Ed. Polirom, Iași, 2000, 250 pag., preț neprecizat.
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
vaselor, trebuia să scot și pentru mine și șoferul nostru. Stanley avea permis pe timp nelimitat. Ce nu le mai convenea celor de la Securitate era faptul că deseori, când unele vase erau docate mai departe, noi trebuia să luăm un barcagiu cu barca să ne ducă la vapor și înapoi. Acești barcagii serveau ca un taxi pe apă. Erau plătiți de pasagerii transportați de ei. În general echipajele vapoarelor engleze și ame ricane erau clienții care foloseau "taxiurile". Fără acest mijloc
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
avea permis pe timp nelimitat. Ce nu le mai convenea celor de la Securitate era faptul că deseori, când unele vase erau docate mai departe, noi trebuia să luăm un barcagiu cu barca să ne ducă la vapor și înapoi. Acești barcagii serveau ca un taxi pe apă. Erau plătiți de pasagerii transportați de ei. În general echipajele vapoarelor engleze și ame ricane erau clienții care foloseau "taxiurile". Fără acest mijloc de transport erau nevoiți să meargă pe jos patru-cinci km, ocolind
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
apă. Erau plătiți de pasagerii transportați de ei. În general echipajele vapoarelor engleze și ame ricane erau clienții care foloseau "taxiurile". Fără acest mijloc de transport erau nevoiți să meargă pe jos patru-cinci km, ocolind o parte a portului. Majoritatea barcagiilor știau să se descurce în englezește și erau deștepți. Clienții lor, pe lângă costul transportului, care era destul de generos plătit, le dădeau întotdeauna țigări și alte obiecte. Securitatea era îngrijorată de contactul între barcagii și pasagerii lor, mai ales fiindcă în
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
km, ocolind o parte a portului. Majoritatea barcagiilor știau să se descurce în englezește și erau deștepți. Clienții lor, pe lângă costul transportului, care era destul de generos plătit, le dădeau întotdeauna țigări și alte obiecte. Securitatea era îngrijorată de contactul între barcagii și pasagerii lor, mai ales fiindcă în barcă, pe apă, nimeni nu putea intercepta convorbirile. Așa că își tocmise oamenii ei printre barcagii și aproape toate bărcile erau înzestrate cu microfoane ascunse. Cu toate astea, dacă vreun barcagiu voia să transmită
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
care era destul de generos plătit, le dădeau întotdeauna țigări și alte obiecte. Securitatea era îngrijorată de contactul între barcagii și pasagerii lor, mai ales fiindcă în barcă, pe apă, nimeni nu putea intercepta convorbirile. Așa că își tocmise oamenii ei printre barcagii și aproape toate bărcile erau înzestrate cu microfoane ascunse. Cu toate astea, dacă vreun barcagiu voia să transmită vreunui englez sau american ceva secret, era foarte ușor să-i dea un bilețel. Când eu cu Stanley luam barca să mergem
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
de contactul între barcagii și pasagerii lor, mai ales fiindcă în barcă, pe apă, nimeni nu putea intercepta convorbirile. Așa că își tocmise oamenii ei printre barcagii și aproape toate bărcile erau înzestrate cu microfoane ascunse. Cu toate astea, dacă vreun barcagiu voia să transmită vreunui englez sau american ceva secret, era foarte ușor să-i dea un bilețel. Când eu cu Stanley luam barca să mergem la vapor, întotdeauna acest barcagiu era chemat la securitatea portului și întrebat dacă Stan ley
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
erau înzestrate cu microfoane ascunse. Cu toate astea, dacă vreun barcagiu voia să transmită vreunui englez sau american ceva secret, era foarte ușor să-i dea un bilețel. Când eu cu Stanley luam barca să mergem la vapor, întotdeauna acest barcagiu era chemat la securitatea portului și întrebat dacă Stan ley l-a angajat în vreo discuție sau dacă a vrut să știe ceva. Lipită de curtea consulatului era o clădire cu o fereastră la cinci metri distanță, față în față
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o dinamită, mai adusese una, pe tema responsabilității umane. Poetul își imagina cum el, barcagiu fiind, ar avea îndoieli în privința capacității de a-și transporta semenii, în bune condiții, pe malul celălalt. Când să-și dea avizul pentru publicare, tovarășu’ Radu a citit-o, a recitit-o și a întrebat scurt: „Băiatul ăsta nu are
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tipicu, bășidum. Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă propun să învățați vulgara. E mai directă", zice Toth), iar din comitetul de urgență care ia ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă) ar fi de subliniat și caracterul "protocronic" al textului, mai ales dacă ne gîndim la pactul dintre fiul mazilit și tuciurii ("Aso: Ham încercat și noi, mîncați-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nunta, că doar n-o să treacă mireasa de pe insulă la mal cu barca, fără alai. Și atunci începe Virginica să plîngă. Ea se duce și înot după alesul ei! Pe mal, îmbrăcat în haine de ginere, Fănică Theodorescu adusese cîțiva barcagii și a pornit cu ei, să o întîlnească la mijlocul apei. Bătea un vînt cu ploaie. Cînd s-au întîlnit, mirii erau uzi și învinețiți de frig. Virginica a sărit în barca lui și l-a sărutat, apoi s-a înfășurat
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se teamă, poate peste cîteva clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul în prevederea sa. Nu mai avea încotro, băut-nebăut, soldatul, neamț, austriac, bulgar, orice-o fi, tot își va da seama despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să nimerești într-un anumit loc. Nu era departe de soldat, cu tot întunericul reușea să-i distingă silueta ușor cocoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece pe apă. "Îngere", s-a auzit vocea barcagiului, "Îngere, unde ești?" Mai mult nu se putea. Îngerul era el, era numele său conspirativ, cam ciudat, dar avea o explicație, îl chema și Mihai și Mihail. "Înger" îți putea aduce ușor aminte de arhanghelul cu același nume și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere?!" S-a ridicat anevoie, amețit, sfîrșit, n-a îndrăznit să uite către soldatul care cu greu s-ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă vie poate fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț". Barcagiul a fluierat încetișor a admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț". Barcagiul a fluierat încetișor a admirație, "ești tare, Îngere, eu să fi fost în locul tău făceam pe mine". Atunci, prima dată cînd a omorît un om, un dușman, dar un om totuși, a încercat să fie nemilos cu sine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tău făceam pe mine". Atunci, prima dată cînd a omorît un om, un dușman, dar un om totuși, a încercat să fie nemilos cu sine și nu cu celălalt, " Eu am făcut. De ce crezi că m-am spălat în Dunăre?" Barcagiul n-a înțeles nimic. A amuțit și toată traversarea s-a petrecut într-o tăcere desăvîrșită. Cînd a fost să coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să mă iertați, Îngere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]