35 matches
-
bucurie după ce Base a scăpat porumbelu’ pt că, vreo 2 luni de-aici încolo o să aibă și brandu’ tău ce să mestece. Erai la ananghie, blogu se usca pe picioare, comentariile se împuținaseră, insurecția metro-marxista se fleșcăise, zăceai că un barcaz naufragiat pe un atol, cînd, hop, apare mareea, talazu, ocazia. E clar că nu puteai s-o scapi, “pistruiatu”, “roscovanu”, “marxistu”, “scriitoru” și “efebul” din tine( și mai ales din brandu tău) nu te-ar fi iertat. Și iata-te
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
de fiară bătrână înjunghiată, scos de rărunchii crispați ai Geei suferinde. N-am știut ce-i aia și ne-am întrebat din ochi unul pe altul, vag alarmați, pe jumătate ridicați din fotolii. Răspunsul a venit numaidecât, odată cu legănarea de barcaz a întregii clădiri; însă cel ce și-a dat primul seama a fost Mircea, a cărui zodie taurină de pământ a reacționat violent, instantaneu: "Cutremur!! AFAR|!!!", a urlat la mine și la toți ai casei, cu o admirabilă prezență de
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mă-ndreptam decis spre Ararat, Pluteau pe ape vite, robi și regi, Ca un alai sinistru, necurat. Și mă gândeam ce vină aveam eu, Că nu m-au înțeles fără răgaz ?!... Nevastă-mea doftoricea un leu, Rănit la îmbarcarea pe barcaz. Se întâmpla un lucru curios: Șleahta de leșuri care mă urma, Nu emana miesme ori miros; Pesemne Dumnezeu le parfuma... Copiii mei se îngrijeau de toate; Sub punte refăceau recesământul, Verificând perechile salvate... Eu, Îl urmam către liman pe Sfântul
POTOPUL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380144_a_381473]
-
o vreme când/ ai să primești șuturi/ cu o cizmă nou-nouță/ și vei avea și tu o pereche/ pentru atari treburi/ sub masă"), imaginându-se ba Ulise ("un bărbat cu înfățișare ciudată/ cerând un bilet/ spre Ithaca"), ba călător în barcazul lui Charon (Adio. La Axiopolis), ba Ovidiu ("și geții râd ca proștii de graiul meu latin"), ba Iov ("îmi văd poza într-un ziar care servise la împachetarea a cinci bucăți de pâine și doi pești alături"), după decenii în
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
tușe aristocrate. Toate strălucirile stau în preajma epilogului, lângă aștrii durerii proscriși și nespus de ușori (Remember). Mircea Brăilița, animat de un șarmant elan "fin de siècle", creionează peisaje intime aproape "sub pecetea tainei". Versurile sunt intens șlefuite pentru a deveni barcazuri argintii/ tăind întunecata mare// construcții în sfârșit tremurătoare (Construcții în sfârșit tremurătoare). Neîntrerupte alchimizări au loc în vederea aflării cifrului eliberator. Ca un vis beatific, de sub zăpada sfântă/ răsar atunci/ ultime anserine florile clemenței (Ultima abstracție). Pe viitor, nesfârșirea drumului spre
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ARGONAUT Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Argonaut Barcazul meu nu este yolă, Nici pe canaluri o gondolă, Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ARGONAUT Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Argonaut Barcazul meu nu este yolă, Nici pe canaluri o gondolă, Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Argonaut / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
locuia pe partea stângă a Dunării în mersul ei spre vărsare, în zona denumită - Prospect. Nu știa ce înseamnă, dar în auzul ei, denumirea răsuna solemn. Acea parte de mal - la care ajungeai numai după ce treceai cu ceea ce localnicii numeau barcaz, fiind nevoiți să aștepte până când de pe cealaltă parte a malului se găseau pasageri pentru ca barca să nu facă o cursă în gol - era tăiată de canale prin care apa Dunării se scurgea în balta ce se întindea în spatele celor două
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
pentru unificarea organizațiilor de tineret din țară. Tinerii demască un fiu de chiabur, Ene, care se strecurase În rândul organizației locale de tineret pentru a o demobiliza, a-i submina activitatea depusă - În folos obștesc. Dar chiaburul este proprietarul unui barcaz, singurul din sat și singura modalitate de legătură rapidă cu orașul, care este pe celălalt braț al Dunării. În momentul În care Miai și Floarea, delegați la conferința tineretului În vederea unificării, vor să treacă cu barcazul În oraș, chiaburul refuză
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiaburul este proprietarul unui barcaz, singurul din sat și singura modalitate de legătură rapidă cu orașul, care este pe celălalt braț al Dunării. În momentul În care Miai și Floarea, delegați la conferința tineretului În vederea unificării, vor să treacă cu barcazul În oraș, chiaburul refuză să-i ia. Nu există pentru tineri decât două alternative: să renunțe a mai participa la conferință sau să facă pe jos un ocol de 100 kilometri pentru a ajunge la oraș. Miai și Floarea aleg
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
PE COASTELE CLIPELOR Fårâme de cer dispersate în bålțile tulburate de libelule plonjând cåtre nori Râme, alungite în cioburi de sticlå coloratå tåioaså secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele sfârtecate-n sårituri de delfini cåțårați pe coastele clipelor gri-verzui încurcate-n alge albåstrite de vreme trecutå Uitarea clipocea-n amintire crâmpeie de neîntâmplåri
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dispărea pentru câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la colectivizare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
specială“, surâse Goncea. „Mi-am amintit de sorbul ăla care n-a mai venit demult. L-a cam uitat lumea. Am pus-o pe Andromanda să-l cheme. E în odaia de-alături. Are și instrumentele care-i trebuie. Pregătește barcazul pentru Tomnea, dacă te interesează. Asta am pus-o pe Andromanda să facă!“ Îi făcu semn să se ducă să deschidă ușa și să vadă vrjitoarea. Burtăncureanu, dezgustat, speriat, sări, dând să-și facă cruce și toți știuții pași. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aurii din vârfurile lor. Ajunși sus, se aruncau în gol, se zvârcoleau puțin în lumina ruginie a înserării și se prăbușeau apoi în strălucia vălureală dintre sălcii. Tomnea, șovăitor, întinse mâna și o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înlocuit cu "afretare". Numai că nu este vorba de nave, ci de persoane executând evident la comandă operațiuni diverse: observarea "inamicului" desemnat, atragerea lui în zone unde urmează a fi preluat de profesioniști, "abordarea" și atunci când circumstanțele o permit "sabordarea" barcazurilor care tulbură liniștea fluviilor gândurilor curat-patriotice, limpezimea cristalină a lacurilor credinței de/în statul-părinte, pacea și armonia din Marea Dragostei de Patrimatria întruchipată de EL, de EA sau de EL de EA și de fiul lor, pentru că toți copiii națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
petreceri, motivațiile lui Zuckerberg par să fie ceva mai profunde. O arată stilul său de viață modest pentru un miliardar (locuiește într-o casă închiriată, conduce o Acura (care, pe lângă limuzinele lui Irinel Columbeanu sau Gigi Becali, e ca un barcaz lângă un iaht), se îmbracă de obicei în blugi, tricou și hanorac și nu prea apare prin cluburi exclusiviste). și o mai arată animația cu care vorbește despre misiunea Facebook, așa cum o vede el. Mark Zuckerberg pare să creadă sincer
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
are încredere în banii de hârtie". Îi ofer ceasul de la mână. Mă dojenește, "pe Gotland oaspeții nu plătesc". Desigur refuză să adăpostească porcul "după toate care s-au întâmplat". Îmi arată drumul înspre mare. Acolo ar trebui să găsesc un barcaz cu pat. Primesc niște saci cu care să aștern patul. Nici urmă de pompă de bicicletă. 2 decembrie Stau în amvon. De-abia se poate citi, am luat trei cărți poștale de la intrare, sunt mai bune pentru scris decât hârtia
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
avusese odinioară un birou Înfloritor În orașul de pe malul Rinului și nu puțini nobili renani Îi erau datori vânduți. Dar, odată cu Întâia cruciadă, când, deși intervenise episcopul, evreii fuseseră măcelăriți până și Înăuntrul catedralei, Solomon reușise să fugă pe un barcaz ce urca pe Rin, cu soața lui și cu un mic sipet cu bani de aur, și nu se oprise decât la Zürich, unde pasiunile religioase nu prin deau rădăcini. Acolo, tocmai când se sfârșea primul mileniu, Îi ceru aju
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]