26 matches
-
cauză. Măslinii eligibili care fac parte din plantațiile de măslini cu o distanță mai mare decât P1 se consideră măslini eligibili izolați. Într-o primă fază, aplicarea parametrului P1 determină proximitatea măslinilor eligibili. Se plasează un buffer în jurul tuturor punctelor (baricentrele măslinilor), poligoanele astfel create sunt fuzionate, apoi o cercetare privind dimensiunea poligoanelor determină care sunt măslinii eligibili izolați. Etapa nr. 2: atribuirea unei suprafețe standard măslinilor eligibili izolați După aplicarea parametrului P1, măslinii eligibili se repartizează în două clase: - măslini
32005R2182-ro () [Corola-website/Law/294500_a_295829]
-
puncte sunt în echilibru este că în L și L distanța față de cele două mase sunt egale. Astfel, forțele gravitaționale ale celor două corpuri masive sunt în același raport ca și masele celor două corpuri, astfel forța rezultantă actionant ca baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al sistemului, forța rezultantă
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Astfel, forțele gravitaționale ale celor două corpuri masive sunt în același raport ca și masele celor două corpuri, astfel forța rezultantă actionant ca baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al sistemului, forța rezultantă este exact aceea necesară pentru a ține un corp în punctul Lagrange în echilibru orbital cu restul
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
în același raport ca și masele celor două corpuri, astfel forța rezultantă actionant ca baricentru al sistemului; mai mult, geomtria de triunghi asigură că rezultanta accelerației este la o distanța de baricentru în același raport ca cele două corpuri masive. Baricentrul fiind atât centrul de masă cât și centrul de rotație al sistemului, forța rezultantă este exact aceea necesară pentru a ține un corp în punctul Lagrange în echilibru orbital cu restul sistemului. Punctele L și L sunt uneori numite "puncte
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
ale sistemului Pământ - Lună, unde analogul sforii este atracția adunată (sau netă) a celor două mase, iar piatra este un asteroid sau o navă spațială. Sistemul Pământ - Lună și nava spațială se rotesc împreună în jurul centrului comun de masă, numit baricentru. Pentru că Pământul este mult mai greu decât Luna, baricentrul este localizat în interiorul Pământului (la o adâncime de aprox. 1,700 km de la suprafață). Orice obiect ținut gravitațional de sistemul rotational Pământ - Lună va percepe o forță centrifugă orientată în afară
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
adunată (sau netă) a celor două mase, iar piatra este un asteroid sau o navă spațială. Sistemul Pământ - Lună și nava spațială se rotesc împreună în jurul centrului comun de masă, numit baricentru. Pentru că Pământul este mult mai greu decât Luna, baricentrul este localizat în interiorul Pământului (la o adâncime de aprox. 1,700 km de la suprafață). Orice obiect ținut gravitațional de sistemul rotational Pământ - Lună va percepe o forță centrifugă orientată în afară baricentrului, similar cu forța percepută de furnica de pe piatră
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Pentru că Pământul este mult mai greu decât Luna, baricentrul este localizat în interiorul Pământului (la o adâncime de aprox. 1,700 km de la suprafață). Orice obiect ținut gravitațional de sistemul rotational Pământ - Lună va percepe o forță centrifugă orientată în afară baricentrului, similar cu forța percepută de furnica de pe piatră. Spre deosebire de alte puncte Lagrange, L poate exista și într-un sistem care nu se rotește (static sau inerțial). Într-un sistem rotational, L este puțin mai departe de (corpul mai puțin masiv
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
deplasare și mai mare. Schimbarea rezultată în forță centrifugă este mai mică decât schimbarea în accelerația gravitațională. În punctele Lagrange L, L, L și L, o navă spațială este supusă unei forțe centrifuge înspre exterior care echilibrează atracția gravitației către baricentru. L și L sunt puțin instabile pentru că mici schimbări în poziție pot înclina balanță mai mult în favoarea gravitației decât în a forței centrifuge. Stabilitatea în L și L este explicată prin efectul Coriolis: când gravitația trage un obiect într-o
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
rotor. Pentru zborul de înaintare, centrul de masă se va muta spre spate pentru a echilibra momentul negativ de tangaj prin aplicarea controlului ciclic pentru propulsia elicopterului înainte; în consecință un elicopter de croazieră va zbura cu "nasul în jos". Baricentrul (din greacă "βαρύκεντρον") este punctul dintre două corpuri în care se echilibrează unul pe altul. De exemplu, este centrul de masă a două sau mai multe corpuri cerești în jurul căruia gravitează. Când un satelit natural gravitează în jurul unei planete, sau
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
aproape de corpul mai mare. De exemplu, Luna nu gravitează exact în jurul centrului Pământului, ci în jurul unui punct care leagă cele două centre de masă aflat la aproximativ 1710 km sub scoarța Pământului, punct în care cele două mase se echilibrează. Baricentrul este unul din focarele orbitei eliptice a fiecărui corp. Acesta este un concept important în domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r" = "a" − "r" este semiaxa mare a orbitei celui de al doilea corp. Dacă baricentrul se află localizat în "interiorul" celui mai masiv corp, mișcarea lui apare mai de grabă ca o "oscilație" decât ca o mișcare pe orbită
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r" = "a" − "r" este semiaxa mare a orbitei celui de al doilea corp. Dacă baricentrul se află localizat în "interiorul" celui mai masiv corp, mișcarea lui apare mai de grabă ca o "oscilație" decât ca o mișcare pe orbită. În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple din sistemul solar. Valorile au fost rotunjite
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
mișcare pe orbită. În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple din sistemul solar. Valorile au fost rotunjite la trei cifre semnificative. În ultimele două coloane sunt date "R", raza corpului masiv și "r"/"R", raportul dintre distanța la baricentru și rază. O valoare mai mică decât 1 arată că baricentrul se află în interiorul corpului masiv. Dacă formula 64, ceea ce este adevărat pentru Soare în raport cu orice planetă, atunci putem aproxima raporul formula 65 prin: Atunci, baricentrul sistemului Soare-planetă va fi în afara Soarelui
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
exemple din sistemul solar. Valorile au fost rotunjite la trei cifre semnificative. În ultimele două coloane sunt date "R", raza corpului masiv și "r"/"R", raportul dintre distanța la baricentru și rază. O valoare mai mică decât 1 arată că baricentrul se află în interiorul corpului masiv. Dacă formula 64, ceea ce este adevărat pentru Soare în raport cu orice planetă, atunci putem aproxima raporul formula 65 prin: Atunci, baricentrul sistemului Soare-planetă va fi în afara Soarelui numai dacă: Adică, atunci când planeta este "masivă și departe" de Soare
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
r"/"R", raportul dintre distanța la baricentru și rază. O valoare mai mică decât 1 arată că baricentrul se află în interiorul corpului masiv. Dacă formula 64, ceea ce este adevărat pentru Soare în raport cu orice planetă, atunci putem aproxima raporul formula 65 prin: Atunci, baricentrul sistemului Soare-planetă va fi în afara Soarelui numai dacă: Adică, atunci când planeta este "masivă și departe" de Soare. Dacă planeta Jupiter ar avea orbita planetei Mercur (57,900,000 km, 0.387 AU), baricentrul sistemului Soare-Jupiter s-ar afla la 5
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
atunci putem aproxima raporul formula 65 prin: Atunci, baricentrul sistemului Soare-planetă va fi în afara Soarelui numai dacă: Adică, atunci când planeta este "masivă și departe" de Soare. Dacă planeta Jupiter ar avea orbita planetei Mercur (57,900,000 km, 0.387 AU), baricentrul sistemului Soare-Jupiter s-ar afla la 5,500 km de centrul Soarelui ("r"/"R" ~ 0.08). Dacă Pământul ar avea orbita planetei pitice Eris (68 AU), baricentrul Soare-Pământ va fi tot în interiorul Soarelui la aproximativ 30,000 km de centru
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
Jupiter ar avea orbita planetei Mercur (57,900,000 km, 0.387 AU), baricentrul sistemului Soare-Jupiter s-ar afla la 5,500 km de centrul Soarelui ("r"/"R" ~ 0.08). Dacă Pământul ar avea orbita planetei pitice Eris (68 AU), baricentrul Soare-Pământ va fi tot în interiorul Soarelui la aproximativ 30,000 km de centru. Pentru a calcula actuala traiectorie a Soarelui este necesară sumarea tuturor influențelor planetelor, cometelor, asteroizilor, etc, din sistemul solar. Dacă toate planetele ar fi aliniate de aceeași
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
la aproximativ 500,000 km de suprafața soarelui. Acest calcul are la bază distanța medie dintre corpuri și valoarea medie "r". Dar toate orbitele corpurilor cerești sunt eliptice, iar distanțele dintre corpuri variază între apside în funcție de excentricitatea "e". Atunci, poziția baricentrului variază ea, și este posibil ca pentru unele sisteme baricentrul să fie uneori "în interiorul sau în exteriorul" celui mai masiv corp. Această situație apare atunci când: Imaginile sunt reprezentative. În mecanică, corpul rigid se admite ca fiind un continuu material nedeformabil
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
are la bază distanța medie dintre corpuri și valoarea medie "r". Dar toate orbitele corpurilor cerești sunt eliptice, iar distanțele dintre corpuri variază între apside în funcție de excentricitatea "e". Atunci, poziția baricentrului variază ea, și este posibil ca pentru unele sisteme baricentrul să fie uneori "în interiorul sau în exteriorul" celui mai masiv corp. Această situație apare atunci când: Imaginile sunt reprezentative. În mecanică, corpul rigid se admite ca fiind un continuu material nedeformabil, adică orice element de volum are masă iar distanțele dintre
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
amănunțite se pot găsi peste 200. Definiția ar fi luat în calcul ca o pereche de obiecte să fie declarat planetă dublă dacă fiecare componentă a sa satisface independent criteriile de planetă și centrul de gravitație al sistemului lor (denumit "baricentru") se află în afara celor două corpuri. Pluton și Charon ar fi devenit singura planetă dublă cunoscută în Sistemul Solar. Alți sateliți ai unor planete (cum ar fi Luna) se află în echilibru hidrostatic, dar nu ar fi putut fi definite
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
și Charon ar fi devenit singura planetă dublă cunoscută în Sistemul Solar. Alți sateliți ai unor planete (cum ar fi Luna) se află în echilibru hidrostatic, dar nu ar fi putut fi definite drept componente ale unei planete duble, deoarece baricentrul sistemului se află în interiorul corpului mai masiv din sistem (în cazul Lunii, Pământul). Termenul "planetă minoră" ar fi fost abandonat, înlocuit fiind de categoriile "corp mic al sistemului solar" (Small Solar System Body, SSSB) și o nouă clasă de "plutoni
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
cea a lui Pluto se mai numesc plutine. Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri. De la descoperirea lui Pluto, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
7 UA la periheliu (situat în interiorul orbitei lui Neptun) și 49,5 UA la afeliu. Charon, cel mai mare satelit al lui Pluto, este câteodată descris ca alcătuind un sistem binar cu Pluto, deoarece cele două corpuri orbitează în jurul unui baricentru gravitațional comun situat deasupra suprafețelor lor (aceasta înseamnă că ele par a se „orbita reciproc”). În afară de Charon, sunt cunoscuți alți patru sateliți mai mici care orbitează în jurul planetei Pluto, și anume: P5, Nix, P4, și Hydra. Pluto are un raport
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de pe diagrama lui Hubble. Vitezele galaxiilor se suprapun peste o urmă a masei obiectelor virializate din univers. Acest efect conduce la fenomene cum ar fi deplasarea spre albastru a galaxiilor apropiate (cum ar fi galaxia Andromeda) în căderea spre un baricentru comun, și șabloane de deplasări spre roșu ale unor clustere ce prezintă efectul Degetele lui Dumnezeu datorat împrăștierii vitezelor stranii într-o distribuție aproximativ sferică. Această componentă dă o șansă de a măsura masele obiectelor independent de "raportul masă-lumină" (raportul
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
fie calculată valoarea puterii absolute îµV2) ce însumează contribuția componentelor care se află în cadrul limitei benzii sau valoarea puterii relative calculată ca procent, raportat la puterea totală a semnalului pe canalul luat în calcul. (figura 1.7) Frecvența medie sau baricentrul distribuției spectrale este obținut ca o medie ponderată a valorilor frecvenței cu puterea corespunzătoare. Frecvența medie se referă la o singură bandă, a cărei lățime poate fi, de asemenea, modificată de către operator, pentru a furniza o evaluare globală a distribuției
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]