14 matches
-
contestatare rostogolindu-se în două valuri masive, corespunzând, în linii generale, cu modernismul și postmodernismul. 2. Noul antropocentrism postmodern. Când spun că maniera este fațada nimicului, nu mă refer la manierismul teoretizat de un Hocke, fiindcă acesta, la marii poeți barochiști, nu este manieră. La Góngora, de pildă, e stil. Firește, se poate discuta despre raportarea artei la nimic, atât în sens modernist, cât și postmodernist, relația derulându-se în două trepte. Pe cea dintâi a teoretizat-o, cu largi argumente
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt exemplare pentru ilustrarea mentalității și a gustului literar al barocului. Aritmologhia, prelucrare după J. Lauterbach (Arithmologia miscella) și Joachimus Camerarius (Arithmologia ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare și ea enciclopediei lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de cărți (cu un bănuit original franțuzesc) propune o ingenioasă utilizare a emblematicii în didactică. Emblemele dau originalitate și Cărții despre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
New York). A fost distins cu Premiul pentru critică și eseistică în cadrul Colocviului Național Studențesc de Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei (1998) din al cărui sumar sunt de menționat: Al. Philippide - toposuri expresioniste, Antinomii barochiste, Ipostaze ale absolutului, Cultul originarului, Clasicismul permanent (toate despre poezia lui Al. A. Philippide), Glose la tipologia romanului românesc din secolul al XIX-lea, Personajul romanului romantic românesc, Tudor Vianu, critic al actualității literare, „Străinul” din noi sau Cezar Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
cu alte cuvinte, să le fotografiezi îndelung, să pleci cu ele acasă... Deși ele sunt încă acolo, au și plecat cu tine, ca martore ale unui gând ce nu vrea să apună, după o rețetă prea bine știută a meșterilor barochiști dintotdeauna. 3. Dana Acea acoperă și descoperă o idee mai aproape de poezie Și aș fi putut continua pe această direcție, pentru că arta sa transformă semnul plastic în poezie, dar a fă- cut-o înaintea mea criticul Ruxandra Demetrescu, când a vernisat
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu două tăișuri, cum l-ai întoarce, dacă nu te integrezi mecanismului hausvaterian, riști să te "tai". În fine
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de vulvă", ,mușuroiul de furnici sub formă de uter." etc.) Desigur, intenția e să putem descoperi în acestea un univers miller-ian, mai degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului), în fapt un
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
și inventivitatea inepuizabilă ce ține loc de poveste, de acea epică story, foarte în vogă în romanul euro-american actual. Cartea lui Mihnea Rudoiu este o suită de însăilări și înnădituri amintind de rețete și proceduri tip telefonul fără fir, dada barochist sau măști din commedia dell^arte (cules greșit comedia della arte). Stilistic vorbind, autorul dă bune probe de oralitate indignată, vocabularul liberalizat, slobod la gură fiind la mare cinste. Nu lipsește portretul sau analiza (vezi femeia de 30 de ani
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
căror desen pare numai primitiv, pentru că, în contextul fiecărui obiect în parte, el creionează elegant, aproape aristocratic, poveștile pe care le pune pe rol. M-am gândit mult dacă aș putea să-l apreciez pe Mihai Țopescu în linia artiștilor barochiști, pentru că unele elemente din plastica sa ar putea să ne îndemne spre această afirmație, fie și numai pornind de la temele amintite mai sus, dar ele sunt epurate de orice fel de dramatism și, uneori, dintr-o memorie vizuală, autohtonă, el
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
socotind opera lui Hogaș o expresie a mitocăniei.) Dl Alexandru Săndulescu are dreptate să considere opera lui Hogaș, scriitor, indiscutabil, ocazional că origine, cu o expresivitate involuntara care îi asigură un loc de onoare în literatura muntelui, fiind un clasicist barochist. PLIMBÎNDU-NE aproape prin toate epocile literare, dl Alexandru Săndulescu se oprește și la secțiuni ale operei lui Rebreanu. Are dreptate să aprecieze că românul Adam și Eva nu este o capodoperă (venit, totuși, la trei ani, 1925, după Pădurea
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
de rafinare artistică - Ion Pop remarcă tendința scriitorului către sublimarea și abstractizarea expresiei -, însă există de sinestă tător, comunică între ele, sunt interșanjabile și nu sunt mai prejos de talentul autorului lor. Opera, ca întreg, așadar, se configurează ca o barochistă work in progress, fapt ce subliniază, dacă mai era nevoie, hiper-modernitatea lui Urmuz. Tot ediția pe care o comentez aici mai aduce o jumătate de lămurire (fiind vorba de Urmuz, nu putem spera la mai mult) cu privire la legăturile scriitorului cu
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
productivității, cum se întâmpla în cazul altor autori (Geo Dumitrescu, Ion Băieșu), căci poetul nu relua respectivele cicluri ad litteram, ci intervenea asupra lor, refăcând structurile strofice și operând modificări. Totul făcea parte din proiectul său de operă de tip barochist, work in progress, și punea la grea încercare atenția criticii. Era vizată mai ales capacitatea cititorului de a trece de stratul superficial, de frumusețe pură a poeziei, și de a o vedea în latura ei de artefact estetic. (Ceea ce, repet
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
ediției, deși intitulat, neutru, Poezii, ne furnizează, de fapt, cheia înțelegerii întregii opere. O cheie pe care - anticipez - o vom regăsi, în oglindă, și în volumul al doilea, în care cel puțin piesa Ceasornicăria Taus ne atrage atenția asupra structurii barochiste a gândirii din spatele textului. Spuneam că demersul editorial îngrijit de Simona Popescu pune sub semnul întrebării eticheta de „suprarealist”, pe care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care se interesează exclusiv de forma lui să spunem lumească
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca și în lucrarea despre baroc, exegetul dovedește voluptăți de erudit ce stăruie în atmosfera creată de bogata informație reconstitutivă, visând pe documente și învestindu-le imaginativ, reușind astfel să evite acumularea sufocantă prin exces terminologic și sicitate. Cercetarea tipologiei barochiste se continuă, acum în chip aplicativ, în cartea Barocul în proza lui Arghezi (1988), alimentată, la palierul ei teoretic, de sintezele lui E. R. Curtius, G.-R. Hocke, E. d’Ors și alți autori, urmați și în privința accepțiunii termenului „baroc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]