39 matches
-
dovedi îndrăznețe, deosebit de actuale, dar și nerealiste. În felul ei, Flora Tristán, cunoscătoare a conceptelor lui Saint-Simon și Charles Fourier, imagina, utopic, un Paradis al societății egalitare. Cum ajunsese la asemenea idee? Totul fusese injust în viața ei: statutul de bastardă, căsătoria odioasă cu André Chazal, fuga ei din „căminul conjugal" și răzbunarea societății în fața unei asemenea îndrăzneli, moartea primului născut, răpirea celorlalți doi copii, a căror custodie „Statul de drept" o oferea constant tatălui, indiferent că era vorba de un
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mărturisit sau nu, că spațiul celuilalt este inaccesibil, că lumea artistului este fundamental revoltată și incurabil pauperă, iar mediile de afaceri funciarmente acefale și obligatoriu insensibile, nu este decît o construcție rudimentară a propagandei comuniste și un produs al mentalității bastarde specifice comunităților asistate. De-a lungul întregii istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a avut nevoie de susținere financiară, iar artistul a provocat și a întreținut această susținere fără a-și considera
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
o gașcă de neisprăviți și tu ești cel mai prost dintre toți! Trebuia să te fi gândit să o duci la loc sigur, ca să nu scape, nu să o pui la dispoziția tuturor, doar ca să te răzbuni pe taică-su! Bastardo! - Poate vrei să spui, că nu ai fost tu ăla care ardea de dorință să profite mai degrabă de ea? Mi-ai sugerat tu, ce să fac, ca să te distrezi și a trebuit să-i satisfaci și pe ceilalți cretini
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
Nu asculți ce-ți spun! Ori ești proastă , ori vrei să mă scoți din minți! Ai topit iar economiile din luna asta pentru mașină! Mă chinui de doi ani să strâng, iar tu cumperi țoale pantru copii, mai ales pentru bastarda aia să nu te aud că-i mai iei ceva că te omor! Gențiana stătea chircită, ascunsă în baie și asculta injuriile tatălui ei pe care la arunca pe umerii mamei s-o cocoșeze și mai mult; săraca, deși era
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea livresc-halucinantă a unui limbaj tehnic, specializat, care, departe de a afecta claritatea imaginii, conduce textul către o expresivitate concordantă cu anticalofilia structurală a poetului: „vuietul centrifug al poemului/ în toate direcțiile basculând forțe/ [...] ființe bastarde imagini tranzistorizate/ și bineînțeles Maestrul dar ca și absent” (Veto!). Mult mai relevante se dovedesc versurile din volumul Ca un vagabond într-o flanelă roșie (1996), alcătuit de prietenii poetului, incluzând versuri din perioada 1972-1979. Se remarcă aceeași litanie/confesiune
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în această noapte de pomină, care va rămâne probabil înscrisă în letopiseții Curții de Argeș, să ne călăuzească pașii cel mai reușit lampion chinezesc pe care l-a imaginat vreodată cineva: Luna, domnilor, sărmana bastardă a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
BASTARDA ISTANBULULUI LUI EYUP și ȚEHRAZAT ZELDA A fost odată, ca niciodată Pe când creaturile Domnului Erau nenumărate precum boabele de grâu Iar a vorbi prea mult era un păcat... — Începutul unei povești turcești ...și al uneia armenești CAPITOLUL UNU Scorțișoară Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înceteze cu istericalele deoarece cu fiecare episod, deși i se făcea pe plac, copilăria ei se prelungea. Când a Împlinit vârsta de opt ani, a aflat ceva ce până atunci doar intuise dar nu știuse cu siguranță: că era o bastardă. Privind În urmă, s-a gândit că nu ar trebui să-și atribuie nici un merit pentru acea informație fiindcă, dacă nu era bunica Gülsüm, i-ar fi luat mult mai mult ca s-o descopere. Se Întâmplase ca, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns din buze. Ce frumoasă și ce purpurie ești! a zis ea. — Ce frumoasă și ce purpurie ești! În acea clipă bunica Gülsüm a strâns din buze și a murmurat: — Bastardo. A rostit cuvântul cu atâta calm, Încât Asya nu a Înțeles imediat că i se adresa ei și nu florii. Asya nu a aflat Înțelesul acelui cuvânt până un an mai târziu, În jurul celei de-a noua aniversări a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici una nu i-a rămas Întipărită În minte cu mai multă amărăciune decât episodul cu grâul. Atunci auzise din nou cuvântul care avea să o urmărească necontenit În anii următori, Întotdeauna În acele momente În care se aștepta mai puțin: „Bastardo!“. Pâna la episodul cu grâul din primul an de școală primară, Asya auzise doar o singură dată cuvântul bastardă și nu o deranjase prea mult, În primul rând pentru că nu știa ce Însemna. Ceilalți elevi au ajutat-o rapid să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând Încă un fum. Nici măcar nu știu cine e taică-meu. Eu nu Întreb niciodată, ele nu-mi spun niciodată. Uneori, când maică-mea se uită la mine mi se pare că-i deslușește trăsăturile pe chipul meu, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu o va distruge. Adevărul e că, oricât de mult i-ar fi displăcut să recunoască asta, știa că trecutul trăia Într-adevăr În prezent. Toată viața mi-am dorit să fiu o persoană fără trecut. Faptul de-a fi bastardă are mai puțină legătură cu faptul de-a nu avea tată și mai multă cu faptul de-a nu avea trecut... și acum veniți voi și-mi cereți să-mi iau În stăpânire trecutul și să-mi cer scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
om atât de aspru și de autoritar, singurul său fiu, Mustafa, ar fi ajuns să fie un om diferit? Dacă acum câteva generații În urmă, În 1915, Shushan n-ar fi rămas orfană, Asya ar mai fi fost astăzi o bastardă? Viața e coincidență, chiar dacă uneori e nevoie de un djinn pentru a Înțelege lucrul ăsta. După-amiază târziu, mătușa Zeliha a ieșit În grădină. Nevrând să intre În casă, Aram o aștepta acolo de ore Întregi și Își terminase de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care pot să iau ce-acum implor, Să-ți micșorezi puțin alaiul tău, Iar servitorii care mai rămîn Să fie potriviți cu vîrsta ta, Știind ce sînt, ce ești. LEAR: Beznă și demoni! Șaua pe cai! Să-mi adunați suita! Bastarda hîda, nu-ți mai fac necaz; Îmi mai rămîne-o față. GONERIL: -Mi bați pe oameni, Si șleahta-ți dezmățata face slugi din cei Mai buni ca ei. (Intra Albany) LEAR: Vai celui prea tîrziu căit! Șir, ai venit? Aceasta-i
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
edificarea romanescului "domiciliu", stau un sacrilegiu, o naștere vinovată. În universul Hortensiei Papadat-Bengescu, "casa de zid" asociază construcției propriu-zise o altă concepțiune. Zidarul / zugravul italian a lăsat, cu ultima frescă a conacului din Prundeni, o urmă indelebilă în familia Hallipilor: bastarda Mika-Lé, motivul direct al "dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast și în casa Linei Rim. Concert din muzică de Bach se deschide cu pătrunderea în casa nouă a Rimilor, una convențională pentru ficțiune, însă funestă pentru Sia. Ea intră
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
era tragedia fals antică a lui Racine. Drama este adevărată, fiindcă, într-o acțiune când comică și când tragică, după caractere, ea se termină trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită bastardă decât pentru că nu este nici comedie nici tragedie, nici Democrit râzând, nici Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chiar și înainte de a ajunge la ea, de a o deschide și a începe să te cufunzi în povestea care îți asigură câteva zile de evaziune plăcută - eu am citit-o într-o seară și apoi în toată ziua următoare -, Bastarda Istanbulului are toate ingredientele de marketing care să o facă dorită. Americanii se pricep la asta. Deci: este vorba despre o autoare turcoaică, tânără, recomandată de celălalt turc faimos în acest moment, Orhan Pamuk, o autoare care a scris această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
O elită tipică de țară din lumea a treia care se urăște pe sine mai mult decât orice altceva pe lume“. Un alt roman de succes scris de un autor american cu origini orientale, pe care l-aș apropia de Bastarda Instanbulului, e Middlesex al lui Jeffrey Eugenides. Asemănările sunt surprinzătoare, deopotrivă în conținut - ramificațiile unei familii plecate din Grecia-Turcia spre Statele Unite -, dar și în formă: reinterpretarea contemporană, cu tușe și mixaje actuale a bătrânului și sigurului gen saga. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
foarte bună a traducătoarei, Ada Tănasă, și a redactorului, Ciprian Șiulea. Eu am împrumutat-o de la o prietenă, pentru vacanța de o săptămână în care urmează să plec. Din păcate, am citit-o înainte de a-mi termina bagajele. Elif Shafak, Bastarda Istanbulului, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007 Secțiune pe la mijloc Argument pentru disecție A trecut mai bine de jumătate din anul în care Sibiul deține statutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
dumneavoastră, atunci sigur lui Jacquemont. Risc un duplicat“. Lucru de care Ențiclopedia este, sper, salvată. Scorțișoară, zahăr, migdale, semințe de pin etc. Ana-Maria Onisei Trecând peste fetișul meu pentru scorțișoară (acesta fiind, de altfel, și titlul primului capitol al cărții), Bastarda Istanbulului (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cosmopolită (în lipsa căreia nu i-am putea pătrunde în spirit) a orașului. E unul la granița dintre identitate furată și identitate regăsită și care îmbină planuri istorice și planuri personale într-o scriere densă, îndrăzneață și aromată. Altfel spus, în Bastarda Istanbulului se întâlnesc două lumi - cea „nouă“, emancipată, și cea a tradițiilor, blestemelor și supunerii, înrădăcinată -, pentru a revela frumusețea alegerilor proprii, dar și tumultul repercusiunilor istorice asupra societății și-a individului „în ansamblu“. Și, deși tentația ar fi (fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ea... Iartă-mă, își cerea imediat iertare și repeta rugăciunea aia o dată și încă o dată, fiindcă de fiecare dată când îi cereai iertare lui Allah, trebuia să o faci de trei ori: iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă.“ - Elif Shafak, Bastarda Istanbulului Cultura black Marius Babias De la începuturile ei, contracultura din SUA a fost marcată de elementul care era (și încă este) cel mai mult reprimat de societate: cultura neagră. În societatea supremației albe, negrii fie erau considerați „ceilalți“, fie nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]