69 matches
-
vorbească mai tare. — Eu sunt Valerius. Nu sunt înarmat. Nu am nici măcar un pumnal. Eu nu folosesc arme. Am venit aici în căutarea lui Julius Civilis. Rămase sprijinit de trunchi, cu mâna pe capul lui Lurr. — Julius Civilis, celtul. Regele batavilor. — Gul? întrebă uimit celtul. Gul Sevil? — Gul, da... Julius, cum îi spun romanii. Îl cunosc, îmi e prieten... Adăugă că îl îngrijise pe Julius Civilis când acesta fusese rănit grav la piept în bătălia de pe Meno și că îi salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Așezat lângă Tarosh, la masa rotundă la care stăteau o mulțime de bărbați și femei, Valerius urmărea discuțiile care se încrucișau și se amestecau, pentru că toți vorbeau tare, acoperindu-se unul pe altul. Preamăreau curajul și neînfricarea lui Julius Civilis, batavul pe care toți germanii și toți celții, cu excepția trădătorilor, îl iubeau pentru că se opusese romanilor. Vorbeau despre prizonieratul lui Julius la Roma, unde fusese dus la porunca lui Nero, care-i ucisese fratele. Nu se spuse nimic despre acuzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl iubeau pentru că se opusese romanilor. Vorbeau despre prizonieratul lui Julius la Roma, unde fusese dus la porunca lui Nero, care-i ucisese fratele. Nu se spuse nimic despre acuzația de omor care pusese din nou în pericol libertatea regelui batavilor. Se vorbi în schimb despre Galba, noul împărat ales de legiunile din Hispania, care era prietenul celților și îl eliberase pe Julius pentru ca acesta să se poată întoarce în patria sa. Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își găsise un culcuș. Proprietarul îi îngăduise să stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare - cunoștea toate tainele și vrăjile, știa să devină o prezență perceptibilă ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care punea repede mâna pe sabie și îndrăznise să înfrunte armata romană, reușind să-i scape lui Nero. Valerius ridică privirea. Câinele nu mai era la picioarele lui. Dispăruse. Inima începu să-i bată nebunește. Încercă să-și controleze respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-a opus lui Galba atunci când acesta a fost ales de legiunile din Hispania. Se mai spune că Flavius Valens a corupt doi dintre ofițerii săi ca să-l ucidă. Apoi Valens a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noul consulat al împăratului Galba. Va fi îmbulzeală, vor fi o mulțime de oameni pe străzi... Va fi sărbătoare, și nimeni nu va lua în seamă doi bărbați călare care pleacă din oraș. — Și unde mergem? — La Julius Civilis. — Regele batavilor? - Titus clătină din cap, uimit. Mi-ai spus că ți-e prieten, dar va accepta să găzduiască un gladiator fugar? — Da. În ținutul lui vei fi în siguranță. Oamenii lui Julius nu-i iubesc pe romani, zâmbi Valerius. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Julius Civilis... Trebuie să mergeți în altă parte. — În altă parte? - Valerius înălță dintr-odată capul. Eu nu mă duc în altă parte! Dar nu înțelegi? izbucni Maktor furios. Nu înțelegi că acum Titus nu ar fi în siguranță printre batavi? Acum, că a ajuns împărat și poate porunci cum vrea, Vitellius o să umple satele lui Julius de spioni. Nu are încredere în el, pentru că întotdeauna Julius a încercat să scape de romani... întotdeauna a visat libertatea poporului său. Spioni, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să învingă. Cuvintele prezicătoarei continuau să-i răsune în urechi, mai puternice decât gândul că o ucisese pe marea vrăjitoare a acelui ținut, pe care toți o venerau și o ascultau. Și care, pe deasupra, era sora lui Julius Civilis, regele batavilor. Dintr-odată, oroarea crimei sale îl îngrozi. Înfipse repede pumnalul în zăpadă, să-l curețe de sânge. Dacă batavii se răsculau tocmai acum, când avea nevoie de o alianță cu ei? Dacă soldații lui, care o venerau pe Velunda, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vrăjitoare a acelui ținut, pe care toți o venerau și o ascultau. Și care, pe deasupra, era sora lui Julius Civilis, regele batavilor. Dintr-odată, oroarea crimei sale îl îngrozi. Înfipse repede pumnalul în zăpadă, să-l curețe de sânge. Dacă batavii se răsculau tocmai acum, când avea nevoie de o alianță cu ei? Dacă soldații lui, care o venerau pe Velunda, aveau să-l părăsească? O porni din nou pe cărare. Nu trebuia doar să scape nepedepsit, trebuia să pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trap pe cărarea care când intra în pădure, când ieșea din ea. Cerul era limpede. Puține mile îl despărțeau de satul lui Julius Civilis, locul la care visase atât. Mersese multe zile și nopți ca să ajungă din Pannonia până în ținutul batavilor. Mersese multe mile, nu doar să-l vadă pe prietenul său Julius Civilis și să-i înmâneze cele două scrisori ascunse într-un buzunar interior al traistei. Una era din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea lui Antonius. În dimineața plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzut scena. Își dădu seama că-i era foame. Comandantul escortei se apropie de Vitellius: — Nici unul dintre noi nu se va atinge de trupul preotesei. Pot s-o atingă doar cei din poporul ei. Voi trimite doi soldați în satul batavilor, să-l înștiințeze pe Julius Civilis. Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă. — Dar ar putea s-o facă. — Îl cunoaștem cu toții. E Valerius Galul, medicul. — Eu știu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apropie de Vitellius: — Nici unul dintre noi nu se va atinge de trupul preotesei. Pot s-o atingă doar cei din poporul ei. Voi trimite doi soldați în satul batavilor, să-l înștiințeze pe Julius Civilis. Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă. — Dar ar putea s-o facă. — Îl cunoaștem cu toții. E Valerius Galul, medicul. — Eu știu doar că a ucis-o pe preoteasa batavilor. Crima lui e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Preoteasa e sora regelui batavilor, știi asta, nu? — Și ucigașul? Legați-l, să nu fugă. — N-o să fugă. — Dar ar putea s-o facă. — Îl cunoaștem cu toții. E Valerius Galul, medicul. — Eu știu doar că a ucis-o pe preoteasa batavilor. Crima lui e foarte gravă. — Valerius Galul nu poate să ucidă pe nimeni - comandantul escortei susținu privirea lui Vitellius. Te previn, imperator... Nu voi fi singurul convins de nevinovăția lui. — Mă sfidezi? — Valerius Galul e cunoscut în ținuturile acestea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei pe care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei pe care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun doar că soldații o venerează pe preoteasă la fel de mult ca și batavii. După cum știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Poruncește și am să mă supun. — Plătește pe cineva să se ducă în celulă și să-l înjunghie pe medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații nu-mi vor fi ostili. La rândul lor, batavii vor afla că cineva a vrut să răzbune moartea preotesei și se vor liniști. Mi-e teamă de batavi. Listarius se întoarse spre împărat: — Și cum o să intre cineva în celulă ca să-l ucidă pe medic? Du-te să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații nu-mi vor fi ostili. La rândul lor, batavii vor afla că cineva a vrut să răzbune moartea preotesei și se vor liniști. Mi-e teamă de batavi. Listarius se întoarse spre împărat: — Și cum o să intre cineva în celulă ca să-l ucidă pe medic? Du-te să vezi, Vitellius... Celula e înconjurată de soldați, și mai sunt o mulțime de oameni acolo, afară. Nimeni n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină. — Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
torță. — Potrivit cărui obicei? repetă cu glas tunător. Îl urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul pe caii lor albi. Toți aveau torțe în mâini. — Spuneți-i împăratului că eu, Julius Civilis, regele batavilor, doresc o întrevedere cu el. Se opri în fața eșafodului și îi întinse torța lui Valerius. Ia-o, îi porunci, și ține-o sus până la întoarcerea mea. La un semn al lui Julius, cavalerii săi înconjurară eșafodul. — Nimeni să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Galul. Se întoarse spre comandantul gărzilor: — Sunt sigur că Vitellius mă așteaptă. Du-mă la el. Mulțimea se dădu înapoi. Julius Civilis trase de hățuri și se îndepărtă încet de eșafod. Nimeni nu părăsi piața. Tăcuți, oamenii așteptau ca regele batavilor să se întoarcă după întrevederea cu împăratul. Așteptarea nu fu lungă. Luna încă nu răsărise când Julius Civilis ieși din Pretoriu. Calul său alb înainta la trap în lumina torțelor. Julius Civilis se opri lângă eșafod și-i făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul rând, și de furt - erau aruncați în mlaștini, să fie acoperiți de noroi. Uciderea unei preotese era însă o crimă teribilă - atât de teribilă, încât în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte, precum și în toate popoarele barbare care venerau femeile ca ființe aflate în contact cu divinitatea, nimeni nu ucisese vreodată o preoteasă. Preotesele erau omorâte de străini, iar în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
loc. — La noi nu se obișnuiește ca un bărbat să vrea să moară pentru că femeia pe care o iubește a murit, zise cel mai bătrân dintre preoți, ridicând mâna. Nu se obișnuiește. Valerius lăsă capul în jos. Fiindcă nu era batav, nimeni nu râse la vederea lacrimilor care îi brăzdau chipul. După o tăcere îndelungată, se auzi din nou glasul lui Julius: — Femeile plâng. Îl obligă pe Valerius să ia cupa. — Bărbații sunt făcuți nu să plângă, ci să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
viața pentru că acum ți se pare că fără Velunda nu poți trăi? Nu, am fi complici la slăbiciunea ta. Știi prea bine că noi nu suferim lașitatea, după cum nu suferim corupția, camăta și multe alte obiceiuri ale romanilor. Noi suntem batavi, încheie el mândru. — Suntem singurul trib de germani pe care romanii îl respectă într-atât, încât ne pun să luptăm alături de soldații lor împotriva dușmanilor. Suntem singurii care nu trebuie să plătească tribut Romei. Suntem oameni liberi și drepți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]