23 matches
-
ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru a fi în formă mâine. Dar forma mea e la fel de rea azi cum a fost și acum o săptămână. Nu pot scăpa de această nevroză care este absența ta. Biroul meu e un trist martor, cu enorma corespondență care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o țară pierdută, o limbă pierdută, o artă pierdută". Postmodernismul e totuna cu "libertatea absolută a plagiatului". Unde ne sunt marii instauratori de verb inspirat? "De ce de la cuvintele de forță, mantra, de la cuvintele magice, incantatorii, limba s-a degradat până la bavardajul inconsistent al omului modern"? (Interviul citat Dacia literară). În ce-l privește, "critica românească actuală (citim în Contrapunct, 1996, decembrie), cu câteva excepții onorabile, incapabilă, prin cultură și prost gust, să se ridice până la înțelegerea cărților" sale, îl irită. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
amiciției lor și e sinonim cu cerșește. Dar acești cerșetori au stofă de lorzi, Ținuta lor e demnă și solemnitatea adresării contrastează cu umila lor condiție și Îndeletnicire, dar și cu Înfățișarea lor. Deși epave umane, ei cunosc totuși plăcerea bavardajului. Personajele lui Caragiale beau mult, mănâncă mult, vorbesc mult - și toate acestea pentru a se salva de plictis și, mai ales, pentru a se manifesta ca existență. Excesul Îi definește și le conturează o filozofie de viață sui generis: „De ce
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
valorilor etice, bazându-se pe comportamente, atitudini, stiluri și moduri de a fi. Ceea ce trebuie subliniat e faptul că modelul francez a "consumat" o valență importantă a limbajului, funcția comunicativă, care e și modalitatea sa cea mai productivă - pentru că în bavardaj se ilustrează cel mai bine creativitatea spontană de forme și de idei. Noua cultură a genialității a fost silită să excludă din sfera resurselor literare formele sociale ale practicilor lingvistice (conversația, pălăvrăgeala, chiar și înțelegerea) și ocaziile lor de exercitare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând în ruperea și redispunerea tipografică a versului clasic, ca vers liber), este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
2 ianuarie 1998: „În singurătate cu demnitate. Tot ce e mai bun în mine vine din singurătate, aleasă de mine însămi, o alegere conștientă, încercând să țin în frâu caracterul meu dificil și tendința omenească a risipirii în bagatele și bavardaj van.” Petrece câțiva ani Revelionul singură, fie bând șampanie în cinstea lui Rene, fie citind scrisorile lui Rene, fie dormind (nu prea bine de spaima sfârșitului lumii). Scrie în 1 ianuarie 2000: „N-am dormit prea mult, din cauză c-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
te rog pînă aici fără aluzii matematice Euridice mă duc să mă culc. Inversată („Euridice mă duc să mă culc / Te rog...” etc.), „strofa” comunică același mesaj... metaliterar: atrage, de fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte texte trimit În chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, Încadrate Într-un foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un simț al valorii, o intuiție a calității ascunse a oamenilor, dublate de o curiozitate netrucată. Eram un tânăr de o stângăcie extremă, dublată de o timiditate pe care încercam să o ascund mimând căznit o anumită relaxare, împinsă până la bavardaj. E și acum o mirare pentru mine cum de m-o fi simțit doamna: am stat de vorbă, m-a încurajat și, lucru esențial, m-a pus să scriu. În primăvara anului 1997, cu sprijinul dumneaei, am debutat în "Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ipostaza unei posterități bibliografice, dacă a apărut sau nu măcar silueta diafană a celui ce vrea și poate să preia ștafeta din mîna magistru-lui. Așa cum formulam cîndva, chestiunea zestrei metafizice lăsate de Noica a devenit un subiect situat cumva între bavardaj și discursul tendențios-deformator, cel din urmă proiectînd lejer în derizoriu posibilitatea unei ontologii naționale. E drept că, uneori, prin grila unei comparații oarecum subversive, Noica a fost situat undeva în preajma lui Goethe, pe motiv că i-ar putea repeta destinul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
umane (Dasein), înțeleasă în orizontul temporalității (Zeitlichkeit), cu toate că termenul din urmă va avea, mai tîrziu, în Căderea în timp, un sens aparte. Referințele de acum sînt însă nesistematice, limbajul e abuziv și difuz, de eseu, frizînd uneori chiar starea de bavardaj a acestuia. Un om autentic este, după Cioran, tocmai acela care are destin, adică: "frică de timp", sau "a viețui în timp cu sentimentul ireparabilului"148. O astfel de existență este tragică deoarece, alături de imanență și esențialitate, destinul mai este
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mi-l face existența - o laborioasă carieră publicistică, o anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei care, născuți cu apetit și chiar cu talent „artistic”, după primele „mângăieri” ale Miss-Gloriei, se „retrag” În lene, alcool și bavardaje nesfârșite, unde se cheltuiesc tone de spirit și genialitate.Ă Iată, succint, unul din sensurile pe care le dau propriei mele existențe: capacitatea de a „Împlini un vis din adolescență”; capacitatea, norocul de a fi „solidar” cu acele pulsiuni ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
te rog până aici fără aluzii matematice Euridice mă duc să mă culc. Inversată („Euridice mă duc să mă culc / Te rog...” etc.), „strofa” comunică același mesaj... metaliterar: atrage, de fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte texte trimit în chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, încadrate într-un foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui este un roman al lipsei de comunicare și al însingurării individului la nivelul unei societăți care să-și fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a lungul întregului roman, comunicarea propriu-zisă tinde spre zero. Fiecare personaj pare a vorbi singur, fără nici o legătură cu replicile interlocutorului, deși au haz și uneori sunt pline de
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
34 de cărți pe care le-a publicat până la vârsta de 85 de ani, dar niciuna dintre ele nu este un adevărat roman. Fiecare scriere a lui este un amestec de narațiune, confesiuni, digresiuni literar-filosofice, anecdote și alte ingrediente ale bavardajului erudit și zglobiu pe care ne-am obișnuit să-l considerăm tipic franțuzesc. Am citit doar vreo patrucinci dintre ele, l-am urmărit însă o vreme și în ziarul Le Figaro pe care l-a condus după 1970 și în
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
deși argumentele sunt acolo vibrante, consimțirea acestora s-a produs imediat. Sper că alta va fi traiectoria de receptare a Gândirii romanului. Fie și numai din motivul - elementar - că miza teoretică e cu mult mai greu de asumat la nivelul bavardajului intelectual. Delimitându-se de numele grele ale istoriei acestui gen, Toma Pavel stabilește tranșant domeniile de operare ale sintezelor similare care i-au premers. Și își definește, totodată, în raport cu ele, limitele propriei direcții de cercetare. Fiecare dintre partițiile astfel trasate
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
de faimoase manuale de liceu - n.n.). Am remarcat că studenții mei nu sunt câtuși de puțin entuziasmați de Comedia umană... A fost pe fază în anii ’30, când marile ideologii mișcau masele. Dar tocmai această adecvare la o epocă, acest bavardaj ideologic fac ca romanele lui cu teză să ne pară demodate... E vorba în ele de un umanism care a îmbă trânit.”
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
volume Caragialeta ale lui Șerban Foarță. Dacă însă Șerban Foarță păstrează în permanență o distanță ironică de lumea lui nenea Iancu, miza scrierii sale fiind, în ultimă instanță, una de virtuozitate artistică (nu e de colea să tranferi în versuri bavardajul prea puțin poetic al personajelor din Momente), Andra Rotaru nu lasă să-i scape pic de umor, se suprapune pînă la anularea proprie-i identități cu personajul Frida Kahlo. Ea simte, observă și gîndește precum Frida Kahlo și nu ar
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
în broaște, dislocuiesc sau blochează alte substanțe, pălăvrăgesc la nesfârșit în codul catecolaminergic și-n cele din urmă sânt resorbiți, demantelați, transformați în alte și alte substanțe, preluați mai târziu de rinichii cosmosului și eliminați din existență. Între timp, însă, bavardajul lor oriental s-a insinuat, prin lungi canale neurale, în rețeaua nervoasă a liftului, transmis din axon în axon prin releele demielinizate, inelare, aflate din loc în loc, ajungând la aria motorie după un număr incalculabil de intermedieri, reconvertiri, distorsionări și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe lângă gardul spitalului împletit cu rochița-rândunicii. El, cu pieptul scos înainte, părea să i se împotrivească din răsputeri, de parcă ar fi fost târât spre eșafod de un gardian nemilos. O frază a lui, din cele pe care, într-un destrămat bavardaj, le lăsa să ningă ușor și continuu peste creștetul meu, m-a făcut pentru o clipă atent: "Și nu știu dacă am ajuns în cabinetu-ăsta pentru că am orbit, sau am orbit tocmai fiindcă trebuia să ajung aici"... S-a oprit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și texte se-ntrețes, și cleiul putred umflă și scorojește panoul? Cu neputință să mai știu, pentru că, pe de-o parte, ce-au văzut cu adevărat ochii mei când ei înșiși au plăsmuit realitatea s-a contopit de mult cu bavardajul mistic al visului, pe de alta, fiindcă însuși mecanismul selecției, care o dată avea degete străvezii ca niște filamente cu care scotea imaginile de vis și degete tari ca fildeșul ce extrăgeau amintirile adevărate, deosebindu-le nu atât după mireasmă (căci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de recluziune. Rar să fi pierdut Sophie o bătaie cu flori la Șosea și apoi o seară la Flora, împreună cu Miza și Radu. Lisette Athanasiu i-a oferit permanent ocazia să-și ia înghețata obișnuită la cofetăria Riegler (poate din bavardajul ei să fi cules bârfa politică ?), sigisbeul Titi Ialomițeanu a mai luat-o împreună cu Margot de câteva ori la teatru și chiar mâine, pare-se, au iarăși bilete la Teatrul Francez. Numai că astăzi circula zvonul în oraș că spectacolul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresia că îmi servea el informațiile, eventual pentru ca eu să le difuzez - toate fiind demoralizante și catastrofice. Altfel, ce rost mai avea a-și risca situația actuală, de om devotat al guvernului - el, prudența în persoană ! -, numai pentru un mic bavardaj ? Vestea că niciuna din cererile prezentate atunci nu s-a aprobat mi-a liniștit totuși sufletul. Am plecat, le cœur léger, pauvre Spiridon, il n’a d’autre à faire que plier l’épaule, dar nu-i nicio plăcere să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terminat, numai că, după câte se aud, ne-ar cam fi bombardat, noi, ca de obicei, ducând lipsă de aeroplane... însă, ascultând, m-a izbit frivolitatea situației, în care, bineînțeles, îmi aveam rolul meu comic, completându-mi harta războiului din bavardajul damelor - un personaj neputincios și grotesc, stând în marginea unei tragedii adevărate ! Bulversat de propriul meu spirit autocritic, mi-am lansat sarcasmul spre cele două doamne ce împart inima mea, invitându-le din nou să dejuneze, chiar și atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]