15 matches
-
se acomodeze cu ambientul după care am întrebat-o cu voce caldă: —Cu ce vă pot fi de folos, doamnă? Și a început să turuie: —Domnu’ șef, am venit să fac o plângere împotriva nenorocitei ăleia de Ioana lui Coropișniță, bețivanca aia care șade în capul satului, că nu mai am trai în casă cu bărbatul meu datorită ei.(sic!) — De ce, doamnă? Ce vi s-a-ntâmplat? m-am interesat eu. —Păi, toată ziua și prin tot satul, mă face că
ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1469858297.html [Corola-blog/BlogPost/370048_a_371377]
-
se acomodeze cu ambientul după care am întrebat-o cu voce caldă: —Cu ce vă pot fi de folos, doamnă? Și a început să turuie: —Domnu’ șef, am venit să fac o plângere împotriva nenorocitei ăleia de Ioana lui Coropișniță, bețivanca aia care șade în capul satului, că nu mai am trai în casă cu bărbatul meu datorită ei.(sic!) — De ce, doamnă? Ce vi s-a-ntâmplat? m-am interesat eu. —Păi, toată ziua și prin tot satul, mă face că
DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI- ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1458551810.html [Corola-blog/BlogPost/384679_a_386008]
-
din tine un participant activ la acțiune. Hallelujah, povestea unui profesor ajuns cerșetor, nerecunoscându-se pe el însuși, este o proză scurtă intensă, de un dramatism și o tristețe care, sigur, vă va răscoli sufletele. Cremă de zahăr ars și Bețivance - una dintre cele trei povestiri autobiografice- îți descrețesc fruntea și te binedispun, fiind schițe umoristice foarte bine realizate, poate pentru că au fost scrise imediat după întâlnirea - surpriză în care autorul mărturisește că „Am băut cu Nenea Iancu”. Cu siguranță și
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1441989163.html [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
viața. Doar textele de la finalul volumului sunt tratate la persoana a I-a, cu un iz de amintiri din copilărie, școală, despre părinți, vecini, colegi, profesori. Citindu-le, fac să încolțească un zâmbet în colțul gurii și să te binedispună ( „Bețivance”, „Am băut cu Neanea Iancu”, „Așteptarea moarte n-are sau circuitul cafelei în natură”). Nu întâmplător, volumul se deschide cu o proză care se numește „Destine?” , parcă semnul de întrebare pus după titlu -ca o întrebare retorică- prevestește destinele celorlalte
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1441607337.html [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
fie găsit viu, niciodată! Amintiți-vă: Într-o noapte viscoloasă, din prag de ianuarie, pe un ger de erau să ne pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cugno etc. etc. etc. Doamna Irina Horea a avut amabilitatea surâzătoare să mă asemuiască unui hobbit! Am stabilit că prima traducere a cărții O poveste cu un hobbit, cea făcută în 1975 de Catinca Ralea, e cu iele vesele și bețivance, înlocuite în traducerea actuală de elfi, ceea ce e cu totul altceva... se pierde din caimacul sexy al vieții hobbitului Bilbo retras din Aventură spre-a compune poezii cu fitil pentru ielele zbânțuite de alcool prin bălăriile pădurii... Doamna Irina Horea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu singură, nimeni și nimic nu merită să vă închideți în această izolare. Veniți la masa tinerilor, o să râdem, o să ne veselim toți; vă rog veniți! Vă roagă Mania asta, bețivanca asta parșivă, care vă iubește mult, de când vă vede așa singură mereu și tristă.“ M’a luat de mână: „Aveți cea mai frumoasă mână din lume; și e lucru rar să o constate și să v-o spună o femee
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trata frumos și le dădea impresia că nu toți bărbații sînt de rahat. Lorene era solidă rău - arcurile saltelei loveau Întotdeauna podeaua. Jane punea discuri de operă ca să se excite - sunau ca niște mîțe care se cordesc. Nancy era o bețivancă și se purta exact așa cum te-ai fi așteptat de la una ca ea. Era tipul de muiere obosită și plictisită, care spărgea lucrurile chiar mai iute decît o făcea el. — White, fii atent aici. Bud ridică privirea. Elmer Lentz Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ia cincizeci de cenți din pungă, împlinește optzeci. Doamna Reilly își termină băutura. Santa, te superi dacă-mi mai torn un pahar? — Irene, ai să cazi lată la pământ, fato. N-am chef să-i prezint bătrânului ăluia drăguț o bețivancă. — Îmi torn doar puțin, dragă. Am nervi astă-seară. Doamna Reilly își turnă în pahar o cantitate bună de whisky și se așeză pe sofa, strivind una din pungile cu cartofi crocanți. — O, Cerule, ce-am mai făcut acum? — Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta o bătea soțul? — Cine știe? De trei ori au trebuit s-o ducă la spital, mă auziți, de trei ori. Și porcălăul avea tupeul să spună În stînga și-n dreapta că ea era de vină, că era o bețivancă și că se prăbușea pe jos prin casă de-atîta tras la măsea. Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o mișcare de hatha-yoga numită salutul soarelui.” Urmă descrierea unei poziții de neînțeles; bețivanca de alături emise un prim râgâit. — Ești obosită, Jacqueline..., comentă yogina; renunță la exercițiu, dacă nu-ți vine. Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Te simt Încărcat În planurile profunde. Putem să te ajutăm, aici și acum. Ne vom ridica și ne vom recentra pe grup. Se ridicară În picioare și formară un cerc, luându-se de mâini. Fără nici un chef, Bruno luă mâna bețivancei din dreapta, iar În stânga pe a unui bărbos bătrân și respingător ce semăna cu Cavanna. Concentrându-se, rămânând totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]