831 matches
-
de vulturi și bouri puternici/ focuri uriașe de tabără voi face și deasupra în ceruri/ și undeva foarte jos sub podeaua incertă-a pămîntului/ deopotrivă sfidător deopotrivă hîtru deopotrivă laș" (nouăsprezece). Pe ,jumătate rebel", pe ,jumătate umil", bardul declară, în beatitudinea-i simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
ca formă de cercetare și de posesiune a realului. Grigorescu privește peisajul și, prin extensie, întreaga existență constituită deja, ca pe o sursă inepuizabilă de forme și de imagini prin care creația se autocelebrează și trăiește o continuă stare de beatitudine. Răspunzînd acestui dar al creației dumnezeiești, chiar dacă neidentificată în mod explicit ca atare, pictorul se comportă el însuși ca un oficiant, ca o conștiință în plin exercițiu jubilatoriu, și privește totul filtrat prin lumina infailibilă a unei incontinente stări de
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric ("Ating cu gura abstracțiunile/ semințe cu miezul revărsat peste coaja/ că valurile mării valuri/ verticale înspumînd văzduhul" - Respirația subacvatica), rareori împinse la beatitudinea purităților declarate, dematerializate, mistice: "abstracțiunile abstracțiunile/ mă sorb într-un adînc mai adînc decît marea/ într-un înalt mai înalt decît/ concentricul joc din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează dilatarea, austerității sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
aerul că ne inițiază, ca un sacerdot suprem, în secretele universului: " Vom încerca să relevăm prin exemplificări potențialul semnificant - ontologic și axiologic - iradiat de caracterul luminiscent al vocalelor și felul cum este fructificat metafizic acest potențial." Fumul mistic producător de beatitudine îl constituie neologismele, zecile, sutele, miile de neologisme (în combinații mai greu de înțeles, uneori, decât toate textele în limbi străine la care se referă "legea Pruteanu"): "Puțini poeți au exploatat virtuțile valorizante ontologic și axiologic ale metaforei așa cum a
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
printr-o istorie estetizată: " Ultimele acorduri nu le mai cîntă organistul bătrîn,/ îmbrăcat sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
reperată și în spectacolele de folclor "clasice", mai vechi sau mai noi, de tip Tezaur folcloric: românul (el sau ea), țăran sau cu ascendență țărănească, mândru de obârșia sa, curat la suflet și la sânge, într-o eternă stare de beatitudine pricinuită (pesemne) de fericita sa viață. Cu unele deosebiri înnoitoare, care probează că în decembrie 1989 au avut totuși loc unele evenimente: românul nu se mai mulțumește să zburde printre arbori de carton sau printre case de muzeu; el își
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
unește e potențialul lor umoristic involuntar. Un umor bătînd în negru, sau negru de-a binelea. La prima lectură a Peripețiilor bravului soldat Svejk, începeam să rîd numai după ce îmi trecea perplexitatea, acea stare de "Nu se poate!" vecină cu beatitudinea, față de care rîsul e nimica toată. (Îi sînt și azi recunoscător lui Jean Grossu pentru cele vreo două zile de fericire pe care mi le-a dăruit cînd aveam vreo 13 ani, citind traducerea lui din Svejk.) Perplexitatea pe care
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
cronologic, generației, s-au rătăcit în mlaștinile unui proletcultism cras, revenind tîrziu, mai mult sau mai puțin limpezitor, la poezia neîngenunchiată ideologic”. Alexandru Lungu a fost părtaș la acea scurtă, intensă, zbuciumată perioadă literară dintre 1944 și 1947, „răstimpul de beatitudine dintre colții și copitele a două năpaste ce au căzut peste noi”. Din care pricină efervescența creației în chestiune avea o notă dramatică pe care o putem reconstitui fără greutate. Funcționau pe atunci cîteva însemnate cenacluri liteare: Sburătorul postlovinescian, prezidat
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
o umbră. Și de fiecare umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e naturală, inocența lor nu e ridicolă, deși viața lor amintește de vechi și frumoase povești edenice. Povești care, iată!, pot coexista cu lolitele, madonnele și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
toate, în acele zile... deși măslinii iarăși dau în pârg, nu va fi nimenea să-i mai culeagă. A-mbătrânit o lume-ntreagă? Eu, pelerin în acest veac atroce, m-adăposteam la Santa Croce, și învățam acolo, în Florența, că-n Beatitudini stă, de fapt, esența... Din Orvieto pân' la Todi, convente știu, sub clare zodii. De la Spoleto înspre Terni aveam un pat în miezul iernii. Mai pot de-acuma să mă duc, pe unde vara îmi părea eternă? Cât mi-a
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă, cred eu, Și ea împlinită îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană e la doi km, iar în luna mai �40, nemții atacă și-i ucid pe toți francezii. În cele din urmă, ce vor să spună toate astea? Este vorba de beatitudinea geografică distrusă de nenorocirea istorică. În felul acesta poate fi definit și romanul meu "Regele arinilor" unde eroul descoperă Prusia Orientală și nu vrea nimic altceva, e fericit acolo în mijlocul copiilor. Aceasta este fericirea de ordin geografic, dar, mă rog
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
întreaga sa viață. Ambii ajung în final să apeleze la strategii de amînare a viitoarelor rendez-vous-uri. Adriana, pentru că se simte din ce în ce mai plictisită de această relație cu parfum de fin de sičcle. Stere, cum spuneam, pentru a-și prelungi starea de beatitudine care precede întîlnirea propriu-zisă. Momentul în care se deschide ușa apartamentului Adrianei are pentru Stere semnificația trezirii din vis. Firește, în final, această stare de amînare se permanentizează, iar ruperea legăturii devine cumva izbăvitoare pentru ambele personaje. Tot un roman
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
să adoarmă pe-un pat de frunze, dând apoi naștere neînfricaților înaintași ai poporului român... De remarcat că, în baza aceluiași principiu al zidirii, ceva mai târziu, Manole a construit Mînăstirea Argeșului, iar Bolintineanu, revenindu-și dintr-o stare de beatitudine lirică a schimbat doar în ultima clipă cuvântul "tată" din cunoscutul vers "De ești tu acela nu-ți sunt mamă eu"... 3. Apropo de fotbal, un reporter de la "Național Tv", căzut în transă mahalagist-lingvistică, zice în timpul transmisiei unui meci: -Pasa
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
alertă. Experimentez deci o iluzorie dilatare a timpului, în oazele de atemporalitate pe care care ajunge să le decreteze poezia. Cînd pătrunzi în interiorul acestei fenomenale libertăți din care se alimentează energia imaginativă a creației poetice ești, probabil, în starea de beatitudine și de generozitate față de întreaga lume pe care numai yoghinii cei severi o mai cunosc, acei digambara înveșmîntați doar cu spațiul. Eu caut simplitatea cu care să mi-l fac părtaș pe cititor la această experiență, fără să-i propun
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
acusmatism și globalism, în care fericirea substanței sonore nu constă în expresia unei extreme plasticități ori nu survine din finalizarea acțiunii prin care materia muzicală este ridicată la condiția existenței ei depline, ci se identifică predilect cu acea stare de beatitudine imprimată de dezmățul fără precedent al tehnologiilor componistice. Trupul muzicii savante este, așadar, amputat, manifestarea exterioară a proiectului componistic, precum și aparența sensibilă a unei idei sonore ființînd preponderent latent, nemanifest, prin plasarea într-o subzistență conotativ virtuală și nu actuală
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ca Stăpân al slujitorilor Lui, El le slujea acestor ucenici Și urmași ai Lui - pe care Îi putea numi chiar prieteni. Deci, „viața filosofică”, În perspectiva Sfântului Grigorie, este o viață de contemplare Și slujire, nu pentru câștig personal sau beatitudine personală, ci pentru binele comun al singurului Trup<footnote Ari Ojell, op. cit., p. 187-189. footnote>. Pocăința - cale către Îndumnezeire Păcatul este o realitate, și, din nefericire, una centrală a existenței umane, dar și cea mai gravă și mai nefericită. Viața
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
compozitorului era ca opera sa să fie constituită din 3 părți (Infernul, Purgatoriul și Paradisul), urmând ca primele două să fie pur instrumentale, iar finalul, coral. Wagner Însă, l-a convins pe Liszt că nicio ființă umană nu poate reda beatitudinea Paradisului, determinându-l astfel să renunțe la cea de-a treia parte, dar să adauge totuși un Magnificat la sfârșitul părții a doua.Unii critici consideră că această decizie a distrus echilibrul lucrării, lăsând ascultătorul să privească spre Înălțimile Raiului
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
se reunește în vederea funeraliilor. "Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era cu totul decență și reculegere, lipsea tristețea (...) Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară". în plină ceremonie mortuară, o neașteptată cotitură se produce însă. într-un colț retras al bisericii, "curmând isonul popesc", un grup vocal intonează Coralul, piesă componentă a unui oratoriu de Bach. Este surpriza și omagiul oferit de
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați înz eama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălosc ce ochiu-și cască,/ Aluaturi tapisate
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
o pastorală și mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric inimioare lotuși sirene cioburi scarabei capre cireșe culese de pe ecran cireșe cireșe îi spuneam vezi chiar nu vreau nimic și tot nu sunt sfânt și cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină toate valizele sunt pline de lumină apăs și mașina nu se mișcă și a început să vorbească cu vocea mea măi minune așa mi-a zis măi minune - fricoasă ești oare dispus ca eu să
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
de secrete, de apeluri pentru ceea ce nu mai poate fi. Mi-ar veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea, neînțelegerea de a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit. Beatitudine fără grație și fără zei". Nu trebuie neglijat nici talentul de portretist al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar o acoperire a suprafețelor, o extensie în spațiu, ci și o vocație a profunzimii temporale, căutându-se aici punctul de echilibru între notația descriptivă și fulguranța evocatoare, între mirajul rememorării
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]