223 matches
-
Simona Tache L-au luat pe Gigi Becali cu mascații? Că așa am auzit... Sper erau mascați în oi, că au pătruns în castel ca si cum ar fi venit de la păscut, au behăit un pic, au mai ciugulit niște iarbă de prin curte, au eliberat niște maslinute negre pe pantofii războinicului, după care... surpriză, și-au aruncat blănitele cât colo și mi ți l-au umflat. Sau erau mascați în echipa Steaua?
Gigi si oaia troiana by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21125_a_22450]
-
rubricii meteo și a prezentatorilor acesteia și era să pierdem controlul autovehiculului la savuroasa povestire a pățaniilor autorului în Japonia. Când am ajuns la destinație, interiorul mașinii mele fusese martorul unei emisii sonore demne de Fermă Animalelor: am hăhăit, am behăit, am guițat, ne-am înecat și am hohotit și mai tare. La sfârșit, respirăm sacadat, ca după un sprint, ne dureau fălcile, iar ridurile de expresie din jurul gurii și al ochilor își pierduseră elasticitatea și păreau că nu-și vor
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
avea trei anj [...] tsi ira dus" „erau trei ani [...] de când era dus”), și pe cea de conjuncție ce introduce o propoziție circumstanțială de scop: " El o catsă oaia di gurmadzu tsi s-nu zghiară" „Prinde oaia de grumaz, ca să nu behăie”. Infinitivul se folosește mai ales cu valoare substantivală. Cu valoare verbală se folosește mai puțin, în următoarele cazuri: Participiul se folosește și cu unele funcții diferite de cele din română: Una din particularitățile de topică se observă în sintagma cu
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi, vârât într-un berbec. Mă înfiorai: Ce era cu Petrică? Nu cumva înnebunise? Mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îngrășat peste măsură, părea tot timpul sub presiunea unei mari nevoi de a vorbi. Parcă ar fi mâncat zilnic, dimineața, înainte de a pleca, nu alimente, ci cuvinte, un butoi întreg, și acum le dădea drumul râgâind, din când în când behăind... Nu știu ce-i spunea paingului, în orice caz acela își permitea să surâdă cu gura lui ca o tăietură de buzunar și din timp în timp să-l ia peste picior cu o voce cântată, afectând avertismente neduse până la capăt... "...domnuuu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primul lucru pe care ar trebui să-l spun este că ecusonul ăsta nu e corect. Numele meu nu e Yogi. Vorbește mai tare, Yogi! l-a rugat Lotti din față. Nu te auzim! —Numele meu nu e Yogi, a behăit Hugo. Numele meu e Hugo - Hugo Fine. Fir-ar al dracului! De ce naiba nu rămăsese el în bar și nu-și ignorase mobilul? Amanda îl sunase tocmai când își ducea paharul cu bere la gură. Voia să știe de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adică. Și vafă.“ „Ce zici acolo, măi băiețaș?“, se enervase vânzătoarea. Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
joase Manici-Kuma, la poalele munților Caucaz. Pentru Ștefănel, urdia nu Însemnă, la Început, decât o Întețire a zgomotelor. Sute de cai tropotind În toate direcțiile, lătrat de câini, voci țipând În aceeași limbă guturală În care vorbeau Amir și Nogodar, behăit de capre. Miros de carne friptă, de lapte crud, de piele de animal, de sudoare de cal, de potcovărie, de fier Încins. Copilul ridică marginea pologului cu un deget și văzu o Întindere nesfârșită de iurte din pâslă, În jurul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea! Mânca-v
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deschide gura. În acest timp, Marychka stătea pe un taburet În bucătărie și răsfoia imperturbabilă ziarul The Baakho Monitor, adus tot de ea. Părea că nu-i pasă de nimic din ce se Întîmpla În jur, deși Kiki scîncea și behăia fără motiv la fiecare două minute. De această dată, pe pagina a treia era publicat un articol nesemnat, dar cu un conținut filosofic foarte profund, despre: Depersonalizarea prin personalizare. Ce ar fi putut Înțelege Marychka dintr-un asemenea articol, e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
condiții și principii, deoarece ele pretind o serie de renunțări la care nu toți sunt dispuși. În orice caz, dr. Thomas era una din persoanele asupra cărora energia Reiky nu avea nici un efect. În privința lui, Joanna-Jeni și toți ceilalți care behăiau patetic, sau recitau versuri În cor, Își pierdeau vremea de pomană. Christina nu era decît victima unor impostori, dacă-și imagina că poate mișca polii Pămîntului cu asemenea improvizații, lipsite de orice fundament științific, și ar fi trebuit să o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
geografică 20, de interes geoeconomic albastru. În situația în care ne aflăm vor exista conaționali, ,,voci serioase, autorizate public, uneori chiar din sânul societății civile", trecute pe la televiziunile ,,de nișă", care să aplaude dând din labe asemeni unor pinguini și behăind că ,,au avut ei dreptate, România nu se poate autoguverna". De acum încolo trebuie să tratăm datoria, indiferent de natura sa, ca pe o vulnerabilitate majoră. Banul nemuncit este un ban otrăvit. El este o armă letală aflată în mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia” din 15 iulie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
ce se felicita alchimic și autosuficient o intriga; dacă practicanții ei îi păstrau esoteric secretul spre a-și rezerva privilegiul verticalei? Sau dacă, dimpotrivă, secretul se menținea cu atât mai bine cu cât era vulgarizat mai nonșalant? Toți în jurul ei behăiau în cor "fii tu însuți", dar a behăi la unison nu-i totuna cu a fi; când lucrul rămâne greu de atins, semnele lui se multiplică, îndesându-se de zor în distanța căscată nemilos între el și aspirantul la el
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dacă practicanții ei îi păstrau esoteric secretul spre a-și rezerva privilegiul verticalei? Sau dacă, dimpotrivă, secretul se menținea cu atât mai bine cu cât era vulgarizat mai nonșalant? Toți în jurul ei behăiau în cor "fii tu însuți", dar a behăi la unison nu-i totuna cu a fi; când lucrul rămâne greu de atins, semnele lui se multiplică, îndesându-se de zor în distanța căscată nemilos între el și aspirantul la el. Terapia constă tocmai în puterea dubioasă de a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ale oii Cosma, arde‑le, pisează‑le și bea‑le cu puțină apă. Acum vedeți cum au adus sfinții la Îndeplinire aceasta. În zorii celei de‑a doua zile, oaia, prin minunea sfinților, a mers În fața nobilului. A Început să behăie tare, ca și cum ar fi căutat ceva. Alți oameni bolnavi și servitorii nobilului, auzind animalul strigând atât de tare, se Întrebau ce ar putea să Însemne aceasta. După ceva timp, preoții bisericii au venit și, văzând oaia Într‑o asemenea stare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
am ridicat somnoros și tot atunci servitorul Îmi arătă că hoții Îmi tăiaseră desaga la unul din capete și scoseseră din ea bocceaua cu cele mai bune haine pe care le aveam. Îmi amintesc că peste noapte auzisem niște capre behăind În apropierea cortului: probabil că hoțul le-a adus acolo pentru a-și duce la Împlinire fapta cu mai multă siguranță. Tătarul Începu să facă gălăgie, amenințând că, o dată ajunși la Bagdad, va cere ca șeicul să fie arestat, punându
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
transportării oii la centrul de achiziții, cu teama că oaia ar putea muri în portbagaj. Cumnata mea a avut o idee strălucită de a afla în orice moment dacă oaia mai este în viață. Din când în când cumnata mea behăia subțire ca un miel iar oaia, care era mamă probabil, răspundea cu un behăit de mamă care vrea să-și apere puiul ce putea fi în primejdie. Cu behăituri pe două voci și mergând încet, am ajuns la centrul de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că puternicul seism fusese prevestit, ba cu câteva zile, ba cu câteva ore, înainte să aibă loc, de către diferite animale. “Știam că va fi un cutremur mare, că vă fi o nenorocire” susțineau mai mulți țărani în vârstă. “Mugeau vitele, behăiau oile și lătrau câinii într-una, ore în șir, de parcă erau înebuniți, așa cum ne povesteau bunicii și părinții că s-a întâmplat în 1940, înainte de cutremurul cel mare, din luna noiembrie.” Și bătrânii începeau să argumenteze prevestirea cutremurului de către animale
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
mai multe localități care au suferit mari pagube materiale și umane: Panciu, Focșani, Bârlad, Petrești, Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]