13 matches
-
prin faptul că dilema securității, și nu natura umană, este din ce în ce mai mult considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică pe baza
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din războaiele istorice cunoscute. Baza de date a fost creată cu scopul contabilizării corelațiilor empirice între anumite variabile și izbucnirea războiului (pentru o evaluare mai recentă a rezultatelor din acest domeniu, vezi Vasquez 1987). Este însă destul de derutant să consideri behavioralismul doar în termenii unei cercetări cantitative. Ținta principală era mai degrabă modelarea disciplinei relațiilor internaționale, adică o metodă care să ofere, la acel moment, posibilitatea de a subsuma anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-numita dezbatere polaritate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
raționalitate și a semnificației factorilor birocratici și cognitivi (vezi cap. 5). Însă doar la sfîrșitul revoluției behavioraliste, aceste probleme au devenit anomalii, adică potențiale amenințări pentru validitatea realismului. S-a scris foarte mult despre iluzia unei dispute între tradiționalism și behavioralism, sau disputa Bull Kaplan. Din moment ce behavioralismul critica înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și cognitivi (vezi cap. 5). Însă doar la sfîrșitul revoluției behavioraliste, aceste probleme au devenit anomalii, adică potențiale amenințări pentru validitatea realismului. S-a scris foarte mult despre iluzia unei dispute între tradiționalism și behavioralism, sau disputa Bull Kaplan. Din moment ce behavioralismul critica înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la urmă dominația realismului, pentru că el i-a contestat funcția paradigmatică crucială: postulînd o metodologie comună pentru cercetarea afacerilor externe și interne, el justifică intruziunea conceptelor, perspectivelor și standardelor sociologice în disciplina relațiilor internaționale. El subminează distincția
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care se bazează paradigma realistă. De asemenea, subminează cerința impusă de paradigmă, anume ca domeniul internațional să fie considerat calitativ diferit de toate celelalte sisteme sociale și să reclame o cercetare diferită, de fapt o disciplină diferită. Cu alte cuvinte, behavioralismul a distrus specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum observa Rob Walker (1980: 14-15), ceea ce aveau în comun idealismul universalist din prima dezbatere și behavioralismul în cea de a doua, era faptul că ele amenințau specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Din moment ce granițele disciplinei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
celelalte sisteme sociale și să reclame o cercetare diferită, de fapt o disciplină diferită. Cu alte cuvinte, behavioralismul a distrus specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum observa Rob Walker (1980: 14-15), ceea ce aveau în comun idealismul universalist din prima dezbatere și behavioralismul în cea de a doua, era faptul că ele amenințau specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Din moment ce granițele disciplinei fuseseră atenuate, anomaliile au devenit domenii legitime de cercetare. Concentrarea asupra sistemului intern a făcut posibilă analiza actorilor transnaționali și a luării deciziilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doar materialism al puterii? Waltz este sincer atunci cînd îi condamnă pe cei care vroiau să construiască teoria internațională din motivele și atitudinile statului sau din natura regimurilor. El îi numește pe acești teoreticieni cînd "reducționiști" (opunîndu-i structuralismului), cînd "behavioraliști", behavioralismul fiind definit în mod surprinzător ca "explicație în termeni de unități care au un anumit comportament" (Waltz 1979: 64).2 Așa cum voi argumenta în continuare, Waltz este forțat de propria sa logică să-și relaxeze și asumpțiile sistemice asupra anarhiei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezvoltat cu precădere în SUA, grupul academic avea nevoie, la rîndul său, să se delimiteze de acele orientări, caracteristice științelor sociale empirice americane, care tindeau să atenueze specificul politicii internaționale. Independența politicii internaționale și lupta împotriva idealismului, mai tîrziu împotriva behavioralismului, nu sînt de acum decît două aspecte ale aceleiași căutări. Însă aceste două fațete, lupta pentru unicitatea academică și pentru asumpții realiste în politică, nu se împăcau ușor una cu alta. La nivel teoretic, există probabil un singur mod de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
părea curios să nu vezi în alegerea rațională un program de cercetare naturalist, adesea bazat în mod explicit pe criterii falsifica-ționiste. Pe de altă parte, Mark Neufeld adună toate teoriile acțiunii raționale în tabăra naturalistă, deși distinge cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
limitat. De aceea, prima mare dezbatere a avut loc în acest cadru metateoretic. A doua orientare, cea neopozitivistă, provine din dublul refuz de a integra analiza empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acceptau întru totul perspectiva kantiană asupra construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De obicei, behavioralismul este definit ca o teorie care își propune să explice comportamentul, care este o variabilă dependentă, pe baza schemei stimul-răspuns, așa cum este ea ilustrată de diferitele teste psihologice cu animale (Skinner) sau cu oameni
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De obicei, behavioralismul este definit ca o teorie care își propune să explice comportamentul, care este o variabilă dependentă, pe baza schemei stimul-răspuns, așa cum este ea ilustrată de diferitele teste psihologice cu animale (Skinner) sau cu oameni. 1 Aceasta este una dintre intuițiile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]