203 matches
-
printr-un minim efort de autoanaliză și de limpezire care nu trebuie nicidecum ignorat. Pe de altă parte, e semnificativ că o carte cum să se face ecoul acelui curent foarte puternic în mediile mai sus-amintite, intitulat - atât de sugestiv - behaviorism (ori, în traducere neaoșă, comportamentalism). Teoria formulată pentru prima oară în 1925 de către psihologul J.B. Watson se cristalizează în jurul ideii că "activitatea psihică poate fi definită în termeni de date comportamentale" (Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, trad. D.
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
Watson se cristalizează în jurul ideii că "activitatea psihică poate fi definită în termeni de date comportamentale" (Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, trad. D. Stoianovici, Humanitas, 1996). În acest cadru, am putea vorbi mai întâi de toate despre un behaviorism metafizic, despre unul metodologic și despre unul analitic. Behaviorismul pare în orice caz să sondeze foarte adânc în mentalul anglo-saxon, preluând pe coordonate proprii tradiția empiristă dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
fi definită în termeni de date comportamentale" (Antony Flew, Dicționar de filozofie și logică, trad. D. Stoianovici, Humanitas, 1996). În acest cadru, am putea vorbi mai întâi de toate despre un behaviorism metafizic, despre unul metodologic și despre unul analitic. Behaviorismul pare în orice caz să sondeze foarte adânc în mentalul anglo-saxon, preluând pe coordonate proprii tradiția empiristă dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor astfel de psihotehnici ale lui cum să... și cum
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
să sondeze foarte adânc în mentalul anglo-saxon, preluând pe coordonate proprii tradiția empiristă dezvoltată de secole în filosofia insulară. Mărturisesc că, deși odată mare consumator al unor astfel de psihotehnici ale lui cum să... și cum să... și cum să..., behaviorismul îmi rămâne, fie și numai prin referiri tangente, o atitudine străină și întrucâtva nesuferită. Ea îmi pare că dogmatizează miop și reducționist o seamă de idei infinit mai complexe și mai vii. În ceea ce privește cartea de față, sub semnul îndoielii stă
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a unor comportamente și judecăți, flux al amintirii, behaviorism (inclusiv al psihicului, dacă se poate vorbi de așa ceva). Lipsește cu desăvârșire spritul de organizare, disciplina care trebuie să caracterizeze analiza propriu-zisă. De altfel, cu o luciditate... analitică, autorul este primul care atrage atenția asupra acestei inadvertențe în interpretarea specificității
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
stare de spirit, o intensă emoție și/sau o revelație în planul existenței, un nou mod de a privi și de a descifra înțelesurile vieții. Or, pentru a ajunge la acestea, autorul se folosește de simpla descriere, nu de analiză. Behaviorismul și descrierea lucidă, amănunțită, a obiectelor din universul casnic al unui om pot spune despre personalitatea acestuia mai multe decât multe pagini de analiză. În plus, Daniel Vighi filtrează acele fapte și acele obiecte prin poveștile celor din jur sau
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
au ezitat să pună sub semnul întrebării însăși existența acestei conștiințe pe care filozofia clasică o așeza în centrul științei, ca al oricărei cunoașteri în general, și întâi de toate al cunoașterii sensibile a lumii care ne înconjoară. Astfel, fondatorii behaviorismului cereau "să li se arate" această pretinsă conștiință așa cum celelalte științe sunt capabile să arate, în eprubetă sau prin lentila microscopului, obiectele de care vorbesc. Ei nu-și dau seama că, de fapt, conștiința este tocmai această putere de "a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică a subiectivității se produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică totuși obiectivarea în el a unei subiectivități transcendentale, singura capabilă să îi confere "sensul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o ignoră deliberat, seniorial, așa cum lui Gabi (Ioana Abur) învățătoarea părăsită de fiul său, Ticu (Șerban Pavlu), îi refuză gestul de gratitudine care de fapt mărturisește o iubire care nu s-a stins față de fiul său. O mostră tipică de behaviorism moromețian îl relevă scena de la cârciumă când fiul venit să-și ia acasă tatăl care a băut prea mult este făcut să aștepte cu o poveste ocolită despre bătaia încasată de către un consătean care a pus pe tapet de o
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
oamenilor în anumite situații, la factorii de mediu. Termenul de comportament a început să fie folosit în psihologie de către psihologul francez Henri Pieron (1881-1964), fondator al psihologiei științifice, și de către psihologul american J. B Watson (1878-1958) în modelul psihologic numit Behaviorism, behaviour în engleză însemnând comportament, purtare, maniere. Există astăzi mulți oameni debusolați și ne trezim de multe ori că ne revoltăm spunând că trăim într-o lume nebună, nebună! Și nu este adevărat? Sesizăm de multe ori comportamente agresive care
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
3. Metode moderne 3.1. Metode bazate pe creativitatea individuală Conceptul de cretivitate, introdus în 1938 de Gordon Allport, a cunoscut abordări din perspectiva asociaționismului, gestaltismului, behaviorismului și psihanalizei. Sintetizând contribuțiile curentelor clasice, psihologia contemporană oferă o imagine relativ clară asupra etapelor creației și a proceselor psihice pe care le angajează, I. P. Guilford a elaborat, în 1967, un model teoretic al conduitei creative. Modelul a fost imaginat
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
participant la actul comunicativ îl/îi influențează pe celălalt/ceilalți (voluntar și/sau involuntar), influențând în același timp însuși procesul ca atare (în etapa de proiecție, construcție, în derulare sau retrospectiv). Așadar, ,,a spune înseamnă a se comporta"18 (conform behaviorismului) de unde și direcțiile de analiză și de acțiune privind comportamentul de emițător, respectiv de receptor de mesaje, după cum înseamnă și ,,a acționa asupra celuilalt"19, realități identificabile, recognoscibile în plan didactic, unde educatori și educați comunică, se comunică, interacționează 20
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
neurotransmițătorilor. Examenul fiziologic al "țesutului conjunctiv al spiritului societății" (Jacques Le Goff) nu mai poate apela, la fel ca examenul funcțiilor neuronale, la artefactele metaforice ale inteligenței artificiale: fără martori-mașină. Dar cu un contracurent similar. Neuroștiințele s-au dezvoltat în ciuda behaviorismului american, și la fel în Franța, la început, în ciuda psihanaliștilor idealiști care separau psihismul de suportul său fizico-chimic tot așa cum semiologia separă semnele de suportul și drumul lor. Ceea ce neurobiologii au făcut pentru conștiința individuală înlăturînd separația spirit/creier trebuie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
utilizarea de termeni subiectivi („succes”, „plăcut-neplăcut”), cât și graba de a aplica în învățământ constatările făcute pe șoareci. Watson a cerut să practicăm o psihologie strict obiectivă, observând numai stimulii, situațiile și răspunsurile (comportamentul). Psihologia sa a căpătat numele de „behaviorism” de la „behavior” (comportament). El a preferat doctrina lui Pavlov, întrucât acesta menționa numai coincidența a doi stimuli și nu folosea termeni subiectivi. Ca urmare, el a căutat să explice învățarea prin succesiune de reflexe condiționate, fiind însă contrazis de multe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
plimbă, casa în care locuiește, rudele ce o însoțesc adesea etc. Afectul pozitiv se extinde și asupra altor ființe și obiecte. Avem de a face cu un transfer prin contiguitate (alăturare) demonstrat și experimental de către J. Watson, binecunoscutul părinte al behaviorismului. El a adus în fața unui copil de un an o cușcă în care se afla un iepuraș alb. Copilului i-a plăcut această ființă blândă și și-a manifestat satisfacția. În zilele următoare psihologul a readus cușca, dar când copilul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rogersiene pot consulta lucrarea lui G. Snyders (1978). A. Combs. Este cel care a devenit un avocat entuziast al abordării umaniste, după ce a trecut prin experiențe similare cu cele ale lui Maslow și Rogers. Și el a rămas dezamăgit de behaviorism și psihanaliză, și astfel a căutat o alternativă. În timp ce Maslow, în studierea motivației, și-a bazat concepția pe observarea comportamentelor reale și analiza biografiilor unor personalități, iar Rogers și-a construit teoria pe experiența de psihoterapeut, Combs a utilizat o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de studii referitoare la relația creativitate-inteligență între 1898 și 1950 au fost, de asemenea, semnalate de Guilford (1976a). Însă aceste lucrări nu s-au bucurat de analize științifice de durată și nici de o apreciere considerabilă, în parte din cauza apariției behaviorismului. Contrar contribuțiilor relativ sporadice (și neglijate) din prima jumătate a secolului XX, cei 25 de ani care au urmat inițiativei lui Guilford de mobilizare a forțelor s-au distins printr-un volum mare de cercetări legate de creativitate (prima epocă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
research handbook, vol. 2, Hampton, Cresskill, NJ. Singer, J., Singer, D. (în curs de apariție), „Imagining possible worlds to confront and create realities”, în M.A. Runco (ed.), Creativity research handbook, vol. 1, Hampton, Cresskill, NJ. Skinner, B.F. (1975), About behaviorism, Knopf, New York. Smith, G.J.W. (1990), „Creativity in old age”, Creativity Research Journal, 3, pp. 249-264. Smith, G.J.W., Van der Meer, G. (1994), „Creativity through psychosomatics”, Creativity Research Journal, 7, pp. 159-170. Smith, G.J.W., Van der Meer, G.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un precendent în istorie, în lucrarea lui Titchener, Lectures on the Experimental Psychology of the Thought Process (1909), unde aspectele experențiale ale gândirii, precum reprezentările vizuale sau stările generate de o situație-problemă, au constituit principalul punct de interes. Odată cu afirmarea behaviorismului, astfel de metode și cercetări experențiale și fenomenologice au ieșit din uz. În ultimii ani, interesul față de experiențele personale, cu accent pe imagistica vizuală a început să ia amploare. Nu există însă dovezi convingătoare ale rolului proceselor de gândire în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome încorporate care stabilesc regulile jocului și ne fac, pe cei mai mulți dintre noi, în majoritatea timpului, să mergem pe făgașurile obișnuinței - reducându-ne la condiția de automate calificate despre care behaviorismul susține că este unica stare a omului (p. 64). Punctul de vedere al lui James ar putea fi considerat o aserțiune relativ radicală privind rolul cunoașterii în gândirea creativă. El spune că doar în sensul cel mai larg cunoașterea este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe care o parte a clerului, inclusiv la Vatican, le-a încercat și uneori chiar le-a pus în practică nu fac decât să confirme ceea ce spuneam mai sus. Aceste înnoiri se referă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
interdependență Între ele. În ceea ce privește dimensiunea psihologică, partea aplicativă a principiilor teoretice enunțate, aceasta face obiectul unei lucrări pe care o elaborez și care urmărește diversele manifestări ale acestor metode. Un palier ar fi cel care se ocupă de motivaționism, de behaviorism, de publicitate. Un altul ar fi modul cum pot fi folosite structurile și schemele analitice ale semioticii și ale structuralismului. Un altul este alcătuit din interpretările de tip postmarxist, de metodologiile feminismului În studierea fenomenului cultural etc. Toate sunt bucăți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar fi mult mai ușoară. Optimismul lui Kent față de această abordare reflectă optimismul general al științelor sociale din anii ’40 și ’50. Potrivit acestei concepții optimiste, adoptarea unei metode științifice (precum diversele metode cantitative) și a unei perspective științifice (precum behaviorismul) vor permite științelor sociale o mai bună înțelegere a fenomenelor politice și sociale (în cele din urmă și cu același succes). În special, această percepție va fi destul de exactă pentru a sprijini funcția de prognoză pe care Kent o atribuie
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și nu doar de grup de suport. Asumpția fundamentală a psihoterapiei clasice (apud Griffin, 1993) este că individul (inclusiv în calitate de membru al familiei) care se prezintă la terapeutareun deficit structural. Persoanei respective fie că îi lipsesc anumite deprinderi șiabilități comportamentale (behaviorismul), fie că are o gândire distorsionată (cognitivismul), fie că este prizonierul unor grave conflicte interne (psihodinamicismul). Indiferent de etiologie, răul se găsește în individ. Mediul psihosocial apropiat este luat în considerare doar la modul vag și ca factor explicativ al
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]